Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 3658/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3658/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1702/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 3658/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect Lg. 188/1999, privind pe reclamantul E. I. cu domiciliul în . în contradictoriu cu P. C. MAHMUDIA cu sediul în Comuna Mahmudia, ., jud. Tulcea.
Cele consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2013, fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța sub nr._ la data de 17 iunie 2013, reclamantul E. I., a chemat în judecată pe pârâtul P. C. Mahmudia, solicitând anularea Dispoziției Primarului C. Mahmudia nr. 115/31.05.2013, ca netemeinică, și suspendarea executării actului administrativ individual atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivare s-a arătat că în data de 04 iunie 2013, reclamantului i-a fost comunicată Dispoziția nr.115 din data 31.05.2013, emisă de către P. comunei Mahmudia, prin care i se imputau anumite sume de bani, considerate prejudiciu adus instituției, respectiv:
- suma de 3883 lei reprezentând contravaloarea achiziției unui curs de către angajator - P. comunei Mahmudia de la Asociația „Centrul de Mediere C., „C. de mediator” la care a participat secretarul comunei Mahmudia, din care: 3800 lei valoarea cursului si 83 lei majorări.
-suma de 9756 lei reprezentând includerea nelegala a unor stimulente in salariul de baza in perioada ianuarie 2011- octombrie 2012, din care: 9308 lei, valoarea prejudiciului si 448 lei majorări.
A mai arătat reclamantul că în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, ale articolului 85 alin.2 si articolul 109 din Legea nr.188/1999-privind Statutul funcționarilor publici, in data de 05 iunie 2013, cu nr. 2830/A22, a depus o plângere administrativă prealabilă prin care a solicitat revocarea măsurii unilaterale de imputare a sumelor menționate mai sus, dar care a primit răspuns negativ.
S-a mai susținut că Dispoziția Primarului comunei Mahmudia cu nr.115 din 31 mai 2013, a fost emisa cu încălcarea prevederilor art.85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicata cu modificările si completările ulterioare, care prevede ca „repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art.84 lit.a) si b) se dispune prin emiterea de către conducătorul instituției publice a unui ordin sau dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau după caz, prin asumarea unui angajament de plata...."
Mai precizează reclamantul că procesul verbal întocmit de către auditorii financiari cu nr.5254 din 10 decembrie 2012 a fost însușit de către Primar in aceiași zi de 10 decembrie 2012, Decizia Camerei de Conturi Tulcea cu nr.73 /28.12. 2012 a fost însușită de către P. comunei Mahmudia in data de 03 ianuarie 2013, iar Dispoziția de imputare a fost emisa pe data de 31 mai 2013.
Raportat la dispozițiile legale de mai sus, solicită reclamantul a se observa ca acest text de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de imputare. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei care în cazul de față a avut loc în data de 10 decembrie 2012, data când a fost înregistrat Procesul verbal al auditorilor financiar cu nr.6252/10.12.2012, la Primăria comunei Mahmudia si însușit de către P. comunei Mahmudia.
Prin urmare, se arată, decizia de imputare emisă la 31 mai 2013, este tardivă, fiind depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de prevederile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999., republicata cu modificările si completările ulterioare si trebuie anulată.
Pe cale de excepție, reclamantul solicită admiterea excepției de nelegalitate a actului administrativ cu caracter individual, emis de către P. comunei Mahmudia, prin raportare la următoarele dispoziții legale din Legea nr.188/1999 - privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările si completările ulterioare: ART. 85 ,, (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la aii. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Se mai menționează că, „momentul de la care începe sa curgă termenul de emitere a unei dispoziții de imputare. - art.85 alin. l din Legea nr.188/1999. Potrivit art.85 alin. l din Legea nr.188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.,,(Curtea de Apel București - Secția VIII a C. Administrativ si Fiscal - Decizia Civila Nr.2290/01.11.2010).
De asemenea, se mai arată că „în nici un caz nu poate fi agreată opinia potrivit căreia termenul de 30 de zile ar fi unul de recomandare, și nu unul imperativ în condițiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege și anume: „Repararea pagubelor...se dispune prin emiterea ...unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei". Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat și mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil pentru ambele părți.,, (Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3742 din 14 octombrie 2011).
S-a mai precizat că măsura imputării sumei de 3883 lei, reprezentând contravaloarea achiziției unui curs de la Asociația „Centrul de Mediere C.,, este netemeinica si nelegala, întrucât potrivit reglementărilor în vigoare, autoritățile si instituțiile publice au deplină competență în planificarea formării, în achiziționarea serviciilor de formare si în monitorizarea si evaluarea formării funcționarilor publici. Potrivit principiului planificării, autoritățile si instituțiile publice au obligația de a iniția anual procesul de identificare a nevoilor de formare a funcționarilor publici si de a stabili prioritățile în achiziționarea serviciilor de formare, pe baza nevoilor de formare identificate si a resurselor disponibile.
Mai arată reclamantul că participarea la cursul mai sus enunțat s-a făcut in baza următoarelor acte administrative emise/adoptate de către autoritățile publice locale, primar/consiliul local: planul anual de pregătire profesionala aprobat la data de 15 decembrie 2010 de către primar, plan aprobat in baza prevederilor art. 50, articolul 51 alin.l si art.52 din Legea nr.188/1999 - privind Statutul funcționarilor publici cu modificările si completările ulterioare si art. 14 din Hotărârea Guvernului României Nr. 1066 din 10 septembrie 2008; Hotărârea Consiliului Local Mahmudia nr.17 din 11.02.2011 unde la capitolul bugetar 51.02. au fost alocate sume, pentru acoperirea cheltuielilor de perfecționare profesională a funcționarilor publici organizate la inițiativa si în interesul instituției publice; contractul de formare profesionala nr.511 din 15.06.2011, încheiat intre furnizorul de formare profesionala Centrul de Mediere C. si beneficiar P. comunei Mahmudia.
Se mai susține că actul juridic, documentul justificativ, care a stat la baza angajării cheltuielilor bugetare - reprezentând cheltuieli de formare profesionala pentru secretarul comunei Mahmudia, in anul 2011, a fost Contractul de formare profesionala nr.511 din 15.06.2011, încheiat intre furnizorul de formare profesionala Centrul de Mediere C. si beneficiar Primăria Mahmudia. Acest contract administrativ încheiat si semnat de către P. comunei Mahmudia, se menționează, se bucură de prezumția de legalitate, nu a fost contestat ca fiind nelegal in fata unei instanțe judecătorești, nu a fost contestat sau apreciat ca nelegal, in timpul controlului de către echipa de audit extern din cadrul Camerei de Conturi Tulcea, prin necontestarea acestuia, prin nedeclararea ca nelegal de către instanța judecătoreasca competenta, a dobândit putere de lege pentru părțile contractante.
Mai precizează reclamantul că efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe baza de documente justificative care sa confirme angajamente contractuale, operațiuni pe care angajatorul le-a făcut in conformitate cu prevederile legale in vigoare: art.51 alin.(3) din Legea Nr.273/2006 a finanțelor publice locale: ,,(3) Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații.”
Pe de alta parte, se arată, potrivit art.84 lit. a din Legea nr.188/1999, răspunderea civila a funcționarului public se angajează pentru pagubele comise cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției in care funcționează. Din acest text de lege citat, rezulta ca, pentru atragerea răspunderii civile a funcționarului public, este necesar sa se întrunească cumulativ elementele răspunderii patrimoniale si anume: 1) fapta ilicita; 2) vinovăția; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu; 4) prejudiciul.
In ce privește fapta ilicita a funcționarului public, susține reclamantul că în fiecare din formele ei - comisiva, omisiva sau mixta - ca o condiție a răspunderii civile, consta in încălcarea de către funcționarul public a uneia sau mai multor îndatoriri care ii revin potrivit sarcinilor de serviciu. Răspunderea civila intervine pentru o fapta proprie care trebuie sa fie in legătura cu munca prestata.
Raportat la cele de mai sus, consideră reclamantul ca a fost de buna credința si nu se poate retine existenta vreuneia dintre formele de răspundere juridică si nu i se poate retine nici o culpa in acest sens, iar măsura imputării sumei de 3883 lei este nelegala, aceasta suma reprezentând de fapt o plata făcuta de către angajatori prestatorului de servicii, in baza unui contract administrativ legal întocmit.
Se mai arată că măsura imputării sumei de 9756 lei, reprezentând includerea nelegala a unor stimulente in salariul de baza reclamantului, in perioada ianuarie 2011-octombrie 2012 din care 448 lei majorări, este netemeinica si nelegala.
Astfel, se susține, în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2012, in baza Legilor nr.284/2010, art.33 alin .l si alin.2, a Legii nr. 285/2010, art.6 alin.4, Legea nr.283/2011 ART.II si O.U.G Nr.19/2012, angajatorul in speța P. comunei Mahmudia, a stabilit si aprobat drepturile salariale pentru secretarul comunei Mahmudia, si a emis următoarele acte administrative supuse controlului de legalitate la Instituția Prefectului județului Tulcea, după cum urmează: Dispoziția cu Nr.133 din 10.03.2011, modificata prin Dispoziția nr.369 din 05 decembrie 2012; Dispoziția Nr.209 din 29.06.2012, modificata prin Dispoziția nr.370 din 05 decembrie 2012; Dispoziția Nr.420 din 21.12.2012.
Mai menționează reclamantul că dispozițiile emise de către P. comunei Mahmudia, prezentate mai sus, pentru munca prestata conform sarcinilor cuprinse in fisa postului si a Regulamentului de Organizarea si Funcționare a aparatului propriu de specialitate al Primarului comunei Mahmudia, sunt acte administrative unilaterale, ce au fost emise în condițiile procedurale stabilite prin art. 68 alin. l cu aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 48 și 49 alin.2 din Legea nr.215/2001, în sensul că aceste dispoziții cu caracter individual, au produs efecte din momentul comunicării persoanei interesate și vor putea produce efecte juridice până în momentul încetării acestora, care de regulă se poate face de organul emitent, de organul ierarhic superior sau de instanțele judecătorești, respectiv fie prin retractare, revocare sau după caz anulare sau prin instituția tutelei administrative. Or pana in momentul actual aceste dispoziții nu au fost retractate, revocate, anulate sau declarate ca fiind nelegale de către instanța judecătoreasca.
Se mai susține că plata drepturilor salariale ale reclamantului in perioada 2011-2012, a fost efectuata de către angajator in baza Legilor de salarizare evocate mai sus si cu respectarea de către angajator a prevederilor legale privind efectuarea cheltuielilor bugetare conform art.51 alin.(3) din Legea Nr.273/2006 a finanțelor publice locale: ,,(3) Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații.”
Se mai precizează că față de cele prezentate mai sus se poate concluziona fără echivoc faptul ca pentru munca prestata in cadrul Primăriei comunei Mahmudia si a Consiliului Local Mahmudia in perioada ianuarie 2011- octombrie 2012, drepturile salariale ale reclamantului au fost încasate in condiții de deplina legalitate, conform actelor administrative individuale emise de către primar (Dispozițiile Primarului, Hotărâri adoptate de Consiliului Local), toate acestea fiind supuse controlului de legalitate de către Instituția Prefectului județului Tulcea (conf.art.l23 alin.5 din Constituția României, art.19 lit. e din Legea Nr.340/2004 - privind Instituția prefectului reactualizata, art.3 alin. 1 din Legea nr.554/2004 - reactualizata, privind Contenciosul administrativ), aceste drepturi fiind „bun” in sensul conferit de art. l din Protocolul CEDO, iar prin imputarea nelegala a sumelor cuprinse in Dispoziția primarului comunei Mahmudia cu nr. 115 din 31 .05. 2013, se încalcă in mod vădit dreptul de proprietate al reclamantului.
Raportat la cele de mai sus susține reclamantul ca nu exista angajarea răspunderii civile a funcționarului public, astfel: Potrivit art. 84 lit.a din Legea nr.188/1999, răspunderea civila a funcționarului public se angajează pentru pagubele comise cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției in care funcționează.
Se mai arată că din textul de lege sus-citat rezulta ca, pentru atragerea răspunderii civile a funcționarului public, este necesar sa se întrunească cumulativ elementele răspunderii patrimoniale si anume: 1) fapta ilicita; 2) vinovăția; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu; 4) prejudiciul. In ce privește fapta ilicita a funcționarului public, in fiecare din formele ei - comisiva, omisiva sau mixta - ca o condiție a răspunderii civile, consta in încălcarea de către funcționarul public a uneia sau mai multor îndatoriri care ii revin potrivit sarcinilor de serviciu. Răspunderea civila intervine pentru o fapta proprie care trebuie sa fie in legătura cu munca prestata. Or, se menționează, in situația data nu rezulta ca sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile pentru fapta proprie, nefiind dovedită fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, raportul de cauzalitate și culpa secretarului, astfel ca dispoziția de imputare emisa cu nr.115/31.05.2013 este netemeinica si nelegala in condițiile in care pentru declanșarea răspunderii civile împotriva unui funcționar public pe temeiul art. 84 lit. a din Legea nr. 188/1999, este necesara dovedirea culpei acestuia. (I.C.C.J., Secția de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 1658 din 20 martie 2007).
Mai învederează reclamantul că prin emiterea Dispoziției Primarului comunei Mahmudia cu nr. 115 din 31 mai 2013, se încalcă si principiul neretroactivității efectelor actelor administrative.
Astfel, susține reclamantul, Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut .: ,, Decizia prin care funcționarului public, ce fusese încadrat cu nerespectarea dispozițiilor legale, îi este stabilit retroactiv un alt salariu, este nelegală, fiind emisă cu nesocotirea principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai pentru viitor. Este nelegală și decizia de imputare a sumelor încasate ca urmare a greșitei încadrări, în condițiile în care pentru declanșarea răspunderii civile împotriva unui funcționar public pe temeiul art. 72 din Legea nr. 188/1999, este necesară dovedirea culpei acestuia. (Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1658 din 20 martie 2007 Notă: Instanța a avut în vedere prevederile art.72 din Legea nr. 188/1999 în forma republicată în M.Of. nr. 251 din_ . Legea nr. 188/1999 a fost republicată în M.Of. nr. 365 din_ .)
Se mai menționează că prin nerespectarea de către P. comunei Mahmudia a propriilor decizii administrative, in speța dispozițiile privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului, acte administrative unilaterale care nu au fost contestate, nu au fost declarate ca fiind nelegale de către instituția prefectului sau instanța de judecata, decizii care nu au fost revocate de către emitentul acestor acte administrative, se încălca in mod vădit principiul securității raporturilor juridice de drept administrativ, principiul obligativității actului administrativ care rezultă din forța juridică și executarea din oficiu a acestuia, precum și principiul general ce guvernează raporturile juridice de orice natură, și anume principiul irevocabilității.
Cu privire la cererea de suspendare a actului administrativ atacat, reclamantul arată că potrivit prevederilor art.14 alin. l din Legea nr. 554/2004: „în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței de contencios competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Se mai susține că pentru a opera aceste prevederi, este necesara îndeplinirea cumulativa a doua condiții:
- cazul bine justificat - pentru sumele imputate, exista acte administrative emise si încheiate de către P. comunei si a căror legalitate nu a fost contestata, nu au fost revocate sau anulate de către emitentul acestor acte administrative;
- Prevenirea unei pagube iminente - a se lua în considerare valoarea debitului, incontestabil de mare fata de veniturile reclamantului.
Precizează reclamantul că la este direct afectat în condițiile în care o executare imediata a actului administrativ ar putea atrage producerea unui blocaj atât în activitatea sa profesionala cât si în ceea ce privește viata de familie, prejudiciul iminent de a fi redus patrimoniului familiei mele, fiind astfel mai mult decât previzibil.
Se mai arată că prejudiciul grav este determinat și de faptul că prin executarea actului administrativ atacat ar duce la perturbarea gravă a activității unui serviciu public administrativ aparținând paratului, s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice intre angajat si angajator si cu repercusiuni deosebite asupra nivelului de trai al subsemnatului reclamant in aceasta in cauza.
În consecință, se menționează, se poate constata că sunt îndeplinite cumulativ condițiile stipulate de dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul admiterii cererii de suspendare a actelor administrative, până la soluționarea fondului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu art. 998 și 999 Cod Procedură Civilă, articolului 85 alin.2 si articolul 109 din Legea nr.188/1999- privind Statutul funcționarilor publici cu modificările si completările ulterioare.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul E. I. îndeplinește funcția de secretar al C. Mahmudia, Jud. Tulcea.
Prin dispoziția de imputare nr. 115 din 31.05.2013 emisă de P. C. Mahmudia, jud. Tulcea reclamantului E. I. i-au fost imputate următoarele sume: 3883 lei reprezentând c/val achiziției unui curs de la Asociația „Centrul de Mediere” C., curs de mediator de care a beneficiat secretarul comunei Mahmudia din care suma de 3800 lei valoarea cursului și 83 lei majorări;
- 9756 lei reprezentând includerea nelegală a unor stimulente în salariul de bază al secretarului comunei, în perioada ianuarie 2011-octombrie 2012 din care suma de 9308 lei valoarea prejudiciului și 448 lei majorări.
La emiterea acestei dispoziții de imputare au fost avute în vedere procesul verbal întocmit de către auditorii publici externi cu nr. 5254 din 10 decembrie 2012 și decizia Camerei de conturi Tulcea nr. 73/28.12.2012 întocmite în urma auditului financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2011, din care rezultă că entitatea verificată U.A.T. – . plata fără temei legal a sumei de 3883 lei reprezentând c/val achiziție unui curs de mediator de la Asociația „Centrul de Mediere” C., curs de care a beneficiat secretarul C. Mahmudia și faptul că entitatea verificată a fost păgubită prin includerea nelegală a unor stimulente în salariul de bază al secretarului comunei, în perioada ianuarie 2011-octombrie 2012, în sumă totală de 9756 lei. Calculul s-a făcut așa cum rezultă din actele de constatare.
Conform adresei nr. 4172 din 27.08.2013 emisă de Primăria C. Mahmudia decizia nr. 73/28.12.2012 a Camerei de Conturi Tulcea a fost înregistrată la Primăria Mahmudia cu nr. 21 din 03.01.2013, iar procesul verbal de constatare nr. 6252 – cum este corect, a fost înregistrat la Primăria Mahmudia la 10.12.2012.
Conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice cu situațiile prevăzute la art. 84 lit. a și b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prev. la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Se cuvine a fi observat faptul că deși decizia emisă de Curtea de Conturi Tulcea și procesul verbal de constatare au fost înregistrate la Primăria C. Mahmudia la datele mai sus amintite, decizia de imputare a fost emisă abia la data de 31.05.2013, cu depășirea cu mult a termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
După cum se poate observa, dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei.
În nici un caz nu poate fi agreată opinia potrivit căreia termenul de 30 de zile ar fi unul de recomandare și nu unul imperativ în condițiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege și anume: „Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice cu situațiile prevăzute la art. 84 lit. a și b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.”
Reținerea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine care planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare.
Astfel se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat și mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil pentru ambele părți.
În raport de toate aceste considerente, dată fiind nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege urmează ca instanța să admită acțiunea și să anuleze dispoziția Primarului C. Mahmudia nr. 115/31.05.2013.
Totodată instanța va respinge capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul E. I. cu domiciliul în . în contradictoriu cu P. C. MAHMUDIA cu sediul în Comuna Mahmudia, ., jud. Tulcea.
Anulează dispoziția Primarului C. Mahmudia nr. 115/31.05.2013.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ ca rămas fără obiect.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
R. A. VitoșMarian D.
Red. Jud. RAV/02.10.2013
Tehnored. MD/08.10.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 634/2013. Tribunalul TULCEA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 664/2013. Tribunalul... → |
|---|
