Anulare act administrativ. Sentința nr. 499/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 499/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 6775/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR.499
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. N.
Grefier: L. C.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe contestatorii: A. A., C. M., C. V., C. A., C. A., D. C. R., D. I. G., D. D. D., E. E., G. V. A., G. A., H. S., I. V., I. L., O. S., N. G., S. A., T. D., G. C., V. V., S. G.- toți cu domiciliul procesual ales la Primăria M. Tulcea -cu sediul în Tulcea ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul P. M. TULCEA- cu sediul în Tulcea ., județul Tulcea având ca obiect anulare dispoziții de imputație.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 22 ianuarie 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ din data de 29 octombrie 2012, contestatorii: A. A., C. M., C. V., C. A., C. A., D. C. R., D. I. G., D. D. D., E. E., G. V. A., G. A., H. S., I. V., I. L., O. S., N. G., S. A., T. D., G. C., V. V., S. G., au solicitat anularea dispozițiilor de imputație nr. 1414, 1436, 1438, 1440, 1453, 1458, 1461, 1464, 1466, 1470, 1478, 1482, 1485, 1490, 1518, 1513, 1564, 1575, 1475, 1588, 1562/25.09.2012 emise de P. Mun.Tulcea, ca netemeinice și nelegale.
În motivarea cererii contestatorii au arătat că, prin deciziile de imputație intimatul a urmărit recuperarea unei pretinse pagube suferită de Municipiul Tulcea, prin aceea că s-ar fi făcut în mod ilegal către contestatori plata unor sume de bani reprezentând c/val .drepturilor speciale, prevăzute de Acordul colectiv de muncă pe anul iulie-octombrie 2011.
S-a mai arătat că, sumele imputate reprezintă c/val. drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, precum și pentru o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport de publicul și instituțiile cu care colaborează, care au fost încasate în cursul perioadei iulie-octombrie 2011, în temeiul unei convenții legal întocmite între Primar și sindicatul reprezentantiv al funcționarilor publici.
De asemenea, susține de către contestatori că, deciziile de imputație sunt netemeinice și nelegale deoarece cestea urmăresc recuperarea unor sume de bani încasate cu titlu legal de către contestatori.
In perioada iulie-octombrie 201 contestatorii au încasat sumele reținute de intimat ca fiind un prejudiciu în temeiul acordului colectiv de muncă supus executării în iulie-octombrie 2011.
Legea nr.130/1996 prevede că, acordul colectiv de muncă este o convenție prin care părțile stabilesc clauzele privind condițiile de muncă.
In conformitate cu art.12 din aceeași lege, contractele colective de muncă e pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, fără a se pune în discuție clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt deja stabilite prin dispoziții legale. Rezultă că, acordarea drepturilor speciale făcute de părțile care au încheiat acordul colectiv de muncă cu executare în 2010-sem.2011, este legală din moment ce nici un alt text e leg nu interzic aceasta, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care în raporturile juridice dintre părți intervine principiul liberei negocieri.
Interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate, rezultă că, prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un argument în plus îl constituie și art.72 din Legea nr.188/1999 care arată că, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual acorduri cu sindicatele funcționarilor publici care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate la îmbunătățirea condițiilor de muncă, la securitatea și sănătatea muncii.
Mai arată contestatorii că, în temeiul acestui text legal, primarul este autorizat să dispună de sumele alocate pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, securitatea și sănătatea muncii.
Or, prevederile art.32, alin.6 din acordul colectiv de muncă se circumscriu noțiunii de „îmbunătățire a condițiilor la locul de muncă”, părțile angajate în negociere căzând de acord cu privire la faptul că suplimentările în discuție sunt necesare dezvoltării condițiilor de muncă.
Totodată, precizează contestatorii că, în acest context nu trebuie omise nici dispozițiile Convenției OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective, care prin art.5 impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție art.1, iar negocierea se poartă asupra fixării condițiilor de muncă și angajarii si/sau reglementării relațiilor între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor.
Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor O.I.M.
De asemenea, precizează reclamanții că, deși în prezent Legea nr.130/1996 care a constituit unul din temeiurile de drept în baza căruia a fost încheiat acordul colectiv de muncă a fost abrogată, acest aspect nu este relevant cât timp sumele de bani reprezentând drepturi speciale au fost acordate și încasate cât această lege era în vigoare și sub imperiul ei.
În drept, contestatorii au invocat Legea nr.188/2009, Codul Muncii, Convenția O.I.M. nr.131/1970, Convenția O.I.M nr.154/1981, art.55 alin.4 lit.e) Codul fiscal, Legea nr.571/2003, Legea nr.142/1998, Legea nr.84/2012.
În dovedire, contestatorii au depus la dosar, dispozițiile de imputare nr. dispozițiilor de imputație nr. 1414, 1436, 1438, 1440, 1453, 1458, 1461, 1464, 1466, 1470, 1478, 1482, 1485, 1490, 1518, 1513, 1564, 1575, 1475, 1588, 1562/25.09.2012, acordul colectiv de muncă și practică judiciară.
Instituția intimată, legal citată, a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri, solicitând respingerea contestației ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei Mun.Tulcea.
Urmare acțiunii de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară ale Unității Administrativ - Teritoriale Mun.Tulcea, pentru perioada iuli-octombrie 2011, a fost emisă decizia nr.17/2012 de către Camera de Conturi Tulcea.
La pct. 3 din ceastă decizie s-a reținut că, în anul 2011 UAT Mun.Tulcea a efectuat plăți, ce au fost înregistrate la titlul II „Bunuri și servicii”, art.20.14 „Protecția muncii2, reprezentând drepturi speciale, acordate salariaților în baza Acordului colectiv de muncă nr.5617/28.02.2011, Contractul colectiv de muncă nr.5616/28.02.2011, pentru menținerea sănătății și securității muncii și referea capacității de muncă, în sumă de 300 lei net lunar .
S-a reținut de asemeni că nu au fost respectate astfel dispozițiile art.14 alin. (2) și (3) din legea nr.273/2006 privind finanțelor publice locale, art. (1) alin. (1) și (2) din Legea nr.330/2009, prevederile O.U.G. nr.1/2010, art.12 alin. (1) din Legea nr.130/1996, art.7 lit. a) din O.G. nr.19/1999 și ordinul comun MFP/MMPS nr.32/2010.
Prin Decizia nr.17/2012 Camera de Conturi Tulcea a aplicat ca măsură (pct. II lit.a) din decizie) de îndeplinit pentru reclamantă stabilirea, potrivit prevederile legale, a întinderii prejudiciului (paguba efectivă și beneficiu nerealizat) creat prin plata fără temei legal, până la zi, a unor drepturi speciale către salariații UAT Mun.Tulcea, precum și recuperarea prejudiciului în condițiile legii, cu termen de realizare 30 septembrie 2012.
În temeiul acestei decizii P. Mun.Tulcea a emis dispozițiile de imputare contestate în speță, prin care s-au imputat contestatorilor sumele încasate necuvenit în anul 2011, cu titlu de drepturi speciale care au fost plătite acestora în baza Acordului Colectiv de Muncă nr.5617/28.02.2011, Contractului Colectiv de Muncă nr.5616/28.02.2011.
Dispozițiile de imputare contestate sunt legale.
Potrivit art. 1 alin. 1 din legea nr. 130/1996 „Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă”.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996:” (1) Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
(3) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.”
Conform art. 12 alin. 1 din lege “Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale”.
Art. 24 prevede următoarele: ”Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
(2) Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.
(3) În cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective.
(4) Până la renegocierea drepturilor, cauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după caz”.
Potrivit art.26 alin. 1:” (1) Contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate, dacă:
a) sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art. 13;
b) părțile nu fac dovada îndeplinirii cerințelor de reprezentativitate;
c) nu sunt semnate de toți reprezentanții părților la negociere”.
Relevant este și art. 27 din legea nr. 130/1996 potrivit cu care: “(1) La înregistrarea contractelor colective de muncă, Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau, după caz, direcțiile generale teritoriale de muncă și protecție socială vor verifica dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8.
(2) În cazul în care se constată că în contractele colective de muncă există asemenea clauze, Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau, după caz, direcția generală teritorială de muncă și protecție socială are obligația să sesizeze acest fapt părților contractante”.
În speță ne aflăm în prezența unor contracte colective de muncă –acord colectiv de muncă – negociate între Primăria Tulcea și Sindicatul salariaților din Administrația publică locală Tulcea și semnate de către aceste părți.
Acordul prevede la art. 16 alin. 3) și 4) plata unor drepturi speciale care exced legislației specifice funcționarilor publici aplicabilă în perioada vizată, respectiv legii nr. 330/2009 . Această lege stabilește expres sporurile de care pot beneficia funcționarii publici precum și celelalte drepturi salariale, printre acestea nefigurând și drepturile speciale cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Art. 12 alin. 1 din legea nr. 130/1996 trebuie coroborat cu legea nr. 330/2009, astfel că după data de 01.01.2010 nu se pot negocia prin contractele colective de muncă clauze care să prevadă plata unor drepturi salariale care exced drepturilor salariale stabilite prin legea specială.
De asemenea, începând cu 01.01.2011 a intrat în vigoare legea nr. 284/2010 care stabilește la art. 1 alin. 2 că “Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) (din care fac parte și reclamanții) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
Instanța sesizată poate să analizeze valabilitatea clauzelor în temeiul cărora sumele au fost acordate, respectiv valabilitatea acordului colectiv de muncă pentru anul de referință, putând să analizeze conformitatea clauzelor cu legislația în vigoare.
Angajatorul trebuie să aibă însă în vedere și prevederile legii nr. 84/2012, în măsura în care sumele nu au fost încă recuperate, această lege neavând relevanță în ceea ce privește legalitatea deciziilor de imputație ci asupra executării acestora.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge contestația, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorii: A. A., C. M., C. V., C. A., C. A., D. C. R., D. I. G., D. D. D., E. E., G. V. A., G. A., H. S., I. V., I. L., O. S., N. G., S. A., T. D., G. C., V. V., S. G.- toți cu domiciliul procesual ales la Primăria M. Tulcea -cu sediul în Tulcea ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul P. M. TULCEA- cu sediul în Tulcea ., județul Tulcea, ca nefondată.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
Președinte,Grefier,
D. N. L. C.
Red.jud.ND/1.02.2013
Tehnored.gref.CL/4.02.2013/24 ex.
.>
| ← Alte cereri. Sentința nr. 4435/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1872/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
