Alte cereri. Sentința nr. 1085/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1085/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 8556/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1085
Ședința publica din data de 01februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect restituire taxa de poluare, formulata de catre reclamantul S. S. domiciliat în ., în contradictoriu cu paratele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MĂCIN prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T. cu sediul in oras M., ., jud. T. si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T. cu sediul in T., . Bis, judetul T..
La apelul nominal făcut în ședință publica au lipsit partile si s-a prezentat av. I. S. G. in calitate de aparator al reclamantului in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea a fost timbrata cu 39 lei taxa judiciara de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, s-a depus intampinare, a fost comunicata si s-a solicitat judecata și în lipsă, după care:
Față de declaratia aparatorului reclamantului ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in fond.
Aparatorul reclamantului, avand cuvantul in fond, solicita respingerea cererii paratei de introducere in cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu si admiterea actiunii așa cum a fost formulata, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata. Depune la dosar chitanta nr.521/18.12.2012 privind onorariul de aparator.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Tribunalului T. și înregistrată la data de 21 decembrie 2012, sub nr._, reclamantul S. S., în contradictoriu cu D.G.F.P. T. – A.F.P. Măcin, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.265 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare achitată nelegal împreună cu dobânda legală la data plății și cheltuielile de judecată efectuate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în scopul înmatriculării pentru prima dată în România a autoturismului ce-i aparține marca OPEL ASTRA, nr. de identificare W0L0TG_, a fost nevoit să achite suma de 2.265 lei, obligație stabilită conform unor prevederi interne care sunt contrare principiilor ce derivă din dispozițiile Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, în contextul în care autoturismul a fost anterior înmatriculat în spațiul comunitar.
În drept, în susținerea acțiunii, au fost invocate dispozițiile art. 1,7 și 8 din Legea contenciosului administrativ, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, precum și art. 90 din Tratatul CE.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat ca, în baza art. 57 din Codul de procedură civilă, să se dispună introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, cerere ce va fi respinsă cu aprecierea că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu aprecierea că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care instituie obligativitatea taxei pentru operațiunile de primă înmatriculare în România a autovehiculelor, dispoziții ce sunt conforme cu criteriile europene. S-a arătat și faptul că în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 117 lit. a-h din OG 92/2003, taxa fiind încasată potrivit unui text de lege în vigoare și compatibil cu dreptul internațional.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul S. S. este proprietarul autovehiculului marca OPEL ASTRA, nr. de identificare W0L0TG_, autoturism care a fost anterior înmatriculat în GERMANIA.
Pentru a înmatricula autoturismul în România, conform chitanței . nr._/24.02.2009, emisă de Trezoreria Măcin, a achitat suma de 2.265 lei cu titlu de taxă de poluare calculată potrivit Deciziei de calcul nr. 3131/23.02.2009 emisă de A.F.P. Măcin.
Cu aprecierea că taxa a fost încasată în mod necuvenit, reclamantul, prin cererea înregistrată sub nr._/18.12.2012, a solicitat restituirea taxei, răspunsul primit fiind în sensul că aceasta a fost datorat conform O.G. 50/2008.
Reținând contextul faptic revelat, se impune a se stabili dacă dispozițiile legii interne care reglementează obligativitatea plății taxei de poluare contravin art. 90, paragraful 1 din Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene; precum și dacă procedura reglementată de legea internă pentru recuperarea sumei aferente, în ipoteza concluzionării faptului că taxa este nedatorată, este respectată în cauză.
Se constată astfel că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, lege care, după art. 214 din Codul fiscal, introduce un nou capitol, CAP. 2^1, cu denumirea marginală ,, Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule”, art. 214^2 – 214^3 incluse stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin art. 14 din O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 214^2 – 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin același act normativ fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Potrivit art. 16 din Legea Nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule publicată în Monitorul Oficial Nr. 17 din 10 ianuarie 2012, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă OUG nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 ”.
Câtă vreme raportul obligațional a luat naștere sub imperiul O.U.G. nr. 50/2008, acesta nu poate genera alte efecte decât cele prevăzute de această lege. Ca atare, orice apărare formulată prin invocarea dispozițiilor Legii 9/2012 este nefondată.
Din cuprinsul prevederilor O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, dată a intrării în vigoare a ordonanței, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În reglementarea comunitară, în conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Normele comunitare au însă caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, ,,fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare aderării, ,,prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare […] Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, în urma aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român, prin introducerea art. 4lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, a adoptat norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție, în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele C.E.J., redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”.
În consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale în așa fel încât drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis și în cauza conexată NADASDI și N., unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second–hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea autoturismelor second -hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, în aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, legislația comunitară cu caracter obligatoriu și prevalează legii interne, iar potrivit alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantând îndeplinirea acestor cerințe. Obligația de aplicare prioritară a dreptului comunitar nu este opozabilă însă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt și organele fiscale.
Cum acestea din urmă găsesc obligatorie aplicarea normelor interne în pofida faptului că ele contravin dreptului comunitar, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului.
Relativ la normele ce reglementează procedura de recuperare a sumei astfel nedatorate, instanța reține că potrivit art. 117 alin.(1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin Ordinul nr. 1899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 05 ianuarie 2005 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituie sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Potrivit Cap. 1 pct. 3 din acest ordin, cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
Observând că cererea de restituire a taxei este formulată cu respectarea termenului stabilit de aceste din urmă norme, instanța va admite acțiunea promovată și va obliga pârâta la restituirea sumei de 2.265 lei achitată cu titlu de taxă de poluare prin Chitanței . nr._/24.02.2009, emisă de Trezoreria Măcin, la plata dobânzii fiscale calculată conform prev. de art. 124 din Codul de procedură fiscală, .
Văzând prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, precum și culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata sumei de 389,30 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâtă relativ la introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
Admite acțiunea in contencios administrativ avand ca obiect restituire taxa de poluare, formulata de catre reclamantul S. S. domiciliat în ., în contradictoriu cu paratele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MĂCIN prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T. cu sediul in oras M., ., jud. T. si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T. cu sediul in T., . Bis, judetul T..
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2.265 lei achitată cu titlul de taxă de poluare prin Chitanța . nr._/24.02.2009, emisă de Trezoreria Măcin, precum și la plata dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare, până la achitarea efectivă a sumei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 389,30 lei.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.02.2013.
Președinte,Grefier,
L. N. P. L.
Red.jud.L.N./15.02.2013.
Tehnored.gref.P.L./15.02.2013/5ex.
.>
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2050/2013.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3278/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
