Alte cereri. Sentința nr. 4006/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4006/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 2092/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4006/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
GREFIER: C. DOINIȚA C.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta . TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., ., . și pe pârâta ADMINISTRAȚIA J. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud Tulcea, având ca obiect restituire taxa de poluare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 octombrie 2013, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._ /24.07.2013, reclamanta . TULCEA a solicitat obligarea pârâtei A.J.F.P. TULCEA la restituirea sumei de_,86 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății, sumă ce reprezintă taxa de primă înmatriculare achitată.
În motivare, reclamanta arată că a achiziționat în sistem de leasing un autoturism marca PORSCHE CAYENNE, an fabricație 2007, iar pentru înmatriculare s-a achitat o taxa de primă înmatriculare în cuantum de 12.990,86 lei de către finanțatorul VB Leasing, taxă care a fost suportată de către dobânditorul autovehiculului ce a plătit cuantumul menționat către societatea de leasing, însă pentru că prevederile art. 214 din Codul fiscal, în baza cărora s-a realizat calculul, sunt reglementări contrare legislației comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, s-a solicitat D.G.F.P. Tulcea restituirea sumei, care a refuzat, prin adresa nr. 1492/17.07.2013 fiind comunicat acest refuz.
Se mai susține că, prevederile art. 214 din Codul fiscal sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, legea comunitară este aplicabilă cu prioritate față de cea națională, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre și să aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor similar naționale, în acest sens pronunțându-se și instanțele judecătorești.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1092, raportat la art. 992-997 Cod civil, precum si disp. art 90 din Tratatul CE.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, cererea nr. 1429/10.07.2013, adresa nr. 1492/17.07.2013, factura fiscala, extras cont curent, carte de identitate a vehiculului, împuternicire, ordin de plată și alte înscrisuri.
În apărare, D.G.F.P. Tulcea a depus întâmpinare solicitând citarea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, precum si respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține că reclamanta a achiziționat în sistem de leasing un autoturism marca PORSCHE CAYENNE, an fabricație 2007, iar pentru înmatriculare .- societatea de leasing a achitat taxa de primă înmatriculare în cuantum de 12.990,86 lei, după care utilizatorul autovehiculului a plătit către societatea de leasing aceeași sumă, ce a fost facturată cu titlu de cheltuială ca taxa de primă înmatriculare, conform facturii nr._/20-11-2007.
Reclamanta s-a adresat instituției pârâte pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport cu prevederile europene, însă i s-a comunicat prin adresa nr._-07-2013 că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.
S-a solicitat reclamantei, prin adresă, să anexeze înscrisuri privind înmatricularea autovehiculului într-un stat membru UE, aceasta comunicând că, la achiziționare, autoturismul era nou.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de primă inmatriculare a cărei plată era prevăzută ca obligatorie de textele de lege invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudența Curții de Justiție.
Potrivit art.2141 alin.1 și 2 din Legea nr.571/2003, forma în vigoare la sfârșitul anului 2007, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România; pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează; intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină.
În continuare, art.2142 din același act normativ stipula că taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de primă înmatriculare se datora atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa de primă înmatriculare s-a instituit atât pentru autoturismele noi, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, dar și pentru autovehiculele second-hand provenite din state membre UE sau alte state, dar o atare taxă nu este prevăzută și pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate că gradul de poluare al acestora este același cu cel produs de autovehiculele second-hand importate, uneori chiar mai mare.
Rezultă, prin urmare, că discriminarea învederată operează numai pentru autoturismele second-hand care sunt înmatriculate prima dată în România, nu și pentru autoturismele noi pentru care, indiferent de proveniență, exista obligația achitării taxei de primă înmatriculare.
In cauză, autoturismul înmatriculat în anul 2007 și pentru care s-a stabilit cuantumul taxei de primă înmatriculare, a fost unul nou, și nu second-hand, caz în care nu a fost incidentă nicio situație de discriminare, după cum s-a arătat, așa încât nu sunt aplicabile normele comunitare ce interzic măsurile protecționiste și nici jurisprudența C.J.C.E.
Situația reieșită din înscrisurile anexate a fost confirmată de către reclamantă prin adresa nr 181/10.10.2013.
Pe de altă parte, se constată că cererea cu care instanța a fost investită a fost formulată în nume propriu de către reclamantă, deși aceasta nu a achitat în mod direct taxa de primă înmatriculare, ci doar a acoperit cheltuiala realizată cu acest titlu de către societatea de leasing.
Mai mult, societatea reclamantă avea împuternicire de la societatea de leasing pentru a acționa în numele și pe seama acestei societăți în vederea restituirii taxei de primă înmatriculare, numai că nu a uzat de calitatea sa de mandatar, ci a solicitat direct restituirea sumei, după cum s-a arătat.
În consecință, nefiind plătitor direct al respectivei taxe, reclamanta nici nu este îndrituită la restituire, ci trebuia să acționeze în calitate de mandatar, pe lângă situația relevată legată de neincidența vreunei discriminări.
Având în vedere argumentele prezentate, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamantă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea promovată de reclamanta . TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA J. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud Tulcea, având ca obiect restituire taxa de poluare, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. A. C. Doinița C.
13.11.2013/Red.jud.CDA
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2164/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 302/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
