Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2779/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2779/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 422/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ nr.2779
Ședința publica din data de 22mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect suspendare executare decizie si contestatie decizie, formulata de catre reclamantul P. Ș. domiciliat în . si domiciliul procesual ales la Cabinet avocat F. T. situat in Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu parata DIRECȚIA S. TULCEA cu sediul in Tulcea, ., judetul Tulcea.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din 10.05.2013, sustinerile in fond ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2013, sub nr._, pe rolul Tribunalului Tulcea, contestatorul P. Ș. a solicitat suspendarea executării și anularea Deciziei nr. 406/17.12.2012 emisă de DIRECȚIA S. Tulcea, prin care s-a dispus sancționarea sa cu retrogradarea în funcția de inginer silvic pe o perioadă de două luni, începând cu data de 01.01.2013.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia este nelegală și netemeinică prin aceea că a fost emisă tardiv, adică după 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterilor disciplinare, abateri ce au fost comise în luna octombrie 2011, deci în urmă cu 12 luni, încălcate fiind astfel prevederile art. 108 alin. 6 din Contractul colectiv de muncă aplicabil de la 1 ianuarie 2012.
Separat de aceasta, s-a arătat că nu au fost respectate prevederile art. 23 din Regulamentul de Funcționare a Comisiilor de Disciplină prevăzute în Statutul personalului silvic, deoarece la stabilirea și aplicarea sancțiunii nu au fost avute în vedere elementele de individualizare acolo indicate.
Ca atare, având în vedere rezultatele economice din anul 2012 și din anii precedenți, se putea aplica o sancțiune mai ușoară, respectiv mustrare sau avertisment.
S-a precizat faptul că, în termen legal, a formulat contestație împotriva Hotărârii Nr. 113/14.201 a Consiliului de Disciplină, conform art. 24 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină prevăzute în statutul personalului silvic, contestație ce a fost respinsă ca nefondată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 109 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă încheiat între R.N.P.- ROMSILVA și Federația Sindicatelor din Silvicultură S., precum și art. 7 și 11 din Legea contenciosului administrativ.
Contestatorul a cerut judecarea cauzei și în lipsa sa potrivit art. 242 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, a depus, în copie, înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a arătat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care sancțiunile disciplinare se aplică în termen de 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la comiterea faptei, așa încât decizia nu a fost emisă tardiv.
Relativ la individualizarea sancțiunii, s-a arătat că potrivit art. 101 alin. 2 lit. d din Contractul colectiv, retrogradarea se poate dispune pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 6 luni. Ca atare, prin sancționarea contestatorului cu retrogradarea sa pentru o perioadă de 2 luni, se poate considera că membrii consiliului de disciplină au ținut cont de antecedentele personale ale salariatului și de conduita sa profesională.
Relativ la cererea de suspendare a actului de sancționare, au fost invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care reglementează admisibilitatea unei atare solicitări doar în cazuri justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, ceea ce nu este cazul în speță.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul P. Ș. deține calitatea de inginer silvic, fiindu-i astfel aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999.
Prin Decizia Nr. 406/17.12.2012 a Directorului R.N.P. Romsilva - DIRECȚIA S. Tulcea, avându-se în vedere Hotărârea nr. 113/14.11.2012 a Consiliului de Disciplină din cadrul Direcției Silvice Tulcea, care face parte integrantă, precum și Adresa nr._/11.12.2012 de respingere a contestației formulate, în conformitate cu prevederile art. 48 alin. 2 din O.U.G. Nr. 59/2000, art. 101 lit. d din C.C.M. și art. 71 din R.O.I. al R.N.P. Romsilva, s-a dispus retrogradarea în funcția de inginer silvic pe o perioadă de 2 luni a șefului Ocolului Silvic S., P. Ș..
În fapt, s-a reținut că acesta se face culpabil de îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu prin predarea spre exploatare a partizii 7205P, fără a avea confirmarea plății masei lemnoase, fiind încălcate prevederile Contractului nr. 112/6537/10.10.2011, și în absența pădurarului titular de canton, fiind nesocotite dispozițiile art. 12 alin. 2 din OM 1540/03.06.2011.
De asemenea, nu a urmărit întocmirea graficului de control al exploatării și nu a dispus reprimirea aceleiași partizi în termenul scadent din autorizație, încălcând art. 20 alin. 1 și art. 25 alin. 1 și 3 din O.M. 1540/03.06.2011 și nu a urmărit corectitudinea și finalizarea lucrării de demarcare a arborilor din partida 7084IG, nesocotind Ordinul Nr. 4933/09.08.2012.
În privința tardivității emiterii deciziei de sancționare, instanța constată existența unei concurențe de norme în materia termenelor de aplicare a sancțiunii disciplinare în situația contestatorului.
Prin funcția deținută în cadrul O.S. S., având în vedere prevederile art. 58 din O.U.G. Nr. 59 din 26 mai 2000 privind Statutul personalului silvic, contestatorului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Pe de altă parte, acesta este beneficiar al celor statuate în Contractul Colectiv de muncă nr. 404/14.12.2011, încheiat între R.N.P.- ROMSILVA și Federația Sindicatelor din Silvicultură S..
Potrivit art. 77 din Legea nr. 188/1999, ,,Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.”
Conform art. 108 alin. 6 din Contractul Colectiv de muncă404/14.12.2011 încheiat între R.N.P.- ROMSILVA și Federația Sindicatelor din Silvicultură S., angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare, ,,în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data comiterii faptei”
Ca o expresie a principiului potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, în considerarea prevederilor art. 229 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, și contractele colective de muncă constituie legea părților numai în măsura în care sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.Mai mult, potrivit art. 41 din Constituția României, caracterul obligatoriu al convențiilor colective este garantat.
Ceea ce este determinant în stabilirea obligației de executare și de garantare a executării contractelor colective este faptul ca acestea să fie încheiate cu respectarea legii.
În materie disciplinară este incident principiul legalității, care nu se rezumă doar la legalitatea sancțiunii, ci se extinde și în privința procedurii de aplicare a acestora.
Principiul legalității rezultă din economia dispozițiilor art. 247 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, drept comun în această materie, potrivit cu care, ,,Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.”
În atare condiții, se reține că părților le era prohibit a negocia în privința procedurii disciplinare, implicit cu privire la termenele de aplicare a sancțiunilor, acestea fiind prevăzute de lege.
Este adevărat căniciuna dintre părți nu a invocat vreo nulitate și nici nu s-a constatat ineficiența vreunei clauze din contractul colectiv menționat. Câtă vreme negocierea s-a realizat cu nesocotirea legii, inserarea în contractul colectiv a altor termene decât cele legale fiind făcută cu încălcarea unor norme de ordine publică, clauzele respective sunt ineficace absolut.
Lipsirea de eficiență a clauzei nu încalcă principiul disponibilității, cât timp nu se dispune desființarea acesteia dacă părțile nu o cer.
D. urmare, prin prezenta hotărâre, instanța nu va dispune nulitatea vreunei clauzei întrucât nu a fost sesizată cu un asemenea demers, însă o va lipsi de eficiență întrucât stabilește alte termene decât cele prevăzute de lege.
D. urmare, excepția tardivității trebuie examinată în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 188/1999.
În speță, deficiențele privind modul în care contestatorul și-a îndeplinit sarcinile de serviciu au fost sesizate prin Raportul Nr._/19.06.2012, când a fost și desemnată comisia de cercetare prealabilă, cercetare ce s-a finalizat prin întocmirea Raportul nr. 4407/31.07.2012.
Acest raport a fost înaintat Consiliului de Disciplină, care a emis Hotărârea nr. 113/14.11.2012 prin care s-a propus sancționarea contestatorului cu retrogradarea din funcție pentru o perioadă de două luni.
Ca atare, sancționarea disciplinară s-a dispus înlăuntrul termenului de 1 an de la data sesizării cu abaterea disciplinară săvârșită.
Având în vedere probele administrate în cauză, se reține că, în fapt, potrivit Procesului verbal din data de 16.10.2011, încheiat între contestatorul P. Ș., în calitate de șef al Ocolului Silvic S., și .., acesteia din urmă i-a fost predat spre exploatare Fâneața aferentă partizii nr. 7204, care a făcut obiectul Contractului de vânzare cumpărare nr. 112/10.10.2011, încheiat între Direcția S. Tulcea și acest agent economic.
Predarea s-a realizat în absența pădurarului titular de canton și fără confirmarea plății, deși, potrivit art. 12 alin. 2 din Ordinul Nr. 1540 din 3 iunie 2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, emis de Ministerul Mediului și Pădurilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 430 din 20 iunie 2011, ,,Predarea spre exploatare a parchetelor se face pe teren de către șeful ocolului silvic sau reprezentantul împuternicit al acestuia, în prezența pădurarului titular de canton, către titularul autorizației ori către reprezentantul împuternicit al acestuia, întocmindu-se procesul-verbal de predare-primire al parchetului, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4.”, iar potrivit PCT. I.6. din Contractul de vânzare cumpărare nr. 112/10.10.2011, ,,predarea-primirea, spre exploatare, a masei lemnoase, […] se va face […] numai după ce cumpărătorul va face asigurarea plății […]”
Potrivit Autorizației de exploatare Nr._/26.10.2011, în executarea contractului de vânzare menționat, .. a fost autorizată să exploateze masa lemnoasă, reprimirea parchetului urmând să se realizeze până la data de 30.11.2011, reprimire ce nu a fost urmărită de către contestator, deși în conformitate cu prevederile art. 25 din ordinul la care s-a făcut referire, ,,Reprimirea parchetelor se realizează de către emitentul autorizației de exploatare până cel târziu la data expirării termenului de exploatare prevăzut în autorizație, prin întocmirea unui proces-verbal de reprimire a parchetului” aceasta făcându-se de către șeful ocolului silvic sau de reprezentantul împuternicit, în prezența pădurarului titular al cantonului în care este amplasat parchetul, și de către reprezentantul împuternicit al titularului autorizației, la o dată convenită de comun acord.
Separat de aceasta, se reține și faptul că art. 20 din Ordinul Nr. 1540 din 3 iunie 2011, stabilește obligația de efectuare a unor controale vizând respectarea regulilor silvice de exploatare a masei lemnoase, în baza unui grafic stabilit la emiterea autorizației, însușit de titularul autorizației, precum și ori de câte ori este necesar, obligație ce nu a fost de asemenea respectată de către contestator în calitatea deținută.
Conform celor ordonate prin Adresa nr. 4933/09.11.2011, Ocolului Silvic S. îi revenea obligația de a finaliza activitatea de inventariere a arborilor, urmând ca rezultatele obținute să fie comunicate Direcției Silvice până la data de 31.08.2011.
Se reține astfel că decizia de sancționare a fost emisă și în lăuntrul termenului de 2 ani de la comiterea acțiunilor ce fac obiectul abaterii disciplinare pentru care a fost sancționat contestatorul.
D. urmare, excepția tardivității invocată de contestator este neîntemeiată.
Cât privește legalitatea și temeinicia sancțiunii disciplinare, instanța reține că potrivit art. 77 din Legea nr. 188/1999 ,,Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.”
Probele administrate în cauză au demonstrat respectarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea sancțiunii disciplinare, decizia emisă răspunzând condițiilor de legalitate impuse, relativ la cercetarea disciplinară și la mențiunile a căror inserare este prevăzută sub sancțiunea nulității conform art. 252 din Legea nr. 53/2003.
Cu prilejul cercetării disciplinare, dar și prin contestația adresată instanței, funcționarul P. Ș. a recunoscut comiterea faptelor, contestând doar individualizarea sancțiunii în raport de criteriile impuse de normele legale și/sau contractuale incidente.
Potrivit art. 77 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ,, Sancțiunile disciplinare sunt: […] d) retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an.”, aliniatul 4 stabilind că ,,La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.”
Conform art. 101 lit. d din Contractul colectiv de muncă încheiat între R.N.P.- ROMSILVA și Federația Sindicatelor din Silvicultură S., pentru abaterile disciplinare comise de personalul silvic, se aplică ,,una dintre următoarele sancțiuni […] d) retrogradarea din funcție pe o durată de 1-6 luni.”
Dincolo de orice discuție referitoare la respectarea principiului legalității sancțiunii disciplinare, principiu care, după cum s-a arătat, impune ca angajatorul să aplice sancțiunile disciplinare expres prevăzute de lege și în limitele stabilite de aceasta, instanța reține că sancțiunea aplicată contestatorului a fost individualizată corect.
Cât privesc susținerile contestatorului referitoare la faptul că sancțiunea aplicată este prea severă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite, instanța reține că aceste aprecieri sunt neîntemeiate.
Printre faptele comise se reține în principal că funcționarul sancționat a predat spre exploatare partiția fără să se fi asigurat că a fost și achitată contravaloarea contractului, proprietarul având dificultăți în privința încasării prețului deoarece beneficiara . se află în imposibilitate de plată, prin sentința civilă nr. 2092/2012 a Tribunalului Tulcea, dispunându-se . falimentului.
Mai mult, nu a predat această partiție în prezența pădurarului, nu s-a asigurat de întocmirea unui grafic de control și nu a verificat respectarea regulilor silvice de exploatare a masei lemnoase de către beneficiar. Pe de altă parte nu s-a conformat ordinului de inventariere a arborilor.
Așadar, individualizarea sancțiunii a fost realizată corect, existând un just echilibru între aceasta și circumstanțele reale și cele personale. De altfel, sancțiunea a și fost executată, prin Decizia nr. 74/28.02.2013 a R.N.P. Romsilva - Direcția S. Tulcea dispunându-se ca, începând cu data de 01.03.2013, contestatorul P. Ș. să-și reia funcția deținută anterior sancționării.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, instanța a respins, ca nefondate, excepția tardivității emiterii de către Direcția S. Tulcea a Deciziei nr. 406/17.12.2012 și contestația promovată de contestatorul P. Ș. împotriva aceleiași decizii.
Dată fiind soluționarea cererii de anulare a deciziei de sancționare, a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării aceleiași decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge, ca nefondată, excepția tardivității emiterii de către Direcția S. Tulcea a Deciziei nr. 406/17.12.2012.
Respinge, ca nefondată, contestația promovată de contestatorul P. Ș. domiciliat în . si domiciliul procesual ales la Cabinet avocat F. T. situat in Tulcea, ., ., ., împotriva Deciziei nr. 406/17.12.2012 emisă de intimata Direcția S. Tulcea cu sediul in Tulcea, ., judetul Tulcea și, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării aceleiași decizii.
Cu drept de recurs în 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.05.2013.
P., Grefier,
L. N. P. L.
Red.jud.L.N./30.05.2013.
Tehnored.gref.P.L./11.06.2013/4ex.
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 962/2013. Tribunalul TULCEA | Alte cereri. Sentința nr. 4435/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
