Alte cereri. Sentința nr. 903/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 903/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 8294/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.903
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Grefier: G. V. V.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe reclamantul C. I. cu domiciliul în Măcin, ..22, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocatură N. M. V. din Măcin, ..15, . Tulcea, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea și A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MĂCIN, cu sediul în Măcin, ., județul Tulcea, având ca obiect restituire taxă pe poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. M.-V. pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.130/2012 (fila 6 din dosar), lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea este insuficient timbrată și că la data de 09.01.2013 pârâta D. Tulcea - AFP Măcin a depus întâmpinare, un exemplar a fost comunicat reclamantului, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 39 lei. și certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Instanța pune în discuție cererea pârâtei de introducere în cauză a Administrației Fondului de Mediu.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea cererii ca nefondată.
Instanța, deliberând, respinge cererea pârâtei prin care solicită introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu motivat de faptul că actele atacate au fost emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea, suma a fost încasată de structuri din cadrul acesteia și, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 57 C.pr.civ. întrucât pârâta nu cheamă în judecată o altă persoană care ar putea să pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, ci o instituție care a beneficiat de fondurile încasate cu titlu de taxe de poluare.
Nefiind motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la restituirea sumei de 1955 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală prevăzută de Codul de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._ /17.12.2012, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MĂCIN pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la restituirea sumei de 1995 lei, actualizată cu dobânda prevăzută de art.124 C.pr.fiscală, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamantul arată că, a achiziționat un autoturism second hand marca Audi, . WAUZZ8EZ1A011878, an fabricație 2001, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească o taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de 1950 lei, însă pentru că prevederile legale în baza cărora s-a realizat calculul, sunt reglementări contrare legislației comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, s-a solicitat pârâtei restituirea sumei, care a refuzat.
Se mai susține că, prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, legea comunitară este aplicabilă cu prioritate față de cea națională, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre și să aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor similar naționale, în acest sens pronunțându-se și instanțele judecătorești.
În drept, s-au invocat prevederile art.11 și art.148 alin.2 și 4 din Constituție și art. 90 din Tratatul CE.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri.
In apărare, D.G.F.P. Tulcea a depus întâmpinare prin care a solicitat citarea în cauză a Administrației Fondului de Mediu în baza art.57 C.pr.civ, cerere care a fost respinsă și respingerea cererii ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand marca Audi, . WAUZZ8EZ1A011878, înmatriculat pentru prima data în Germania la data de 27.03.2001, iar pentru înmatriculare în România a plătit o taxă de poluare în cuantum de 1955 lei, calculată conform Referatului de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr.6607/03.04.2009 emis de către Administrația Finanțelor Publice a Orașului Măcin, după cum rezultă din chitanța . nr._ din 03.04.2009
Reclamantul s-a adresat instituției pârâte pentru restituirea acestei taxe (cererea nr._/04.12.2012), considerând-o ilegală în raport cu prevederile europene, însă cu adresa nr._/10.12.2012 i s-a comunicat refuzul.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare în discuție și fosta taxă de primă înmatriculare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legea nr. 157/2005, și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit, prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Însă, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu, orice măsură comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de C.J.C.E. în cauzele C. v. Enel și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a.
Curtea a arătat în considerente că la . tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice; curtea a reținut că o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În aceste condiții, este evident, că normele interne ce reglementează obligația de plată a actualei taxe de poluare și a fostei taxe de primă înmatriculare, la înmatricularea autoturismelor second-hand contravine dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor cerințe.
Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne, în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrară normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru; așa fiind, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască caracterul ei util.
Stabilit fiind că taxa pe poluare nu este datorată, prin aplicarea prevederilor comunitare rezultă că nu se justifică refuzul de restituire comunicat de pârâtă, dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție fiind general obligatorii.
Se impune învederat faptul că, deși O.G. nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012, prevederile acestui nou act normativ nu pot retroactiva, așa încât situația în cauză va fi analizată în raport cu dispozițiile O.G. nr. 50/2008, actul normativ în vigoare la data achitării taxei.
Cum dispozițiile O.G. nr. 50/2008 sunt contrare normelor comunitare ce se aplică cu prioritate, argumentele prezentate anterior rămân aplicabile speței, chiar dacă a intervenit abrogarea și . Legii nr. 9/2012 ce reglementează o nouă formă de taxă – taxa auto.
Așa fiind, având în vedere argumentele prezentate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 1955 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței . nr._ din 03.04.2009 emisă de Trezoreria Măcin.
Relativ la dobânda solicitată, este de relevat că, potrivit art. 1 alin. 1 – 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești; dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie, iar dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
Conform art. 2 din același act normativ, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Se stipulează, de asemenea, că rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a B.N.R., care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de Administrație al B.N.R., în timp ce rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale (art. 3 alin. 1 și 2).
In cauză, sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, potrivit cu care se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ca și prevederile art. 124 ce statuează că pentru sumele de restituit sau rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege; acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut de art. 120 alin. 7.
In acest context, este de evidențiat că, potrivit art. 70 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, cererile depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de organul fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare.
Rezultă, din coroborarea textelor legale arătate că, pentru sumele de restituit prevăzute de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, se datorează o dobândă legală penalizatoare, al cărei cuantum și modalitate de calcul sunt strict reglementate prin dispozițiile legale.
Ceea ce diferențiază dobânda legală penalizatoare prevăzută de Codul de procedură fiscală de dobânda legală penalizatoare reglementată de O.G. nr. 13/2011 este cuantumul și modalitatea de calcul.
Astfel că, pe lângă suma achitată cu titlu de taxă de poluare, reclamanta este îndrituită și la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de Codul de procedură fiscală, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, urmând a se dispune în acest sens.
În temeiul art.274 C.pr.civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 39,3 cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. I. cu domiciliul în Măcin, ..22, . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocatură N. M. V. din Măcin, ..15, ., parter, județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea și A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MĂCIN, cu sediul în Măcin, ., județul Tulcea, având ca obiect restituire taxă pe poluare.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1955 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței . nr._ din 03.04.2009 emisă de Trezoreria Măcin, plus dobânda prevăzută de art.124 alin. (2) coroborat cu art.120 alin. (7) din O.G. nr.92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, calculată începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire, respectiv 04.12.2012, până la data stingerii prin oricare modalitățile prevăzute de lege.
Obligă pârâta la plata sumei de 39,3 cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. NeacșuGabriela V. V.
Red.jud.NE/13._
Tehnored.gref.GVV/13.02.2013/4ex
.>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 350/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1355/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
