ACŢIUNE ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CARACTER SUBSIDIAR ÎN RAPORT CU O PROCEDURĂ JUDICIARĂ SPECIALĂ
| Comentarii |
|
ACŢIUNE ÎN contencios ADMINISTRATIV. CARACTERSUBSIDIAR ÎN RAPORT CU O PROCEDURĂ JUDICIARĂSPECIALĂ
Art.2 din Legea nr.29/1990
Art.3 din O.G. nr.22/2002
Nu este admisibilă acţiunea în contencios administrativ atuncicând prin lege partea are la dispoziţie o altă procedură de valorificarea dreptului său.
(Decizia nr.2201/R-C/7 septembrie 2005)
Reclamanta S.C. MTS C" S.R.L. a chemat în judecată ConsiliulMunicipal Târgu Mureş pentru a fi obligat, în solidar cu Primăria MunicipiuluiTârgu Mureş, să prevadă în bugetul de cheltuieli ce se va aproba la 29 ianuarie2004 suma de 45.000.000.000 lei. Reclamanta a mai solicitat şi obligareafiecărui consilier, a primarului şi secretarului primăriei să-i plătească daunemateriale şi morale pentru fiecare lună de neîndestulare a creanţei sale şi să fiesuspendată soluţionarea conjuraţiei dintre M.F. - D.G.F.P. şi C.L.M.Tg.Mureş.
În motivarea acţiunii sale reclamanta a arătat că are o creanţă faţăde pârâte, aşa cum rezultă din hotărâri judecătoreşti executorii şi irevocabile,dar pe care acestea refuză să o plătească şi, mai mult, i-au întocmit un act decontrol fals şi nul de drept.
Tribunalul Târgu Mureş, prin sentinţa nr.1365/2004, a admis înparte acţiunea şi a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Tg.Mureş săpropună includerea şi aprobarea pe ordinea de zi a primei şedinţe de consiliula categoria cheltuieli" a sumei de 24.927.359.118 lei, sub sancţiunea plăţii dedaune interese pe zi de întârziere, iar pe pârâta Consiliul local Tg.Mureş săaprobe includerea în bugetul anului 2004 a aceleiaşi sume, sub sancţiuneaaceloraşi daune cominatorii.2
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor -persoane fizice, faţă de care acţiunea a fost respinsă ca, de altfel, şi pretenţiileprivind suspendarea.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, temeinicia pretenţiilorreclamantului motivat de faptul că acesta este în posesia unor hotărârijudecătoreşti ce constituie titlu executoriu împotriva autorităţilor locale, carerefuză achitarea acestor obligaţii. Această plată nu poate fi făcută fărăaprobarea ordonatorului de credite şi a includerii ei la capitolul cheltuielipentru anul 2004" faţă de dispoziţiile OG nr.22/2002, măsură care se impunea fi luată şi care nu constituie un act de gestiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Primarul MunicipiuluiTg.Mureş cât şi acelaşi primar împreună cu secretarul municipiului, în numeleConsiliului local.
Soluţionarea acestei căi de atac a fost făcută, în urma strămutăriipricinii, de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.2201/R-C/2005, în sensuladmiterii recursurilor şi modificării în parte a hotărârii, respectiv respingereaşi a celorlalte capete ale acţiunii.
În verificarea căii de atac, instanţa de recurs a înţeles săsoluţioneze cu prioritate, în condiţiile art.137 Cod pr.civilă, excepţiile de fondşi de procedură, excepţii ce au fost puse în discuţia părţilor, din oficiu, înmăsura în care ele nu erau invocate.
Astfel de excepţii ţin de admisibilitatea acţiunii în contenciosadministrativ, prin care se tinde la executarea unor hotărâri judecătoreşti, larespectarea cerinţelor art.109 din codul de procedură civilă şi art.5 din Legeanr.29/1990, de natura refuzului (act sau nu de gestiune), de caracterulpreparator al acestuia, dar şi de calitatea procesuală pasivă, observând că încauză a fost chemată în judecată Primăria Municipiului Tg.Mureş, prinorganul său executiv.3
O primă observaţia ce s-a impus este incidenţa dispoziţiilor Legiinr.29/1990, act normativ în vigoare atât la data formulării acţiunii, cât şi apronunţării hotărârii ce se cere a se cenzura.
Prin art.2 din această lege s-au exceptat mai multe acte aleautorităţii administrative a căror cenzură nu se face în proceduracontenciosului administrativ. Deşi aceste prevederi legale au fost modificateimplicit prin alin.6 din art.125 din Constituţia României, s-a apreciat că nufac obiectul Legii privind contenciosul administrativ actele pentru modificareasau desfiinţarea cărora se prevede, printr-o lege specială, o altă procedurăjudiciară.
Susţinerea reclamantei, potrivit căreia nu are o astfel de cale faţăde prevederile art.3 din OG nr.22/2002, este greşită. Potrivit acestordispoziţii sumele datorate de instituţiile publice în baza unor titluri executorii,nu pot fi ridicate de la Trezoreria Statului decât dacă s-a dispus o astfel deplată de către ordonatorii de credite, cu ocazia aprobării bugetului.
Executarea silită este reglementată de disp.art.3711 şi urm.dinCodul de procedură fiscală şi ea poate fi directă sau indirectă, iar în aceastădin urmă categorie intră nu numai poprirea, dar şi urmărirea silită mobiliară(art.431 Cod pr.civilă) sau imobiliară (art.488 Cod pr.civilă).
În măsura în care creditorului i se refuză executarea de bună-voieşi nu poate popri veniturile debitorului, nimic nu se opune dreptului său deîndestulare a creanţei printr-o urmărire silită.
O astfel de concluzie se impune şi în speţă, deoarece eventualacreanţă împotriva Municipiului Tg.Mureş poate fi îndestulată prin urmărireabunurilor din domeniul privat al statului, pentru care legea nu prevede uncaracter insesizabil.
Concluzionând asupra acestei excepţii, cu prioritate, în sensul căacţiunea în contencios administrativ este inadmisibilă, s-a dispus respingerea,în totalitate a acţiunii, observând şi că nu se mai impune analiza celorlalteexcepţii.2
| ← CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL.... | Calificarea căii de atac. Indicarea greşită în dispozitiv. → |
|---|
