Obligaţia de a face. Sentința nr. 4279/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4279/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2356/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4279/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face privind pe reclamantul C. S. SAKURA DOJO TULCEA cu sediul în Tulcea, ., ., . și cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat M. D. din Tulcea ., ., jud. Tulcea și pe pârâta I. P. JUDEȚULUI TULCEA - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR cu sediul în Tulcea, . B, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat M. D. pentru reclamant, și consilier juridic L. A. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de declarația părților prezente că nu mai au cereri noi de formulat sau explicații de dat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului, depune la dosar concluzii scrise pe care le susține oral.
Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul pe fond, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 28.08.2013 reclamantul C. S. SAKURA DOJO TULCEA a solicitat obligarea pârâtului Instituția P. - Județul Tulcea - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Tulcea la înmatricularea definitivă a autoturismului marca OPEL, tipul VIVARO, cu număr de identificare W0LJ7CDA65V646738, fără plata timbrului de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că este o asociație non-profit de utilitate publica, fiind îndreptățită a înmatricula autoturismul fără plata timbrului de mediu.
De asemenea, solicită reclamantul a se avea in vedere faptul ca sesizarea instanței de judecata justifica interes, in sensul ca la data introducerii cererii de chemare in judecata interesul reclamantului este legitim corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.
S-a mai arătat că interesul este personal si direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțină celui care recurge la acțiune. Si de asemenea interesul este născut si actual, exista in momentul in care este formulata cererea.
S-a mai menționat că prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, aparat atât de Constituția României, cat si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește in mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun: dreptul de folosința, dreptul de a culege fructele si dreptul de dispoziție, iar prin faptul ca se impune o taxa care este foarte mare îl determina pe reclamant sa nu poată vinde autoturismul achiziționat si dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Se susține că potrivit art. 555 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.” Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa îl vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Se mai menționează că circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumeră elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale.”
Mai învederează reclamantul că jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. In plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare.
Se mai arată, având in vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgata si produce efecte directe. Raportat la Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele: OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza. Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de înalta Curte de Casație si Justiție, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate, respectiv importate.
OUG 9/2013 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare.
Precizează reclamantul ca a dobândit autoturismul prin act de donație, iar reglementările in vigoare privind exceptarea de la plata timbrului de mediu, sunt stipulate in actul normativ, ca atunci când autoturismul este obținut prin donație acesta se înmatriculează fără plata timbrului de mediu. Cum proprietatea este garantata in mod egal fata de cel care o deține, obligația de înmatriculare este garantata in mod egal așa cum este statuat prin art. 44 din Constituția României, iar impunerea unei taxe (timbru de mediu) unui solicitant fata de alt solicitant care poate fi exceptat de a o plăti (in speța statul si alte persoane), face ca dreptul de folosința asupra proprietății sa fie diferențiat, scoțându-l pe unul din circuitul civil al bunurilor libere, din autoturism (însemnând înmatriculare), în bun mobil auto (maldăr de fiare cu valoare de fier sau piese de schimb), dar nu autoturism cu o valoare de folosința mult mai mica decât cel care si-a înmatriculat autoturismul. Deci implicit proprietatea este diferențiata prin introducerea si obligativitatea plații acestei taxe-(timbru de mediu) diferențiat. De aceea solicită reclamantul a se înfrânge refuzul nejustificat fata de toți solicitanții prin aplicarea art.44 din Constituția României.
Menționează reclamantul că art. 4 din OUG 9/2013 prevede: „ Obligația de plata a timbrului intervine o singura data si anume: Cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare; la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7; cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării; cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
Se mai susține că tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atât timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Prin urmare, menționează reclamantul că este o situație asemănătoare cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lăsa neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, se susține, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE. De asemenea, însuși art. 4 din OUG 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c si d. Odată o taxa plătită, odată data o sentința prin care se arata faptul ca aceasta a fost nelegal perceputa, fapt atestat de o sentința civila, nu se mai poate solicita încă odată aceasta plata.
În concluzie, se solicită admiterea acțiunii raportat la cerințele art.1 alin. (1) și (2) și art.8 alin. (1) din legea nr.554/_ republicată, art.142 alin. (2) din Constituția României și art.110 din TFUE,
În dovedire, au fost depuse la dosar, o . înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul de donație autentificat sub nr.2629/21.08.2013 de BNP A. P., reclamanta a dobândit autoturismul marca OPEL, tipul VIVARO, cu număr de identificare W0LJ7CDA65V646738, care a fost înmatriculat pentru prima data la data de 30.06.2005, în Spania.
La data de 26.08.2013 reclamanta s-a adresat instituției pârâte solicitând înmatricularea autovehiculului în discuție, fără achitarea timbrului de mediu invocând legislația comunitară, însă prin adresa nr.P.772/26.08.2013 i s-a comunicat refuzul înmatriculării.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art.90 paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor OUG nr.9/2013 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și dispozițiile art.11 și art.48 din Constituția României, legea nr.157/2005 și jurisprudența Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal, stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datora atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculare în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite in terne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Articolul 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună știință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Discriminarea instituită cu privire la taxa pe poluare prin OUG nr.50/2008 a fost constată în practica Curții de Justiției a Uniunii Europene în cauza I. T. contra Statului Român și cauza C – 236/10 – I. N. împotriva Direcției generale a Finnațelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Curții Europene.
La 13 ianuarie 2012, a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ ce a abrogat OUG nr. 50/2008 și care a înlăturat discriminarea constatată.
Ulterior, Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost abrogată, în vigoare fiind OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Potrivit art.4 din OUG nr.9/2013 „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
Înmatricularea, în înțelesul OUG nr. 9/2013, constituie operațiunea administrativă ce constă în ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare.
Din coroborarea dispozițiilor legale învederate, rezultă că timbrul de mediu, prevăzut de OUG nr. 9/2013, se datorează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele rulate, indiferent dacă provin din statele UE sau din țară.
Reclamanta susține că este scutită de plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 întrucât a obținut autoturismul în discuție prin act de donație, fiind incidente dispozițiile art.8 lit.b) din OUG nr.9/2013.
Potrivit art. 8 din OUG nr.9/2013 „Timbrul nu se plătește atunci când autovehiculele acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate, prin donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică”
Potrivit art.39 alin.1 din OG nr.26/200, „Recunoașterea unei asociații sau fundații ca fiind de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociația sau fundația interesată adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o înaintează, în termen de 15 zile, organului de specialitate al administrației publice centrale în a cărui sferă de competență își desfășoară activitatea”.
În speță, se reține că nu sunt incidente dispozițiile legale mai sus arătate întrucât reclamanta este înființată ca o asociație non-profit și nu are statut de asociație publică, la dosarul cauzei nefiind depuse dovezi în acest sens.
În aceste condiții refuzul instituției pârâte de a efectua înmatricularea autovehiculului în discuție fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013, refuz care rezultă din nesoluționarea cererii adresată instituției pârâte la data de 26 august 2013 în sensul solicitat de reclamantă, este justificat.
În consecință, față de aceste considerente, urmează ca instanța să respingă acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, având ca obiect obligația de a face, privind pe reclamanta C. S. SAKURA DOJO TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., ., . și cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TULCEA - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMIS DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013.
Președinte,Grefier,
R. A. VitoșMarian D.
Red.jud.RAV/29.11.2013
Tehnored.gref.MD/16.12.2013/4ex
.>
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1423/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
