Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 669/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 669/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 1864/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ nr.669
Ședința publica din data de 25 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect contestatie act administrativ fiscal, formulata de catre reclamanta . cu sediul in Tulcea, ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA cu sediul in Tulcea, . Bis, judetul Tulcea.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 11.01.2013, sustinerile partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la data de 07 mai 2012, sub nr._, reclamanta .. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 10/16.02.2012 și a solicitat anularea acesteia, implicit a Deciziei de impunere nr. 453/19.12.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F.TL 392/19.12.2011.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că organele de inspecție fiscală nu au acceptat la deducere suma de 7.132 lei reprezentând TVA aferentă achizițiilor, respectiv
- 3.666 lei, c/v sămânță de rapiță și combustibil folosite pentru culturile calamitate parțial în anul 2009;
- 1.104 lei, c/v combustibil folosit pentru aratul și semănatul suprafețelor de porumb și plante de nutreț de pe care nu au fost obținute producții (87 lei) și sămânță de rapiță folosită pentru culturile calamitate (1.017lei), în anul 2010;
- 2.362 lei, c/v combustibil folosit pentru culturile de rapiță ce au fost calamitate în totalitate în anul 2011.
S-a arătat că organele de inspecție fiscală nu au ținut cont de documentațiile emise de Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Tulcea, singura instituție care monitorizează culturile și implicit suprafețele calamitate.
Aceeași ignoranță au arătat și față de constatările agentului agricol din cadrul primăriei de pe raza localității unde desfășoară activitatea agricolă, persoană care are ca sarcină monitorizarea culturilor și implicit a suprafețelor calamitate.
Ca atare, calamitatea nu poate fi tratată drept lipsă în gestiune.
Organele de inspecție fiscală, în mod abuziv, au colectat suma totală de 31.878, reprezentând T.V.A. aferentă unor producții ,,nedeclarate”, calculate prin estimare, fără a fi fundamentate în baza unor documentații sau specificații tehnice.
Astfel, au fost avute în vedere producții care nu au fost realizate în realitate, dar pentru care a fost colectat T.V.A., respectiv
- în anul 2009, suma de 8.275 lei, din care 5.366 lei pentru cultura de grâu, 1.991 lei pentru cultura de floarea soarelui și 918 lei pentru cultura de orzoaică,
- în anul 2010, suma de 13.536 lei, din care 382 lei pentru cultura de grâu, 13.181 lei pentru cultura de floarea soarelui,
- în anul 2011, suma de 10.040 lei pentru cultura de grâu.
Organele de inspecție fiscală menționează că estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, fără a prezenta o documentație care să ateste cantitățile obținute de pe suprafața de teren și nici prețurile practicate în acea perioadă.
Organele de inspecție fiscală, în mod abuziv, au colectat T.V.A., în sumă totală de 28.341 lei, reprezentând c/v arendă în cantități de grâu și ulei floarea soarelui, pe care societatea a fost obligată prin contractele de arendă să le acorde proprietarilor de terenuri.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
În apărare, pârâta D.G.F.P. Tulcea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a acțiunii. Au fost invocate prevederile art. 145 lit. a Legea Nr. 571/2003 privind Codul fiscal care precizează sfera de aplicare a dreptului de deducere, în sensul că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unei operațiuni taxabile și pct. 41 din H.G. Nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, potrivit cu care cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, nu intră sub incidența prevederilor art. 21 alin. 4 lit. c din Legea 571/2003.
Cât privește afirmația că organele de inspecție fiscală nu au ținut cont de documentele emise de D.A.D.R. Tulcea și nici de constatările agentului agricol din cadrul primăriei de pe raza unde este desfășurată activitatea și nici într-un caz nu poate fi tratată calamitatea drept lipsă în gestiune, s-a arătat că reclamanta nu a prezentat organului fiscal și nici la dosarul cauzei procesele verbale de constatare și evaluare a pagubelor încheiate de o comisie formată potrivit Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură din care să rezulte constatarea pagubei cât și stabilirea despăgubirii, astfel că organele fiscale au stabilit în conformitate cu prevederile legale, TVA nedeductibil în sumă de 7.132 lei.
Relativ la susținerea că organele de inspecție fiscală, în mod abuziv au colectat TVA în sumă totală de 31.878 lei reprezentând TVA aferentă unor producții nedeclarate calculate prin estimare fără să fi fost fundamentate în baza unei documentații sau specificații tehnice, s-a arătat că potrivit art. 67 alin 1 și 2 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură civilă, precum și art. 65.1 lit. a și art. 65.2 din H.G. Nr. 1050 din 1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003.
Ca atare, întrucât din documentele și informațiile prezentate organelor de inspecție fiscale, respectiv din balanțele de verificare, jurnalele de vânzări, rapoartele de producție, situațiile A.P.I.A., borderouri de arendă, a rezultat că reclamanta nu a evidențiat corect producțiile realizate la cultura de grâu, floarea soarelui și orzoaică pentru anii fiscali 2009-2011, respectiv acestea nu au fost în totalitate declarate, s-a efectuat estimarea T.V.A. colectată prin metoda produsului/serviciului și a volumului, conform prevederilor Ordinului A.N.A.F. nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere.
Astfel, organele de inspecție fiscală au înmulțit producția medie obținută conform Notei explicative date de către reclamantă cu suprafața culturilor declarate și înregistrate la A.P.I.A.- Centrul Județean Tulcea și prețul tranzacțiilor comerciale asemănătoare efectuate de reclamantă.
Cu privire la afirmația că în mod abuziv a fost colectată T.V.A. în sumă totală de 28.341 lei, reprezentând contravaloare arendă în cantități de grâu și ulei de floarea soarelui pe care reclamanta a fost obligată prin contractele de arendă să le acorde proprietarilor de terenuri s-a arătat că art. 130 din Legea 571 privind Codul fiscal stabilește că în cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.
Potrivit art. 8 din H.G. Nr. 44 din 22 ianuarie 2004 - Partea I pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ,,8. (1) Operațiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal, includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o altă livrare/prestare, precum: [….] b) plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Astfel, cu privire la TVA colectată în sumă de 2.690 lei reprezentând c/v arendă în natură grâu pe care reclamanta nu a declarat-o, cât și TVA colectată în sumă de 1.651 lei reprezentând ulei consum floarea soarelui, pentru anii fiscali 2009-2011 se consideră plata arendei în natură atât pentru grâu cât și pentru floarea soarelui, pe care reclamanta a dat-o proprietarilor de teren așa cum reiese din borderoul anexat cât și din Nota explicativă dată organelor de inspecție fiscală prin care reclamanta recunoaște că ,,a plătit arenda în produse și bani în perioada august-septembrie pentru grâu, iar uleiul de floarea soarelui, l-a dat persoanelor fizice cu care are contracte de arendă” D. urmare, organele fiscale au stabilit T.V.A. colectată în sumă de 28.341 lei.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 115-118, precum și art. 242 din Codul de procedură civilă, dispozițiile Legii nr. 571/2003 și ale O.G. 92/2003. 1
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Potrivit RAPORTULUI DE INSPECȚIE FISCALĂ nr. F.TL 392/19.12.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu dispozițiile H.G. 44/2004 privind Normele de aplicare a acestuia, cu Metodologia de inspecție fiscala a TVA aprobata de A.N.A.F. nr._/noiembrie 2007, s-a verificat modul de determinare, înregistrare si declarare a T.V.A. la .., inspecția fiscală parțială cuprinzând in verificare perioada 01.01._11, s-a efectuat pentru toate documentele puse la dispoziția organelor de inspecție fiscala de către reprezentantul legal al agentului economic.
S-a reținut că .. a depus la Administrația Finanțelor Publice Tulcea decontul de T.V.A. înregistrat sub nr. PDF-_-_-2011/24.10.2011 aferent lunii septembrie 2011, prin care s-a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA in cuantum de 74.192 lei, sub semnătura persoanei autorizate, prin bifarea casetei corespunzătoare din decont.
În urma inspecției fiscale, pentru anii 2009, 2010 și 2011, organul de control a stabilit o diferență de TVA deductibilă de 3.666 lei, 1.104 lei, respectiv 2.362 lei și o diferență a TVA colectată de 17.062 lei, 20.727 lei, respectiv 22.430 lei, după cum urmează:
1. a) - pentru anul 2009, TVA deductibilă s-a diminuat cu suma de 3.666 lei aferenta achiziționării de sămânța rapița si combustibil folosit pentru culturile de rapița calamitate parțial, pentru care agentul economic nu a prezentat documente justificative (Proces verbal de constatare si evaluare a pagubelor calamitate încheiat de comisie) încălcând astfel prevederile art. 145. alin.(2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare coroborat cu pct. 41 - Titlu. II din HG 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările. (Anexa nr.2)
1. b) - pentru anul 2010, TVA deductibilă s-a diminuat cu suma de 87 lei, aferenta achiziționării combustibil folosit pentru culturile de porumb și plante de nutreț de pe care producția a fost luată de către proprietari iar plantele au fost păscute de animalele domestice "conform notei explicative din 17.11.2011," deși aceste suprafețe erau declarate de agentul economic la A.P.I.A., fiind considerate de echipa de control ca nefiind in folosul operațiunii taxabile, fiind încălcate astfel prevederile art. 145. alin.(2), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. (Anexa nr.2), dar și cu suma de suma de 1.017 lei aferenta achiziționării de sămânța rapița folosita pentru culturile de rapița ce au fost calamitate in totalitate, pentru care agentul economic nu a prezentat documente justificative, încălcând astfel prevederile art. 145.alin.(2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare coroborat cu pct.41 – Titlu. II din HG 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, invocate fiind și prevederile art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare." (Anexa nr.2)
1. c) - pentru anul 2011, TVA deductibila s-a diminuat cu suma de 2.362 lei, aferenta achiziționării combustibil folosit pentru culturile de rapiță ce au fost calamitate in totalitate, pentru care agentul economic nu a prezentat documente justificative, fiind încălcate astfel prevederile art. 145. alin. (2), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, invocate fiind și prevederile art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare." (Anexa nr.2).
2. A fost invocată nesocotirea prevederilor art. 130 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile pct.8 alin.(1) lit. b) si alin (2) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și, ca atare,
2. a) - pentru anul 2009, TVA colectată s-a majorat cu suma de 8.405 lei reprezentând contravaloare arenda in natura-grâu, și cu suma de 382 lei, taxă aferentă facturii nr._/26.09.2009 potrivit cu care agentul economic a achiziționat ulei consum floarea soarelui de la S.C. ZET VINAGRA S.R.L. pe care l-a distribuit persoanelor fizice cu care are contracte de arenda așa cum reiese din borderoul prezentat echipei de control, informație susținuta si de agentul economic in nota explicativa din 17.11.2011(Anexa nr.3).
2. b) - pentru anul 2010, TVA colectată s-a majorat cu suma de 6.924 lei reprezentând contravaloare arenda in natura-grâu, și cu suma de 240 lei, taxă aferentă facturii nr._/24.09.2010 potrivit cu care agentul economic a achiziționat ulei consum floarea soarelui de la .. pe care l-a distribuit persoanelor fizice cu care are contracte de arenda așa cum reiese din borderoul prezentat echipei de control, informație susținuta si de agentul economic in nota explicativa din 17.11.2011(Anexa nr.3).
2. c) - pentru anul 2011, TVA colectată s-a majorat cu suma de 11.361 lei reprezentând contravaloare arenda in natura-grâu, și cu suma de 1.029 lei, taxă aferentă facturii nr._/08.09.2011 potrivit cu care agentul economic a achiziționat ulei consum floarea soarelui de la . S.R.L.. pe care l-a distribuit persoanelor fizice cu care are contracte de arenda așa cum reiese din borderoul prezentat echipei de control, informație susținuta si de agentul economic in nota explicativa din 17.11.2011(Anexa nr.3).
3. Echipa de control a efectuat estimarea taxei pe valoare colectată aferenta culturilor de grâu, floarea soarelui si orzoaică din anul 2019 și culturilor de grâu și floarea soarelui aferente anilor 2010-2011, reținându-se că din documentele si informațiile prezentate reiese ca agentul economic nu a evidențiat corect producția realizată in anii agricoli respectivi, acestea nefiind in totalitate declarate, fiind invocate astfel prevederile art. 67 alin.(1) si (2) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, coroborat cu art. 65 alin. 1) lit. a) H.G. nr. 1050/2004 privind Normele de aplicare a O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Ca atare, pentru anul 2009, TVA colectata s-a majorat cu suma de 5.366 lei reprezentând producție de grâu nedeclarată, cu suma de 1.991 lei reprezentând producție de floarea soarelui nedeclarată și cu suma de 918 lei reprezentând producție de orzoaica nedeclarată, pentru anul 2010, TVA colectata s-a majorat cu suma de 382 lei reprezentând producție de grâu nedeclarata, cu suma de 13.181 lei reprezentând producție de floarea soarelui nedeclarata, pentru anul 2011, TVA colectată s-a majorat cu suma de 10.040 lei reprezentând producție de grâu nedeclarata, arătându-se că au fost încălcate prevederile art. 82 alin.(3) din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
In concluzie, conform prevederilor art. l473 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a O.M.F.P. nr. 1857/2007, situația sumei negative a TVA cu opțiunea de rambursare este de 6.841 lei, în contextul în care s-a solicitat rambursarea sumei de 74.192 lei, organul de inspecție fiscală reținând că nu se justifică a fi rambursată suma de 67.351 lei.
În considerarea celor ce rezultă din raportul de inspecție la care se face referire, a fost emisă DECIZIA DE IMPUNERE nr. F-TL 453/19.12.2011, s-a stabilit ca din TVA în sumă de 74.192 lei solicitat a fi rambursată, a fost respinsă la rambursare de 67.351 lei, TVA aprobată la rambursare fiind de 6.841 lei.
Cu susținerea că cele stabilite de inspecția fiscală sunt eronate, .., în termenul prevăzut de art. 207 pct. 1 din O.G. 92/2003 R, a contestat măsurile fiscale luate.
Prin Decizianr. 10/16.02.2012a A.N.A.F.- D.G.F.P. Tulcea, organul de soluționare a contestațiilor a respins, ca nefondată, CONTESTAȚIA împotriva Deciziei de impunere nr. F-TL 453/19.12.2011 pentru suma totală de 67.806 lei reprezentând T.V.A. respinsă la rambursare, respectiv 67.351 lei T.V.A. și 455 lei accesorii.
RAPORTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂefectuată de expert Blidăruș C., concluzionează că S.C. A. S.R.L. a respectat prevederile legale privind calculul T.V.A. deductibil în perioada 2009-2011, organul fiscal respingând în mod nejustificat T.V.A. nedeductibil în sumă de 6.028 lei. S-a arătat că procesele verbale de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole nr. 5464/17.07.2009 și 2731/28.04.2011 probează calamitarea în proporție de 100% a culturilor de rapiță de 100 ha, respectiv de 60 ha. S-a arăta că Legea nr. 381/2002 reglementează condițiile pentru acordarea despăgubirilor în caz de calamitate și nu pentru a demonstra existența culturilor.
S-a arătat că, în mod corect organul fiscal a constatat o diferență T.V.A. deductibilă de 1.104 lei, întrucât reclamanta nu a prezentat documente pertinente pentru justificarea includerii acestei sume ca deductibilă.
Cum producția a fost calamitată, aceasta nu poate fi asimilată lipsurilor în gestiune.
S-a precizat că organul de control a calculat în mod nejustificat T.V.A. colectat pentru perioada 2009-2011 în sumă de 28.341 lei aferentă produselor date arendatorilor. În opinia expertului, relația dintre arendator și arendaș este o asociere în participațiune, arenda reprezentând cota parte de profit cuvenită arendatorului, care reprezintă o decontare internă nepurtătoare de T.V.A. De altfel, potrivit art. 141 alin. 2 din Legea 571/2003 stipulează că arendarea este scutită de T.V.A.
În concluzie, s-a arătat că T.V.A. de rambursat de către D.G.F.P. către .. corect calculată este de 41.210 lei
CONCLUZIILE INSTANȚEI.
Cu privire la neacceptare la deducere a sumei totale de 7.132 lei (3.666 +87+1017 +2362), reprezentând T.V.A. aferentă achizițiile pentru sămânța de rapiță, combustibil folosit pentru culturile de rapiță calamitate total sau parțial, cât și combustibil folosit pentru aratul și semănatul suprafețelor de porumb și plante de nutreț de pe care nu s-au obținut producții, se rețin următoarele:
În privința sumei de 1.104 lei (87+1017), instanța reține concluziile expertului care a arătat că, în mod corect, organul fiscal a constatat această diferență de T.V.A. deductibilă, întrucât reclamanta nu a prezentat documente pertinente pentru justificarea includerii acestei sume ca deductibilă.
În privința T.V.A. de 3666 lei și 2362 lei, instanța observă că potrivit art. 145. alin 2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile;
De asemenea, potrivit art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt deductibile ,,cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidența acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme;
Conform pct. 41 Titlu II din HG Nr. 44/2004 privind Normele de Aplicare a Legii nr. 571/2003, ,,Cheltuielile cu bunurile natura stocurilor sau a activelor corporale, constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intră sub incidența prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c).
Pct. 42 din Norme stabilește că ,, În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră sunt considerate cheltuielideductibile la calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamități naturale sau de alte cauze de forță majoră. Totodată, sunt considerate deductibile și cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe și în caz de război. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe și în caz de război sunt cele prevăzute de Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea textelor arătate se desprinde concluzia existenței a două situații de acceptare a caracterului deductibil al cheltuielilor și al taxei aferente, respectiv
- în cazul bunurilor constatate lipsă din gestiune, dacă pentru acestea au fost încheiate contracte de asigurare, este situația rezultată din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 21 alin. 4 lit. c Teza I precum și din cuprinsul pct. 41 din norme.
- în situația calamităților, în măsura în care acestea se găsesc în ,,zone declarate, potrivit [….]``, fapt rezultat din Teza a doua a art. 21 alin. 4 lit. c care reglementează excepția pentru teza I, dar mai ales din cuprinsul pct. 42 din norme, care explicitează condițiile care fac admisibilă deducerea.
Instanța observă faptul că prin Înștiințarea din data de 17.07.2009 precum și cea din data de 28.04.2011, producătorul agricol .. a informat asupra ploii torențiale produse la data 30.06.2009 și a unui îngheț ce a avut loc la data de 21/22.04.2011, fenomene care au distrus în proporție de 100% culturile de rapiță.
Urmare acestor informări, potrivit proceselor verbale de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole nr. 5464/17.07.2009 și 2731/28.04.2011 s-a constatat afectarea culturilor de rapiță în proporție de 100%, constatări făcute de către reprezentanții Primăriei locale și ai Direcției pentru Agricultura si Dezvoltare Rurală.
Trebuie reținut și faptul că producerea fenomenelor arătate sunt confirmate de Buletinele Meteorologice emise de Centrul Meteorologic Regional Dobrogea și care se regăsesc la dosarul cauzei.
Instanța constată că .. este deținătoarea Poliței de asigurare . nr._/06.12.2008 emisă de A.R.D.A.F., precum și a Poliței de asigurare_/15.12.2010 emisă de Allianz Ț. Asigurări potrivit cu care culturile de rapiță distruse erau asigurate pentru riscurile care s-au și produs.
Într-o atare situație, producătorul agricol reclamant se află în situația unor lipsuri din gestiune asigurate, caz în care trebuie să beneficieze de deducerea cheltuielilor și a TVA aferentă.
Este adevărat că din punct de vedere al TVA, lipsa din gestiune este asimilată livrărilor de bunuri cuprinsă în sfera de aplicare a taxei, însă art. 128 pct. 8 din Codul fiscal prevede în mod excepțional că nu constituie livrare de bunuri, bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a unor cauze de forță majoră, precum și bunurile pierdute ori furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevăzute prin norme;
Se observă că în situația dată normele invocate nu prevăd o procedură specială de constatarea a daunelor, acestea fiind dovedite prin mijloacele de probă obișnuite. De altfel, Legea 318/2002 reglementează condițiile de acordare a despăgubirilor in caz de calamități naturale in agricultura și nu modul de constatare a lipsurilor din gestiune cauzate de calamități naturale sau forță majoră.
D. urmare, operațiunea de scoatere din gestiune a unor atare mărfurilor nu este asimilată unei livrări de bunuri efectuata cu plata, pentru care societatea ar avea obligația sa colecteze T.V.A. Într-un asemenea caz nu se poate purcede nici la stabilirea bazei impozabile prin estimare.
Cu privire la estimarea TVA colectata aferenta culturilor de grâu, floarea soarelui si orzoaică din anul 2019 și a culturilor de grâu și floarea soarelui aferente anilor 2010-2011, cu consecința stabilirii unei TVA colectată suplimentară de 31.878 lei (5.366 +1.991+ 918+382+ 13.181+10.040 ), se rețin următoarele
Potrivit art. 67 din O.G. Nr. 92 din 24 decembrie 2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial Nr. 513 din 31 iulie 2007, cu denumirea marginală ,,Estimarea bazei de impunere”, (1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. (2) În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
Conform art. 65.1 dinHotărârea Nr. 1050 din 1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală publicată în M.O. 651 din 20 iulie 2004, ,,Estimarea bazelor de impunere va avea loc în situații cum sunt: a) contribuabilul nu depune declarații fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corectă a bazei de impunere; art. 65.2. din aceleași norme, ,,Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, luând în considerare prețul de piață al tranzacției sau al bunului impozabil, precum și informații și documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, în lipsa acestora, organul fiscal va avea în vedere datele și informațiile deținute de acesta despre contribuabilii cu activități similare”.
Organul fiscal a reținut că balanțele de verificare, jurnalele de vânzări, rapoartele de producție, situațiile A.P.I.A., borderourile de arendă au evidențiat că producătorul agricol nu a înregistrat corect producțiile realizate la culturile de grâu, floarea soarelui și orzoaică pe anii 2009, 2010 și 2011, acestea nefiind în totalitate declarate.
S-a arătat că stabilirea bazei de impunere s-a realizat luându-se în calcul producția medie obținută la hectar conform notei explicative date de către contribuabil precum și suprafața culturilor declarate și înregistrate la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centru Județean Tulcea .
Ca atare, instanța reține că organele de inspecție fiscală au stabilit în mod corect T.V.A. colectată în valoare de 31.878 lei, contribuabilul nerespectând obligația ce-i revenea potrivit art. 82 din O.G Nr.92/2002 privind Codul de procedură fiscală, conform căreia avea obligația de a ,,completa declarațiile fiscale înscriind corect, complet și cu bună credință informațiile prevăzute în formular, corespunzător situației sale fiscale”
Cu privire la majorarea TVA colectată cu suma de 28.341 lei (8.405+382+ 6.924+240+ 11.361+1.029 ) aferentă arendei plătită în produse, instanța reține că potrivit art.. 130 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu denumirea marginală ,,Schimbul de bunuri sau servicii``, ca operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei, ,, În cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.”
Conform pct.8 alin.(l) lit. b) si alin (2) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,,(1) Operațiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal, includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o altă livrare/prestare, precum: […..] b) plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii. (2) Fiecare operațiune din cadrul schimbului este tratată separat aplicându-se prevederile prezentului titlu în funcție de calitatea persoanei care realizează operațiunea, cotele și regulile aplicabile fiecărei operațiuni în parte.
Art. 141 alin. 2 lit. e din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu denumirea marginală „ Scutiri pentru operațiuni din interiorul țării”, prevede că sunt scutite de T.V.A ,,e) arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, cu următoarele excepții: […..]”
Coroborând aceste prevederi se desprinde concluzia că arendarea constituie o prestare de servicii concretizată în închirierea unui teren cu destinație agricolă, al cărui proprietar poate fi o persoană fizică sau juridică, operațiune care este astfel scutită de TVA, taxabilă doar opțional, pe când plata în natură a arendei constituie o livrare de bunuri către arendaș, motiv pentru care impune colectarea T.V.A.
Ca atare, arendarea și livrarea sunt două operațiuni distincte, cu regim juridic de taxare diferit, așa cum se arată și în cuprinsul alin. 2 a pct. 8 din norme, în funcție de calitatea persoanei care face operațiunea.
Nu poate fi primită aprecierea că arendarea are natura unui contract de asociere în participațiune. Contractul de asociere în participație, reglementat prin art. 251-256 din Codul comercial, art. 1949 din Noul Cod Civil, respectiv art. 28 și 86 din Codul Fiscal, este contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participație la beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni pe care le întreprinde, pe când arendarea, reglementată prin Legea nr. 16 din 05.04.1994, respectiv de art. 1836-1850 din Noul cod civil, este o specie a contractului de locațiune.
D. urmare, instanța reține stabilirea în mod corect de către organele fiscale a unei TVA colectate suplimentare în valoare de 31.878 lei.
Având în vedere motivele arătate, instanța va admite, în parte, acțiunea formulată de .. și, pe cale de consecință, va anula Decizia nr. 10/16.02.2012 a D.G.F.P. Tulcea, Deciziei de impunere nr. 453/19.12.2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. F.TL 392/19.12.2011 numai în privința diferenței de TVA deductibilă de 3.666 lei, respectiv de 2362 lei aferente achizițiilor de sămânță de rapiță și combustibil folosit pentru culturile de rapiță calamitate în 2009 și 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta .. cu sediul in Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA cu sediul in Tulcea, . Bis, judetul Tulcea, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Anulează Decizia nr. 10/16.02.2012, Decizia de impunere nr. 453/19.12.2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. F.TL 392/19.12.2011 ale D.G.F.P. Tulcea numai în privința diferenței de T.V.A. deductibilă de 3.666 lei, respectiv de 2.362 lei și accesorii aferente achizițiilor de sămânță de rapiță și combustibil folosit pentru culturile de rapiță calamitate în 2009 și 2011.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la data comunicării
Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2013.
Președinte,Grefier,
L. N. P. L.
Red.jud.L.N./08.02.2013.
Tehnored.gref.P.L./08.02.2013/4ex.
.>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 195/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1378/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
