Obligaţia de a face. Sentința nr. 1575/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1575/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 182/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1575/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
Grefier: Z. D.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. V. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚELUI TULCEA SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR DIRECȚIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Sub nr._ din 14.01.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de către reclamantul S. V. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., prin care solicita ca, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Tulcea – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Inmatricularea Vehiculelor cu sediul în Tulcea, ., să se dispună obligarea acesteia la înmatricularea autoturismului marca Audi A4, cu număr de șasiu WAUZZZ8E132892, cu data primei înmatriculări la 05.03.2003, fără plata taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.
In motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat, în data de 17.12.2012 respectivul autovehicul și că deși acesta provine din spațiul intercomunitar și a mai fost înmatriculat, i s-a solicitat dovada plății taxei de poluare atunci când a dorit să înmatriculeze autovehiculul în România.
A mai menționat reclamantul că în cauză își găsesc aplicabilitatea normele comunitare, respectiv prevederile art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a comunității europene, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Mai susține reclamantul că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.25 și 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art. 11 și 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
In probațiune, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie, actul de proprietate al autovehicului și dovada primei înmatriculări a acestuia, dovada parcurgerii procedurii prealabile, acte și în traducere legalizată (filele 4-11).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 8 lei, potrivit chitanței aflată la fila 2 și cu 0,30 lei timbru judiciar.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant pentru a propune probe în apărare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține că reclamantul a achiziționat autoturismul marca Audi A4, cu număr de șasiu WAUZZZ8E132892 și data primei înmatriculări la 05.03.2003, în Bulgaria, iar la data de 04 ianuarie 2013 s-a adresat instituției pârâte solicitând înmatricularea autovehiculului în discuție, fără achitarea taxei pe emisiile poluante, invocând legislația comunitară, însă aceasta nu a dat curs solicitării.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea nr.9/2012 contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art.90 paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Legii nr.9/2012 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și dispozițiile art.11 și art.48 din Constituția României, legea nr.157/2005 și jurisprudența Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal, stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datora atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculare în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite in terne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Articolul 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună știință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Discriminarea instituită cu privire la taxa pe poluare prin OUG nr.50/2008 a fost constată în practica Curții de Justiției a Uniunii Europene în cauza I. T. contra Statului Român și cauza C – 236/10 – I. N. împotriva Direcției generale a Finnațelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Curții Europene.
La 13 ianuarie 2012, a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ ce a abrogat OUG nr. 50/2008 și care a înlăturat discriminarea constatată.
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Înmatricularea, în înțelesul Legii nr. 9/2012, constituie operațiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare, în timp ce prima transcriere a dreptului de proprietate presupune primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . legii, în condițiile art. 11 alin 2 lit. b din OUG nr. 195/2002 (art. 2 lit. h și i).
Din coroborarea dispozițiilor legale învederate, rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012, se datorează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele rulate, indiferent dacă provin din statele UE sau din țară.
Prin OUG nr. 1/31 ianuarie 2012, s-a stipulat că, începând cu data intrării în vigoare a acesteia, aplicarea dispozițiilor art.2 lit. i, ale art. 4 alin 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin 1 din Legea nr. 9/2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Se constată astfel că după 1 ianuarie 2013 sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 în integralitatea lor, dispoziții care au înlăturat discriminarea constatată față de normele comunitare.
În aceste condiții refuzul instituției pârâte de a efectua înmatricularea autovehiculului în discuție fără plata taxei pe emisiile poluante prevăzută de Legea nr.9/2012, refuz care rezultă din nesoluționarea cererii reclamantei, este justificat.
În consecință, față de aceste considerente, acțiunea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de către reclamantul S. V. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚELUI TULCEA SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR DIRECȚIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect obligația de a face.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.02.2013.
Președinte,Grefier,
C. BoerescuZimbilschi D.
Red.judCB/12.03.2013
Tehnored. ZD./12.03.2013 /4ex./2com.-
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 658/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 147/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
