Anulare act administrativ. Sentința nr. 1204/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1204/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 2279/88/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1204/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
Grefier: C. Doinița C.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ promovată de reclamanta ASOCIAȚIA C. DE OVINE "GÂRLA SĂPATA", cu sediul în . în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ, PRIN PRIMARUL COMUNEI S., jud.Tulcea, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._ 20.06.2011, Asociația C. de Ovine Gârla Săpata S., județul Tulcea, a contestat adresa de răspuns nr. 1529/31.05.2011, emisă de Primăria Comunei S., solicitând anularea acesteia și obligarea instituției să analizeze pe fond contestația promovată.
In motivare, reclamanta arată că a formulat contestație împotriva licitației din 29.04.2011, întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 54/2006 și Hotărârii nr. 163/2007, însă prin adresa nr. 1529 din 31 mai 2011 se comunică pe de o parte că demersul este tardiv, iar pe de altă parte că soluționarea contestației este de competența instanței de contencios administrativ, deși a primit comunicarea respingerii ofertelor și a procesului-verbal de evaluare a ofertelor la 6.05.2011, promovând contestația la 11.05.2011 în termenul prevăzut de art. 33 și 34 din H.G. nr. 168/2007 privind Normele de aplicare a O.U.G. nr. 54/2006.
Se mai susține că pârâta era competentă să soluționeze contestația și trebuia să formeze o comisie formată din trei membri pentru soluționare, după care, în termen de 10 zile, se comunica răspunsul la toate motivele invocate, așa cum prevăd dispozițiile art. 34 alin. 2, art. 35 și art. 36 din H.G. nr. 168/2007, iar după primirea răspunsului se putea adresa instanței de drept comun, în condițiile art. 38.
Reclamanta subliniază că pârâta nu a respectat niciuna dintre prevederile legale și răspunsul primit este nelegal și netemeinic, fiind necesar să procedeze la analizarea contestației pe fond și să se comunice de către comisie motivele respingerii pentru toate aspectele, în caz de respingere, ori să se dispună anularea licitației prin admiterea contestației.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, procesul-verbal din 29.04.2011, Ordinul Prefectului nr. 95/21 februarie 2011, adresa nr. 1529 din 31.05.2011, Hotărârea nr. 22 din 18.03.2011, cu anexele privind etapele licitației și alte înscrisuri.
In apărare, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, excepția prematurității și excepția lipsei de interes, ce au fost respinse la termenul de judecată din 2 noiembrie 2011.
De asemenea, reclamanta a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei, respinsă la primul termen de judecată.
La solicitarea instanței, s-au comunicat toate înscrisurile privind organizarea licitației din 29.04.2011.
Prin sent.civ.nr.5350/21-12-2011 a Tribunalului Tulcea s-a respins ca nefondată cererea reclamantei.
În soluționarea cauzei, instanța a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată la Primăria S. sub nr. 1560 din 11 mai 2011, Asociația C. de Ovine Gârla Săpata a contestat licitația din 29 aprilie 2011 pentru concesionarea suprafeței de 144,25 ha, lotizată în 20 loturi, solicitând anularea pentru aspecte de nelegalitate, urmând astfel procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege, în termenul impus, iar prin adresa nr. 1529/31.05.2011 s-a răspuns solicitării de revocare a licitației.
S-a concluzionat că atât timp cât pârâta s-a conformat obligației legale, respectiv aceea de a da un răspuns, favorabil sau nu, adresa nr. 1529/31.05.2011 este legală, verificarea implicând, după cum s-a arătat anterior, strict procedura, pentru că răspunsul dat nu trebuie să fie într-un anumit sens, iar pentru că nu s-a solicitat anularea procesului-verbal de licitație ce constituie actul administrativ vătămător, nu se poate dispune obligarea instituției să analizeze în procedură prealabilă, motivele invocate în solicitarea de revocare adresată autorității, fiindu-i permis emitentului, în cadrul acestei proceduri chiar și un răspuns formal.
În recursul declarat de reclamantă, prin decizia civilă nr.1005CA/10-05-2012 a Curții de Apel C., s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza în rejudecare primei instanțe, stabilindu-se că litigiul pornit se situează pe tărâmul contestării unei licitații publice al cărei regim a fost determinat de către concedent prin prisma OUG nr.54/2006 și a normelor metodologice de aplicare, condiții în care se impunea cenzurarea legalității actului administrativ de soluționare a contestației, fiind evident că reclamanta a înțeles să conteste actul final al licitației.
În rejudecare, s-a format dosarul nr._ /RJ.
La termenul de judecată din 26-10-2012, reclamanta și-a completat acțiunea, precizând că solicită anularea procesului-verbal de licitație nr.1422/29-04-2011, raportul de evaluare întocmit de . Isaccea, caietul de sarcini, studiul de oportunitate și Hotărârea nr.22/18-03-2011 emisă de Consiliul Local al .> În motivarea cererii completatoare, reclamanta susține că licitația din 29 aprilie 2011 nu respectă legislația în vigoare privind concesionarea terenurilor cu destinația de izlaz comunal, aflate în proprietatea comunelor, aplicându-se prevederile OUG nr.54/2006 ce reglementează concesionarea de bunuri proprietate publică și nu a bunurilor proprietate privată, categorie în care se încadrează islazul . nici dispozițiile Ordinului nr.541/2009 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor care impun condiții privind închirierea anumitor suprafețe de teren aparținând comunelor și nu concesionarea, durata închirierii ce nu poate depăși 10 ani, în timp ce concesionarea s-a realizat pe o durată de 49 ani, precum și cerințele ca fiecare utilizator al pajiștilor să fie înscris în Registrul Național al Exploatațiilor, să aibă o încărcătură de 0,3 UMV/ha și întocmit un plan de pășunat.
Se mai precizează că Hotărârea nr.22/18-03-2011 stabilește nelegal redevență în Euro, dar moneda națională este leul.
U. administrativ-teritorială – . întâmpinare prin care se invocă excepția inadmisibilității în raport cu Hotărârea nr.22/18-03-2011 ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile.
De asemenea, la termenul de judecată din 25-01-2013 s-a invocat excepția inadmisibilității și raportat la raportul de evaluare întocmit de . Isaccea, caietul de sarcini și studiul de oportunitate contestate în cauză întrucât nu sunt acte administrative.
Examinând cauza, în rejudecare, instanța reține că prin Hotărârea nr. 22 din 18.03.2011 a Consiliului Local S., județul Tulcea, s-a aprobat concesiunea prin licitație a terenului extravilan în suprafață de 144,25 ha, inventariat în domeniul privat al comunei S., județul Tulcea.
Prin anexele 1 și 2 la H.C.L. S. nr. 22/18.03.2011 s-au aprobat studiul de oportunitate pentru concesionarea respectivelor suprafețe de terenuri și caietul de sarcini, iar prin anexa 3 la H.C.L. S. nr. 22/18.03.2011 s-au aprobat instrucțiunile privind organizarea și desfășurarea procedurii de concesionare prin licitație, precum și modul de utilizare a căilor de atac, stabilindu-se că ofertanții pot participa la licitația publică organizată de Consiliul Local al comunei S., cu respectarea prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală cu modificările și completările ulterioare, a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică și a Hotărârii Guvernului nr. 168/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
Ședința de licitație pentru concesionarea suprafeței de 144,25 ha, lotizată în 20 loturi, s-a desfășurat la 29.04.2011, procesul-verbal întocmit relevând derularea licitației, ofertele depuse și situația adjudecării relativ la fiecare lot.
Urmare a unei solicitări formulată la 2 mai 2011, se răspunde de către . de Ovine Gârla Săpata S., județul Tulcea, că a pierdut licitația pentru 12 loturi pentru că oferta a fost cea mai mică dintre cele trei oferte participante; pentru loturile 12, 13 și 14 a pierdut deoarece s-au depus doar câte 2 oferte, iar pentru lotul 19 – a fost singurul ofertant și lotul nu s-a adjudecat.
Ulterior, prin cererea înregistrată la Primăria S. sub nr. 1560 din 11 mai 2011, Asociația C. de Ovine Gârla Săpata a contestat licitația din 29 aprilie 2011, solicitând anularea pentru nelegalitate, invocând faptul că islazul comunal nu constituie teren arabil și face parte din proprietatea privată a comunei și nu din domeniul public, fiind încălcate dispozițiile art.33 din Legea nr.18/1991, ca și Ordinul nr.541/2009 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor care prevede condițiile de exploatare a pajiștilor comunale fără a reglementa concesionarea acestora.
S-a mai prevalat reclamanta de împrejurarea că s-au atribuit suprafețe de teren prin câștigarea licitației către persoane care nu dețin animale deoarece nu au fost verificați efectiv toți participanții, după cum la licitație au participat consilieri locali, rude ale primarului și viceprimarului, fiind exemplificate situații, câștigătorii începând deja să are suprafețele și să le cultive cu porumb, grâu sau alte culturi ce nu au nicio legătură cu furajele.
Prin adresa nr. 1529 din 31.05.2011, s-a răspuns reclamantei că demersul este tardiv și că trebuia depusă contestația la instanța de contencios administrativ.
Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, stipulează că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
De asemenea, conform art. 8 alin. 1 din același act normativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale; se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Coroborând dispozițiile legale arătate, rezultă că persoana vătămată nu se poate adresa instanței pentru a solicita anularea actului administrative vătămător fără a cere, în prealabil, autorității emitente revocarea acestuia,
În cauză, reclamanta nu a probat că a urmat procedura prealabilă obligatorie instituită de lege, sesizând direct instanța, condiții în care cererea sa de anulare a H.C.L. S. nr. 22/18.03.2011 este inadmisibilă.
Situația nu poate fi alta în cazul studiului de oportunitate și a caietului de sarcini ce constituie anexe ale aceleiași hotărâri în raport cu care nu s-a urmat procedura prealabilă, nefăcând obiectul unei atare proceduri nici aceste înscrisuri luate individual și care, de altfel, nu reprezintă acte administrative în sens de acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,cu modificările ulterioare, cu atât mai mult cu cât vizează terenuri din domeniul privat al localității în raport cu care unitatea administrativ teritorială se comportă ca și un proprietar, raționamentul fiind același și relativ la raportul de evaluare.
În prima fază a cauzei, competența instanței de contencios administrativ a fost atrasă nu de caracterul de act administrativ al procesului-verbal de licitație contestat, ci doar de împrejurarea că s-a recurs, pentru desfășurarea licitației, la procedura instituită de OUG nr.54/2006, act normativ ce reglementează incidența Legii nr.554/2004 pentru soluționarea litigiilor izvorâte din încheierea contractului de concesiune.
De subliniat în acest context este că și anterior reclamanta a contestat H.C.L. S. nr. 22/18.03.2011, iar prin sent.civ.nr1462/29-03-2012 a Tribunalului Tulcea, rămasă irevocabilă, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea pentru aceleași argumente- lipsa plângerii prealabile.
Adresa nr.7525/16-06-2012 comunicată Instituției Prefectului Jud. Tulcea nu poate fi calificată ca o plângere greșit îndreptată întrucât cele două instituții nu pot fi confundate, fiind autorități distincte cu atribuții distincte între care nu există raporturi de subordonare, sesizarea având drept scop provocarea unui control de legalitate.
Mai mult, rămânând irevocabilă, considerentele sentinței civile nr. 1462/29-03-2012 a Tribunalului Tulcea privind inadmisibilitatea au intrat în puterea lucrului judecat, printr-o altă hotărâre judecătorească neputându-se reține o altă argumentație sau o altă calificare pentru aceeași situație.
Nici adresa nr.1560/11-05-2011 nu poate fi considerată plângere prealabilă în raport cu H.C.L. S. nr. 22/18.03.2011 deoarece nu se solicită revocarea acestui act administrativ, ci doar anularea licitației din 29-04-2011, iar în lipsa unei mențiuni exprese nu poate fi extinsă solicitarea de revocare și la alte acte anterioare celui menționat.
Cum nu se poate dispune anularea hotărârii nr.22/2011 prin care s-a decis procedura de urmat pentru concesionarea suprafețelor de pășune si actul normativ aplicabil, nu se mai pot invoca aceste critici legate de modalitatea de exploatare pentru a motiva nelegalitatea procesului-verbal de licitație, practic actul final întocmit în desfășurarea procedurii votate, acestea putând fi analizate doar dacă se ajungea la analiza pe fond a actului declanșator al procedurii.
Pe de altă parte, celelalte motive de nelegalitate invocate în legătură cu procesul-verbal de licitație nu au fost probate, nefiind prezentate înscrisuri din care să rezulte grade de rudenie sau situații de incompatibilitate, respectiv că ulterior licitației s-a schimbat destinația terenului pășune concesionat.
Instituția pârâtă a recurs la procedura prevăzută de OUG nr.54/2006 nu în considerarea apartenenței terenului la domeniul public, ci pentru a institui o procedură de desfășurare a licitației pentru atribuirea contractelor de concesiune a unor terenuri din domeniul privat al localității pentru care nu există o reglementare specială.
După cum s-a prezentat și anterior, la aspectele de nelegalitate invocate pentru a justifica solicitarea de revocare a procesului-verbal de licitație din 29-04-2011, prin cererea modificatoare reclamanta adaugă și alte critici de care nu s-a prevalat în etapa procedurii prealabile în condițiile în care acțiunea în instanță trebuie să se limiteze strict la motivele de revocare întrucât obiectul cenzurii îl reprezintă refuzul la solicitarea de revocare.
Mai mult, Ordinul nr.541/2009 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor reglementează concesiunea pajiștilor ca mijloc de exploatare, pe o durată minimă recomandată de 10 ani, în conformitate cu OUG nr.34/2006, însă, pe lângă împrejurarea că nu poate constitui motiv de anulare a procesului-verbal de licitație, desfășurarea procedurii de licitație în concret nu a afectat-o deloc pe reclamantă care a pierdut licitația pentru că a prezentat oferta cea mai mică dintre cele trei oferte formulate.
Așa fiind, față de argumentația expusă, instanța urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a H.C.L. S. nr. 22/18.03.2011, ca și cererea de anulare a studiului de oportunitate, a caietului de sarcini și raportului de evaluare, în timp de solicitarea de anulare a procesului-verbal nr.1422/29-04-2011 și a adresei nr.1529/31-05-2011 va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de anulare a Hotărârii Consiliului Local al ./18 martie 2011, promovată de reclamanta ASOCIAȚIA C. DE OVINE "GÂRLA SĂPATA", cu sediul în ., ca inadmisibilă.
Respinge cererea de anulare a studiului de oportunitate, a caietului de sarcini și a raportului de evaluare întocmite de ., ca inadmisibilă.
Respinge cererea de anulare a procesului-verbal de licitație nr.1422/29-04-2011 și a adresei nr.1529/31-05-2011 ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. Doinița C.
Red. Jud.ACD/15.02.2013
Tehnored. ACD/15.02..2013/ 4 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1354/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 306/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
