Alte cereri. Sentința nr. 2569/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2569/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 8366/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL SENTINȚA CIVILĂ NR.2569
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Grefier: G. V. V.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect restituire taxă pe poluare, formulată de reclamantul I. L., cu domiciliul în ., județul Tulcea în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat Bici M. pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.9/2013 (fila 20 din dosar), lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâta și Serviciul Public Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Tulcea au depus la dosar relațiile solicitate după care:
Nemaifiind cereri de formulat și nici explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamatului, având cuvântul, admiterea așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ din data de 18 decembrie 2012, reclamantul RIMIA L. a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TULCEA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la restituirea sumei de 3519 lei reprezentând diferență nerestituită, achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, a achiziționat un autoturism marca Peogeot, cu număr de identificare VF38BRHYF81570399, iar pentru înmatricularea acestuia România a achitat suma de 5731 lei cu titlu de taxă pe poluare, cu chitanța . nr._. Din această sumă i-a fost restituită diferența dintre taxa de emisii poluante și taxa de primă înmatriculare, râmând de restituit diferența în sumă de 3519 lei.
La data de 15.12.2012 s-a adresat instituției pârâte în vederea restituirii acestei sume, însă nu i s-a comunicat nici un răspuns.
Consideră reclamantul că taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 este ilegală întrucât contravine dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit cu care nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar o . înscrisuri.
În apărare, DGFP Tulcea a depus întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu în baza art. 64 C.proc.civ, cerere ce a fost respinsă.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate se rețin următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Peugeot tip 406, cu număr de identificare VF38BRHYF81570399, înmatriculat pentru prima dată în Franța la data de 21.01.2003, iar pentru înmatricularea în România a plătit o taxă pe poluare în cuantum de 5731 lei, după cum rezultă din chitanța . nr._ din 16.04.2008 2008 emisă de Trezoreria Municipiului Tulcea.
Cu cererea nr._ din data de 04.07.2008 reclamantul s-a adresat instituției pârâte în vederea restituirii acestei sume, iar prin Referatul nr._ din data de 15.07.2008 privind determinarea diferenței de taxe plătite sau a valorii reziduale a taxei, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, s-a stabilit că taxa este de 3519 lei.
Cu cererea nr._ din 17.12.2012, reclamantul s-a adresat instituției pârâte solicitând restituirea sumei de 3519 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, însă nu i s-a comunicat nici un răspuns.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005, și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit, prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa pe poluare s-a instituit atât pentru autoturismele noi, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, dar și pentru autovehiculele second-hand provenite din state membre UE sau alte state, dar o atare taxă nu este prevăzută și pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate că gradul de poluare al acestora este același cu cel produs de autovehiculele second-hand importate, uneori chiar mai mare.
Însă, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membrei, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”.
În consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În aceste condiții, este evident, după cum s-a arătat, că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea autoturismelor second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt și organele fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrar normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
D. consecință, argumentele prezentate impun concluzia că taxa de poluare nu este datorată, așa încât nu există nici un impediment pentru restituirea acesteia.
Se mai reține că, potrivit art.117 alin.(1) lit.d) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin Ordinul nr.1899/2004 publicat în Monitorul Oficial nr.13 din 05 ianuarie 2005 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituie sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Potrivit cap.1 pct. 3 din acest ordin, cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
Față de cele arătate urmează a admite acțiunea și a obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 3519 lei reprezentând diferență nerestituită, achitată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței . nr._ din 16.04.2008 emisă de Trezoreria Municipiului Tulcea, plus dobânda prevăzută de art.124 alin. (2) coroborat cu art.120 alin. (7) din O.G. nr.92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, calculată începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire, respectiv 17.12.2012, până la data stingerii prin oricare modalitățile prevăzute de lege.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. L., cu domiciliul în ., județul Tulcea în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea.
Obligă pârâta pârâta să restituie reclamantului suma de 3519 lei reprezentând diferență nerestituită, achitată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței . nr._ din 16.04.2008 emisă de Trezoreria Municipiului Tulcea, plus dobânda prevăzută de art.124 alin. (2) coroborat cu art.120 alin. (7) din O.G. nr.92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, calculată începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire, respectiv 17.12.2012, până la data stingerii prin oricare modalitățile prevăzute de lege.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013..
Președinte, Grefier,
E. N. G. V. V.
Red.jud.NE/15.05.2013
Tehnored.GVV/15.05.2013/4ex/.>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 268/2013. Tribunalul TULCEA | Alte cereri. Încheierea nr. 3119/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
