Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2631/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2631/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 2433/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2631/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
GREFIER: C.-Doinița C.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta S.C. A. D. S.R.L. TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtii A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA - A.F.P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 aprilie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._ /30-05-2012, S.C. A. D. S.R.L. TULCEA a solicitat anularea deciziei nr. 1 /2012, a deciziei de impunere nr.F-TL391/01.11.2011 și a raportului de inspecție fiscala nr.F-TL 329/01.11.2011 emise de DGFP Tulcea.
Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării silite a deciziei de impunere nr.F-TL391/01.11.2011 pâna la soluționarea cauzei.
În motivare, reclamanta arată că a calculat si virat in plus pentru anul 2006 cu titlul de impozit pe profit suma de 1658 lei, dar inspecția fiscala nu a compensat această sumă cu impozitul pe venit microîntreprindere, astfel că in mod corect din suma de 5352 lei trebuie scăzuta suma de 1658 lei rezultând ca diferența la impozit venit microîntreprindere - 3694 lei, procedându-se in mod greșit la calcularea de dobânzi si penalități în sumă de 8621 lei, în timp ce suma datorată cu acest titlu este de 5962 lei;
Se mai precizează că, prin raportul de inspecție fiscală nr.329/01.11.201 au fost calculate suplimentar obligații fiscale reprezentând impozit pe profit în sumă totală de 25.556 lei, din care impozit pe profit -_ lei si accesorii în sumă de _ lei, însă aceste sume au fost reținute greșit deoarece organul de inspecție fiscala diminuează in fiecare an cheltuielile efectuate cu semințele folosite la însămânțarea culturilor, substanțele folosite la tratamentele fitosanitare, carburanții folosiți pentru executarea lucrărilor agricole la culturile calamitate parțial, considerând ca acest gen de cheltuieli nu au fost realizate in scopul realizării de venituri si în consecința nu sunt deductibile fiscal, dar in cauza sunt aplicabile prevederile Legii nr. 571/2003 care in art. 19(1) arata ca la stabilirea profitului neimpozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare, ca și dispozițiile pct. 12 din H.G. nr. 44/2004, după cum din enunțul art . 21 (4) din codul fiscal care evidențiază tipul de cheltuielile ce nu sunt deductibile nu rezulta ca cheltuielile efectuate cu semințele folosite la însămânțarea culturilor, substanțele folosite la tratamentele fitosanitare, carburanții folosiți pentru executarea lucrărilor agricole la culturile calamitate parțial, intră in cuprinsul acestora.
Se subliniază, în continuare, că, raportat la dispozițiile art. 21 (4) din Codul Fiscal, art. 1 din H.G. 1202/04.10.2007 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 6367 2007 privind declararea stării de calamitate naturala în agricultură pentru culturile însămânțate in toamna anului 2006 si in primăvara anului 2007, si Legii nr. 381/2002, este de reținut că societatea are suprafețele de teren in Delta Dunării, în zona Carasuhat, declarată specială, zonă care a fost afectata de seceta pentru care societățile de asigurare nu încheie contracte de asigurare, condiții în care, în 2007, greșit s-a reținut suma de 37.826 lei - impozit pe profit suplimentar, din care se contestă suma de 6014 lei; în anul 2008, se contestă suma de 1285 lei - impozit pe profit stabilit suplimentar, cu mențiunea ca la finele anului 2008 suma virata in plus ca impozit pe profit a fost de 3352 lei;în anul 2009- s-a calculat impozit pe profit suplimentar în sumă de 4889; în anul 2010, suma de 673 lei lei a fost stabilita in plus de inspecția fiscală.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, decizia nr. 1 /2012, decizia de impunere nr.F-TL391/01.11.2011, raportul de inspecție fiscala nr.F-TL 329/01.11.2011 emise de DGFP Tulcea, alte înscrisuri, solicitând și efectuarea unei expertize contabile.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare, anexând și înscrisurile ce au stat la baza emiterii actelor administrativ-fiscale contestate.
Prin sent.civ. nr.5754/28-09-2012 a Tribunalului Tulcea, s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a deciziei de impunere nr.F-TL391/01.11.2011.
Examinând cauza, în raport de probele administrate, instanța reține că prin
raportul de inspecție fiscala nr.F-TL 329/01.11.2011 întocmit de DGFP Tulcea s-a constatat că, in perioada 01.01._06, societatea era înregistrata l in vectorul fiscal ca plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor si nu de impozit pe profit, fiind luată in evidenta ca plătitoare de impozit pe profit trimestrial începând cu data de 01.01.2007, iar aceasta a declarat si achitat eronat la bugetul general consolidat impozit pe profit in suma de 1.658 lei.
S-a mai stabilit că, în anul 2007, se impune diminuarea cheltuielilor aferente cu suma de 37.826 lei reprezentând cheltuieli efectuate de către agentul economic, dar nu in scopul realizării de venituri, cum ar fi: achiziții de: semințe de porumb, soia, tratament si motorina aferente culturilor de porumb calamitate parțial si culturilor de soia calamitate total, pentru care agentul economic nu a prezentat documente justificative, respectiv proces-verbal de constatare si evaluare a pagubelor calamitate, iar prin deducerea acestor cheltuieli a încalcat prevederile art.21, alin. (1) din Legea 571/2003, cu modificările si completările ulterioare ; în anul 2008, organul fiscal a diminuat cheltuielile aferente cu suma de 8.050 lei, din care suma de 8.033 lei reprezintă cheltuieli efectuate de către agentul economic, dar nu in scopul realizării de venituri ,cum ar fi: achiziții de semințe de porumb, tratament si motorina aferente culturilor de porumb calamitate parțial pentru care agentul economic nu a prezentat documente justificative, respectiv proces verbal de constatare si evaluare a pagubelor calamitate, iar suma de 17 lei reprezintă cheltuieli efectuate de societate fără documente justificative (lipsa factura), încălcându-se prevederile art .21 alin(4) lit.f din Legea 571/2003 ; în anul 2009, organul de inspecție fiscala a diminuat cheltuielile aferente cu suma de 13.680 lei, din care suma de 101 lei reprezintă cheltuieli efectuate cu achiziția de sămânța pepene pe care a folosit-o pentru "consumul firmei"- cheltuieli nedeductibile fiscal, suma de 13.579 lei reprezintă cheltuieli efectuate, dar nu in scopul realizării de venituri, cum ar fi: achiziții de: semințe de porumb, tratament si motorina aferente culturilor de porumb calamitate parțial pentru care agentul economic nu a prezentat documente justificative, respectiv proces verbal de constatare si evaluare a pagubelor calamitate; în anul 2010,organul fiscal diminuează cheltuielile aferente perioadei 01.01._10 cu suma de 10.244 lei, compusă din suma de 202 lei ce reprezintă cheltuieli efectuate de societate reprezentând achiziție de sămânță pepene pe care agentul economic le-a folosit pentru "consumul firmei" considerate cheltuieli nedeductibile fiscal, și suma de 10.042 Iei ce reprezintă cheltuieli efectuate de către agentul economic, dar nu in scopul realizării de venituri, cum ar fi: achiziții de: semințe de porumb si motorina aferente culturilor de porumb calamitate parțial pentru care nu s-au prezentat documente justificative, respectiv proces verbal de constatare si evaluare a pagubelor calamitate, iar cheltuielile aferente perioadei 01.10._10 cu suma de 1.650 lei - reprezentând cheltuieli efectuate de către agentul economic, dar nu in scopul realizării de venituri, achiziție de erbicide-pesticide aferente culturilor de porumb calamitate parțial pentru care nu a prezentat documente justificative, respectiv proces verbal de constatare si evaluare a pagubelor calamitate.
Pentru diferentele stabilite la verificare in cuantum de 14.807 lei reprezentând impozit profit/minim, au fost calculate majorări de întârziere în suma de 8.528 lei,conform prevederilor art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare precum si penalități de întârziere in suma de 2.221 lei conform prevederilor art. 120A1 din din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare, pentru perioada 26.04._11.
Pentru perioada 01.01._06, s-au stabilit diferențe de impozit pe venitul microîntreprinderilor in suma de 5.352 lei deoarece societatea nu a calculat si declarat impozit pe venitul microîntreprinderi, considerând ca este plătitoare de impozit pe profit, fiind încălcate prevederile art. 82, alin. (3) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare si prevederile art. 108 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, iar pentru debitul suplimentar stabilit in suma de 5.352 lei s-au calculat majorări de întarziere in suma de 7.81 8 lei in conformitate cu prevederilor art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare, precum si penalități de întarziere in suma de 803 lei conform prevederilor art. 120A1 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare pentru perioada 26.04._11.
În continuare, s-a emis decizia de impunere nr.F-TL391/01.11.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată.
Reclamanta a contestat constatările organelor fiscale, însă prin decizia nr.1/16-01-2012 emisă de DGFP Tulcea, contestația promovată a fost respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 115 din OG 92/2003, cu modificările ulterioare, privind ordinea stingerii datoriilor, dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz.
De asemenea, art. 116 alin. 6 din același act normativ stipulează că se constată compensarea de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu.
Or, reclamanta nu a aprobat că a solicitat o compensare a sumei de 1.658 lei virată în contul impozitului pe profit cu impozitul pe venitul microîntreprinderilor, condiții în care organul fiscal a scăzut această sumă din impozitul pe profit aferent anului 2007, așa cum a stabilit și expertiza contabilă efectuată în cauză, stingând creanța din categoria vizată de contribuabil la achitare, neputându-se pretinde organului fiscal să suplinească diligența pe care trebuie să o manifeste agentul economic plătitor.
Conform art. 21 alin. 1și 4 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare; următoarele cheltuieli nu sunt deductibile :
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI; nu intră sub incidența acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme;
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
Prin pct. 41 și 42 din Normele de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, se reglementează următoarele:
41. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale, constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intră sub incidența prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
42. În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone pentru care s-a instituit, potrivit prevederilor legale în vigoare, stare de urgență.
Potrivit art.1 și art. 2 alin.1 din Legea nr.381/2002, în vigoare până în anul 2010,în sensul prezentei legi, sunt considerate calamități naturale pierderile cantitative și calitative de recolte, mortalitatea și/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivă a unor fenomene naturale și a bolilor, pe areale extinse; fenomenele naturale și bolile care generează calamități naturale sunt: seceta excesivă, persistentă în timp și care afectează terenurile neirigate, inundațiile din revărsări de râuri sau de alte ape curgătoare și ruperi de baraje, ploile abundente și de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistență a plantelor, stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal și animal, topirea bruscă a zăpezilor care provoacă inundații, revărsări de râuri și băltiri, uraganul, precum și alte dezastre și catastrofe produse pe areale extinse.
Se prevede, în continuare, în art.5 alin.1 și art.9 din același act normativ că plata despăgubirii producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, pentru calamitățile naturale produse de fenomenele naturale și bolile prevăzute la art. 2 se efectuează numai pentru culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine și peștii care au fost asigurate de către societățile de asigurare și asigurare-reasigurare; constatarea pagubelor se face în prezența producătorului agricol afectat și a unei comisii numite de prefectul județului, la propunerea directorului general al direcției generale pentru agricultură și industrie alimentară județene și a municipiului București, comisie formată pe plan local din primar, unul sau doi specialiști de la centrul agricol ori, după caz, de la circumscripția sanitară veterinară zonală și un delegat din partea organelor județene ale Ministerului Finanțelor Publice.
În același sens sunt și dispozițiile art.1 și art.3 alin.2 din HG nr.636/200, modificată ce prevăd că se declară stare de calamitate naturală în agricultură în zonele în care culturile de câmp însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007 au fost afectate de seceta excesivă, persistentă în timp, din perioada 2006 - 2007, și care afectează terenurile neirigate, fenomen natural prevăzut la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, cu modificările ulterioare; Direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și/sau a municipiului București împreună cu comisiile locale stabilite prin ordin al prefectului răspund de veridicitatea, autenticitatea și realitatea datelor înscrise în documentația întocmită pentru acordarea despăgubirilor( în anexă este prevăzut și județul Tulcea pentru culturile de porumb boabe și floarea-soarelui).
Dincolo de actele normative ce reglementează situațiile de calamități naturale cauzate de secetă cu consecința pierderii de recolte, la nivel cantitativ și calitativ, și a căror incidență în cauză este minimă, este de relevat că dispozițiile art.21 alin.4 lit.c din Legea nr.571/2003, cu modificările ulterioare, sunt foarte explicite în ceea ce privește condițiile în care o cheltuială realizată cu un bun degradat este considerată deductibilă, mai exact singura cerință impusă este ca pentru un astfel de bun să fi fost încheiat un contract de asigurare.
Nu se prevede nimic în plus relativ la contextul în care bunul a pierit, respectiv din cauza calamităților naturale ori din alte cauze, esențial fiind că s-a degradat și dacă există sau nu încheiat contract de asigurare.
În speță, verificările realizate de expert au evidențiat că nu au fost încheiate contracte de asigurare pentru recoltele calamitate, după cum nu există și nu au fost identificate procese- verbale de constatare și evaluare a pagubelor care să consemneze cele învederate.
Nu se pot interpreta izolat prevederile art.21 alin.1 din Legea nr.571/2003 ce stabilesc că sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, ci și prin coroborarea lor cu excepțiile de la această regulă, ce conturează practic ceea ce intră în categoria acestor deductibilități.
Pe de altă parte, starea de calamitate naturală declarată pentru anumite zone prin acte normative succesive nu echivalează cu starea de urgență prevăzută de pct.42 din HG nr.44/2004 întrucât nu rezultă că situația în discuție a fost declarată astfel de vreo autoritate competentă.
În consecință, rezultă din probatoriul administrat că reclamanta datorează sumele determinate de organul fiscal, atât cu titlu de debit principal, cât și accesoriile aferente, nedovedind o situație care să impună o recalculare a sumelor datorate, o micșorare sau o înlăturare a debitului.
Așa fiind, valorificând aspectele prezentate, instanța urmează a respinge cererea formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea având ca obiect contestație act administrativ fiscal, promovată de reclamanta S.C. A. D. S.R.L. TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtii A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA - A.F.P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. Doinița C.
Red. Jud.ACD/04.07.2013/ Tehnored. Jud. ACD/04.07..2013/ 4 ex
| ← Alte cereri. Sentința nr. 1703/2013. Tribunalul TULCEA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4399/2013.... → |
|---|
