Alte cereri. Sentința nr. 2933/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2933/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 4793/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2933
Ședința publica din data de 07iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect restituire taxa speciala pentru autovehicule, formulata de catre reclamantul T. C. I. domiciliat în Tulcea, ..3, ., . si domiciliul ales la Cabinet de avocat T. I. situat in Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TULCEA prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA cu sediul in Tulcea, . Bis, judetul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publica au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea de repunere a cauzei pe rol a fost legal timbrata si s-a solicitat judecata și în lipsă, după care:
Instanta repune cauza pe rol si vazand ca nu mai sunt motive de amanare, constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la data de 30.08.2012, sub nr._, reclamantul T. C.-I., în contradictoriu cu D.G.F.P. Tulcea–A.F.P. Tulcea, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 14.732 lei încasată nelegal cu titlu de taxă specială pentru prima înmatriculare a autovehiculului ce-i aparține, plata dobânzii legale până la restituirea integrală a taxei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în scopul înmatriculării pentru prima dată în România a autovehiculului marca IVECO, cu număr de identificare ZCFC_4, S.C. ALFI IMPEX S.R.L., al cărui patrimoniu i-a fost transmis cu ocazia dizolvării, a achitat suma de 14.732 lei cu titlu de taxă specială pentru prima înmatriculare, obligație pe care o apreciază ca fiind contrară prevederilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, în contextul în care autoturismul a fost anterior înmatriculat în spațiul comunitar.
În drept, în susținerea acțiunii, au fost invocate dispozițiile art. 11, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, precum și prevederile Legii nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat ca, în baza art. 64 din Codul de procedură civilă, să se dispună introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, cerere ce a fost respinsă întrucât aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.
Pe fondul pricinii, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu aprecierea că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care instituie obligativitatea taxei pentru operațiunile de primă înmatriculare în România a autovehiculelor, dispoziții ce au fost abrogate prin Legea nr. 9/2012 care reglementează dreptul de a formula cerere pentru restituirea diferenței dintre taxa achitată și cea pentru emisii poluante datorată. Or, acesta nu a formulat astfel de cerere.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Pentru realizarea operațiunii de înmatriculare a autovehiculului marca IVECO, cu număr de identificare ZCFC_4, înmatriculat anterior în Germania, S.C ALFI IMPEX S.R.L, societate radiată cu consecința transmiterii patrimoniului către unicul asociat, reclamantul T. CORINT-I., a achitat suma de 14.732 lei conform Chitanței . Nr._ din data de 28 03.2008, cu titlu de taxă specială pentru prima înmatriculare.
Se constată astfel că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, lege care, după art. 214 din Codul fiscal, introduce un nou capitol, CAP. 2^1, cu denumirea marginală ,,Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule”, art. 214^2–214^3 incluse stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin art. 14 din O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 214^2–214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin același act normativ fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 16 din Legea Nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule publicată în Monitorul Oficial Nr. 17 din 10 ianuarie 2012, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă OUG nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
Câtă vreme raportul obligațional a luat naștere sub imperiul Legii nr. 343/2000, acesta nu poate genera alte efecte decât cele prevăzute de această lege. Ca atare, orice apărare formulată prin invocarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008 sau ale Legii 9/2012 este nefondată.
Din cuprinsul prevederilor aplicabile rezultă că taxa de poluare se datora atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În reglementarea comunitară, în conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Normele comunitare au însă caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, ,,fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare aderării, ,,prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare […] Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, în urma aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție, în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele C.E.J., redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”.
În consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale în așa fel încât drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis și în cauza conexată NADASDI și N., unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second–hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementau obligația de plată a taxei speciale pentru prima înmatriculare a autoturismelor second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, în aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, legislația comunitară cu caracter obligatoriu și prevalează legii interne, iar potrivit alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantând îndeplinirea acestor cerințe. Obligația de aplicare prioritară a dreptului comunitar nu este opozabilă însă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt și organele fiscale.
Cum acestea din urmă găsesc obligatorie aplicarea normelor interne în pofida faptului că ele contravin dreptului comunitar, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului.
Relativ la normele ce reglementează procedura de recuperare a sumei astfel nedatorate, instanța reține că potrivit art. 117 alin.(1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin Ordinul nr. 1899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 05 ianuarie 2005 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituie sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Potrivit Cap. 1 pct. 3 din acest ordin, cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
În considerarea motivelor arătate, observând că plata este nedatorată iar procedura de restituire a fost respectată, instanța va admite acțiunea având ca obiectrestituirea taxă de poluare și va obligapârâta D.G.F.P. Tulcea – A.F.P. Tulcea să restituie reclamantului suma de 14.732 lei, achitată conform Chitanței . Nr._ din data de 28 03.2008, cu titlu de taxă specială pentru prima înmatriculare, precum și la plata dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare, până la achitarea efectivă a sumei.
Văzând prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata sumei de 59,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea referitoare la introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, formulată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. C. I. domiciliat în Tulcea, ..3, ., . si domiciliul ales la Cabinet de avocat T. I. situat in Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TULCEA prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA cu sediul in Tulcea, . Bis, judetul Tulcea, având ca obiect restituirea taxă specială pentru autovehicule.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 14.732 lei achitată potrivit Chitanței . Nr._/28.03.2008, emisă de Trezoreria Tulcea, precum și la plata dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare, până la achitarea efectivă a sumei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 59,3 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la data comunicării, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.06.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
L. N. P. L.
Red.jud.L.N./25.06.2013.
Tehnored.gref.P.L./02.07.2013/4ex.
.>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 705/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 693/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
