Alte cereri. Sentința nr. 4605/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4605/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2615/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ nr.4605
Ședința publica din data de 17 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect restituire taxă de poluare, formulata de catre reclamanta N. P. domiciliata în oraș Măcin, ..17, ., ., în contradictoriu cu parata M.F.P. – A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC MĂCIN cu sediul in oras M., ., jud. Tulcea si M.F.P. – A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA (fostă DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA) cu sediul in Tulcea, . Bis, judetul Tulcea.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din 03.12.2013, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la data de 2 octombrie 2013, sub nr._, reclamanta N. P., în contradictoriu cu M.F.P.– A.N.A.F.– Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea – Serviciul Fiscal Orășenesc Măcin, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.388 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare percepută în mod nelegal, actualizată cu rata dobânzii fiscale conform. art. 124 din Codul de procedură fiscală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în scopul înmatriculării pentru prima dată în România a autoturismului ce-i aparține marca FORD tip DNW/C9DB1/FOCUS, cu număr de identificare WFONXXGCDN1R35259, a fost nevoită să achite suma de 2.388 lei, obligație stabilită potrivit art. 4 lit. a din O.U.G. 50/2008, dispoziții pe care le apreciază ca fiind contrare prevederilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, în contextul în care autoturismul a fost anterior înmatriculat în spațiul comunitar.
În drept, în susținerea acțiunii, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 90 din T.F.U.E.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat ca, în baza art. 57 din Codul de procedură civilă, să se dispună introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu,cerere ce a fost respinsă cu aprecierea că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.
Pe fondul pricinii, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu aprecierea că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care instituie obligativitatea taxei pentru operațiunile de primă înmatriculare în România a autovehiculelor, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 117 din O.G. 92/2003.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamanta N. P. este proprietara autovehiculului marca FORD tip DNW/C9DB1/FOCUS, cu număr de identificare WFONXXGCDN1R35259, care a fost anterior înmatriculat în Italia.
Pentru a înmatricula autoturismul în România, reclamanta achitat o taxă de poluare în cuantum de 2.388 lei calculată potrivit Deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/27.10.2008 și plătită conform Chitanței . nr._/24.11.2008 emisă de Trezoreria Măcin.
Cu aprecierea că taxa achitată contravine dreptului comunitar, la data de 17.07.2013, reclamanta s-a adresat instituției pârâte cu solicitarea de restituire a sumei încasate cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, prin adresa nr._/17.07.2013, comunicându-i-se că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. 50/2008.
Se constată astfel că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, lege care, după art. 214 din Codul fiscal, introduce un nou capitol, CAP. 2^1, cu denumirea marginală ,,Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule”, art. 214^2–214^3 incluse stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin art. 14 din O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 214^2–214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin același act normativ fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 16 din Legea Nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule publicată în Monitorul Oficial Nr. 17 din 10 ianuarie 2012, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă OUG nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. Nr. 9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial Nr. 119 din 4 martie 2013, la rândul său, Legea Nr. 9 din 6 ianuarie 2012 a fost abrogată.
Câtă vreme raportul obligațional a luat naștere sub imperiul O.U.G. nr. 50/2008, acesta nu poate genera alte efecte decât cele prevăzute de această lege.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, dată a intrării în vigoare a ordonanței, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În reglementarea comunitară, în conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Normele comunitare au însă caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, ,,fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare aderării, ,,prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare […] Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, în urma aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român, prin introducerea art. 4lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, a adoptat norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție, în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele C.E.J., redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”.
În consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale în așa fel încât drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis și în cauza conexată NADASDI și N., unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second–hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea autoturismelor second -hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, în aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, legislația comunitară cu caracter obligatoriu și prevalează legii interne, iar potrivit alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantând îndeplinirea acestor cerințe. Obligația de aplicare prioritară a dreptului comunitar nu este opozabilă însă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt și organele fiscale.
Cum acestea din urmă găsesc obligatorie aplicarea normelor interne în pofida faptului că ele contravin dreptului comunitar, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului.
Relativ la normele ce reglementează procedura de recuperare a sumei astfel nedatorate, instanța reține că în conformitate cu art. 117 alin.(1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar potrivit art. 124, (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin Ordinul nr. 1899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 05 ianuarie 2005 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituie sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Potrivit Cap.1 pct. 3 din acest ordin, cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
In cauza C-565/11, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată in temeiul articolului 267 T.F.U.E. de Tribunalul Sibiu, s-a statuat asupra faptului că, ,,Dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție in litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmeaza datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Observând că reclamanta a respectat termenul stabilit de aceste din urmă norme, instanța va admite cererea de restituirea a taxei de poluare cuantum de 2.388 lei calculată potrivit Deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/27.10.2008 și plătită conform Chitanței . nr._/24.11.2008 emisă de Trezoreria Măcin, precum și la plata dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare, până la achitarea efectivă a sumei, așa cum s-a solicitat.
Reclamantei nu-i pot fi acordate dobânzi prin aplicarea efectelor hotărârii C.E.J. pronunțată în cauza C‑565/11, acesta solicitând în mod expres aplicarea prevederilor art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Văzând prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata sumei de 238.80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea referitoare la introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, formulată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite acțiunea in contencios administrativ avand ca obiect restituire taxă de poluare, formulata de catre reclamanta N. P. domiciliata în oraș Măcin, ..17, ., ., în contradictoriu cu parata M.F.P. – A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC MĂCIN cu sediul in oras M., ., jud. Tulcea si M.F.P. – A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA (fostă DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA) cu sediul in Tulcea, . Bis, judetul Tulcea.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 2.388 lei stabilită prin Decizia de calcul al taxei de poluare nr._/24.11.2008 și achitată cu chitanța . Nr._/24.11.2008 emisă de Trezoreria Măcin, precum și la plata dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare, până la achitarea efectivă a sumei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 238,80 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la data comunicării, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2013.
Președinte,Grefier,
L. N. P. L.
Red.jud.L.N./14.01.2014.
Tehnored.gref.P.L./15.01.2014/5ex.
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2542/2013. Tribunalul TULCEA | Alte cereri. Sentința nr. 1259/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
