Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2050/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2050/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 560/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2050/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect contestație act administrativ fiscal privind pe reclamantul B. M. S. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea și pe pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea nu este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că pârâta a depus la dosar, la data de 14 martie 2013, întâmpinare, în două exemplare, după care:
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr._, reclamantul B. M. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Tulcea, anularea somației nr._ /222 emisă in dosarul fiscal de executare nr._/2011 precum și anularea executării titlului executoriu reprezentat de decizia privind atragerea răspunderii solidare emise în sarcina sa de către Administrația finanțelor publice Tulcea, sub nr. 5204/6.03.2012, pentru obligații fiscale datorate de .., cu suspendarea executării silite.
In motivarea cererii a arătat reclamantul ca în temeiul deciziei de angajare a răspunderii solidare emise în sarcina sa de către Administrația finanțelor publice Tulcea, sub nr. 5204/6.03.2012, pentru obligații fiscale datorate de .. Tulcea, in suma de 165.950 lei pârâta a emis somația nr._ /222 si a început executarea silita;
S-a mai arătat că împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare emise de către Administrația finanțelor publice Tulcea, sub nr. 5204/6.03.2012 am făcut contestație la D.G.F.P. Tulcea, deoarece în cauza este vorba de un titlul executoriu si de o înștiințare de plata care se întemeiază pe o decizie de atragere a răspunderii solidare si care nu poate fi contestata direct la instanța de judecata, contestarea însăși a titlului executoriu, reprezentat de decizia fiscala, făcându-se separat într-o procedura specială;
Mai precizează reclamantul că nu înțelege să atace însuși titlul executoriu, reprezentat de decizia fiscala, deoarece aceasta procedura prealabila a îndeplinit-o separat, ci solicită doar anularea executării acestui titlul executoriu, ca urmare a parcurgerii proceduri de contestare la D.G.F.P. Tulcea si a faptului ca decizia de atragere a răspunderii solidare nu are un caracter temeinic, suficient pentru a fi pusa in executare, si nu justifică emiterea somației de plata.
De asemenea s-a mai menționat că în conformitate cu art. 145 - alin. (l) Cod procedură fiscală executarea silită începe prin comunicarea somației, somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu, însă ordinul nr. 519/2005, arata la pct. 5.2 că sunt acte administrative fiscale; dispoziția de măsuri, decizia privind stabilirea răspunderii „notele de compensare, înștiințări de plată, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului.”
Se arată, cum înștiințarea de plată, respectiv, somația are caracterul unui act administrativ fiscal, natura juridică a acestuia fiind stabilită în mod expres prin dispozițiile pct. 5.2 din Ordinul nr. 519/2005, solicită reclamantul pe calea contenciosului fiscal anularea executării începute până la soluționarea acestui litigiu fiscal contra deciziei de angajare a răspunderii solidare, sub nr. 5204/06.03.2012.
Mai susține reclamantul că prin emiterea somației de plată în temeiul unei decizii fiscale, atacate la D.G.F.P. Tulcea a fost lezat în dreptul său fundamental de a beneficia de aplicarea corectă a legii, respectiv de aplicarea normelor care reglementează reaua credință.
Mai susține reclamantul că abuziv pârâta a reținut în sarcina sa, prin inconsecvențe de raționament, reaua credință, în absența oricăror probe, fapt ce constituie o împrejurare suficientă pentru a se concluziona că în cauză există un caz bine justificat de anulare a somației și a caracterului de titlu executoriu a deciziei de atragere a răspunderii solidare si de suspendare a executării somației nr._ /222 si a titlului executoriu.
De aceea, se arată, punerea în executare silita a deciziei nr. 5204/6.03.2012 fără o prealabila judecata, fără respectarea dreptului la apărare al reclamantului și la finalizarea soluționării contestației fiscale si a eventualei acțiuni in justiție, aduce grave prejudicii reclamantului prin scoaterea in vânzare a casei in care locuiește si a celorlalte bunuri ce le deține.
Mai menționează reclamantul că pentru a observa caracterul de măsura abuziva a începerii executării în acest caz solicită a se observa fondul pricinii, desigur fără a-1 soluționa in vreun fel.
Arată reclamantul că decizia de angajare a răspunderii solidare emise in sarcina sa de către Administrația finanțelor publice Tulcea, sub nr.5204/6.03.2012, pentru obligații fiscale datorate de .. Tulcea în suma de 165.950 lei este nemotivată și se limitează doar la invocarea unei suite de texte legale, sub acuzația sa de rea-credință.
Se mai susține că nimic din textele invocate în decizie, în realitate faptică, nu se regăsește si nu corespunde situației in care debitoarea .. si-a desfășurat activitatea.
De asemenea, se mai precizează, susținerea că măsurile întreprinse de organele de executare silita sunt temeiuri pentru aplicarea automata a prev. art. 27, alin. 2, lit. c din O.G. 92/2003, este greșita deoarece nu emiterea si comunicarea de somații, împreuna cu titlurile executorii aferente, înființarea de popriri asupra conturilor bănești din conturile bancare, evidențiază reaua credința in achitarea datoriilor debitoarei.
Învederează reclamantul că în decizia care a fost pusa in executare ca titlul executoriu si a cărei anulare de executare silita o cere, nu se arata in concret in ce consta culpa sa si se prezuma in mod nelegal reaua sa credința imputându-i-se ca nu a achitat la scadenta obligațiile fiscale aferente perioadei de 2007 – 2012 si nu a întreprins niciun demers pentru depășirea dezechilibrului patrimonial in care se afla societatea, când in realitate așa cum se va dovedi, societatea nu din vina cuiva ci datorita crizei economice financiare, s-a aflat in mod obiectiv în imposibilitate a proceda astfel;
Se mai susține că organul fiscal în ce privește buna-credință nu o prezuma deși aceasta este prezumată, potrivit art. 1899 alin. (2) fostului cod civil cât si de art. 14 (2) Cod civil, ci susține fără probe ca reclamantul dat dovada de rea-credință, neștiind ca aceasta susține trebuie dovedită de cel ce o invocă.
Cererea nu este motivată în drept.
În dovedire, reclamantul a atașat la dosar o . înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâta prin întâmpinare că potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală „contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”, astfel ca Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legi, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, decizia fiind obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Se arată că, întrucât reclamantul a solicitat suspendarea unui act de executare, competența de soluționare a contestației la executare revine Judecătoriei Tulcea.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, întru totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
In aceste coordonate se cuvine a fi observat faptul că, în prezenta cauză s-a solicitat anularea somației nr._ /222 precum și anularea executării titlului executoriu reprezentat de decizia privind atragerea răspunderii solidare.
Or, potrivit art. 172 din O.G. nr. 92/2003, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Așa fiind, cum judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea urmează ca instanța să admită excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea. Declina competenta de soluționare a cauzei având ca obiect contestație act administrativ fiscal privind pe reclamantul B. M. S. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea și pe pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea.
în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. A. V. M. D.
28.03.2013
Red.jud. VRA
Tehnored.DS/Ex. 2
29.03.2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA – JUDEȚUL TULCEA
Dosar nr._ din .
CĂTRE,
JUDECĂTORIA TULCEA
Alăturat vă înaintăm dosarul nr._ privind pe reclamantul B. M. S. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea și pe pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea, având în vedere că prin sentința civilă nr. 2050/15.03.2013 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea .
Facem mențiunea că dosarul conține un număr de . file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. A. VitoșMarian D.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 977/2013. Tribunalul TULCEA | Alte cereri. Sentința nr. 1085/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
