Anulare act administrativ. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 186 din data de 13.03.2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.186
Ședința publică din 13 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: …………
GREFIER: …………….
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâta CNAS- Casa de Asigurări de Sănătate Covasna, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 27 februarie 2015 și apoi pentru astăzi 13 martie 2015
T R I B U N A L U L
I. Prin acțiunea formulată la data de 23.09.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe sub nr. ………… reclamantul M. M. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE COVASNA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei de impunere din oficiu rectificativă nr. 11239/26.02.2014 și a Deciziei rectificative referitoare la obligații de plată accesorii nr. 11239/26.02.2014 precum și anularea Deciziei nr. Ad. 11239/16.05.2015 de soluționare a contestației administrative prealabile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, în fapt, începând cu data de 01.04.2004 reclamantul s-a înregistrat la Registrul Comerțului ca Persoană Fizică Autorizată, însă nu a desfășurat niciun fel de activitate, fapt care reiese din documentele depuse la ANAF, iar la data de 16.09.2010, prin Rezoluția nr. 3435 s-a dispus radierea din oficiu a acestei PFA.
Se arată că actele administrative atacate sunt nelegale, în mod greșit pârâta invocând prevederile art. 83 alin.4 din OG 92/2003, în condițiile în care reclamantul a depus declarațiile la ANAF, iar pe de altă parte, stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, situație în care se află și reclamantul.
De asemenea, se arată că potrivit art. 83 alin.4/1 din OG 92/2003, decizia de impunere se desființează de organul fiscal la data depunerii declarației fiscale.
Totodată, se arată că, în ceea ce privește invocarea art. 257 alin.2 lit.b din legea 95/2006, nu poate fi ignorat faptul că reclamantul nu obține în mod efectiv niciun fel de venit din activități independente, nu are pensie și nici alte surse de venit, astfel încât s-a stabilit în sarcina acestuia contribuția la asigurările de sănătate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004, ale Legii 95/2006 și pe cele ale O.G. nr. 92/2003.
II. La data de 11.11.2014 pârâta a depus în apărare la dosar întâmpinare (fila 22), solicitând respingerea cererii ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea întâmpinării se arată că, în fapt, deciziile de impunere invocate în cerere de reclamant au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 83 alin 4 din OG nr. 2 privind Codul de procedură fiscală, vizând perioada 1 ian. 2008-30 iunie 2012, pe baza datelor transmise de ANAF.
Se arată că asigurările sociale sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, persoanele fizice autorizate fiind obligate să depună la casele de asigurări declarațiile privind obligațiile fiscale și dovada plății contribuțiilor.
Se arată totodată că partea a fost înștiințată și i s-au stabilit obligații imediat ce a fost identificată, contribuția calculându-se și neputând fi mai mică decât cea calculată la nivelul salariului minim brut pe țară lunar pentru veniturile obținute din activități independente, dacă acestea sunt singurele venituri asigurate.
Se arată că partea a făcut dovada faptului că a încetat activitatea în data de 16.09.2010, motiv pentru care i-au fost recalculate obligațiile, fiind însă respectat art. 257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006.
În sfârșit, în ceea ce privește invocarea faptului că persoana fizică autorizată ar fi fost declarată contribuabil inactiv, se arată că nu a fost depus niciun act administrativ emis în acest sens în conformitate cu art. 78 indice 1 pct.2 din OG. 92/2003.
În drept, întâmpinare se întemeiază pe prevederile art. 205 NCPC. și pe cele ale Legii 95/2006.
III. În conformitate cu art. 131 alin.1 NCPC. instanța a constat la primul termen la care părțile au fost legal citate competența generală, materială și teritorială a Tribunalului Covasna de soluționare a pricinii, pentru considerentele cuprinse în încheierea interlocutorie pronunțată la data de 16 ianuarie 2015.
IV. În dovedirea acțiunii și respectiv în apărare, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv actele administrative a căror anulare s-a solicitat - Deciziile nr. 11239/26.02.2014 și nr. 11239/26.02.2014 și respectiv Decizia nr. Ad. 11239/16.05.2015, dovada de comunicare a acestora și, în conformitate cu art. 13 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora, fiind totodată depusă de către reclamant adeverința de coasigurat emisă la data de 27 mai 2014 (fila 51).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
V. În fapt, organul administrativ Casa de Asigurări de Sănătate Covasna a emis la data de 26 februarie 2014 decizii de impunere din oficiu, prin aceste acte administrative fiind stabilite în sarcina părții reclamantei obligații fiscale, după cum urmează:
• prin decizia de impunere din oficiu rectificativă nr. 11239/26.02.2014 a fost stabilită obligația de plată a sumei totale de 1033,2 lei reprezentând contribuție la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru intervalul de timp 1 ianuarie 2008-30 septembrie 2010;
• prin decizia rectificativă referitoare la obligații de plată accesorii nr. 11239/26.02.2014 a fost stabilită obligația de plată a accesoriilor calculate pentru obligația principală aferentă perioadei de mai sus în sumă totală de 584,62 lei
Instanța reține că deciziile de impunere au fost emise în contextul comunicării de către AJFP Covasna către CAS Covasna a veniturilor realizate de reclamant începând cu anul 2009, în conformitate cu extrasul depus la fila 47 dosar.
Împotriva celor două decizii de impunere emise în data de 26 feb. 2014 reclamantul a formulat contestație administrativă (fila 10) aceasta fiind respinsă prin decizia nr. Ad. 11239/16.05.2015, formulând totodată prezenta acțiune în contencios administrativ.
VI. Pe fond, tribunalul reține că obligațiile fiscale au fost stabilite prin raportare la calitatea reclamantului de persoană fizică autorizată (PFA), calitate avută de reclamant până la data de 16 septembrie 2009, aspect însușit de ambele părți în cauză.
Soluționând acțiunea, instanța va avea în vedere, în drept, instanța va avea în vedere că în conformitate cu art. 208 alin.3 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar unul dintre principiile care guvernează acest sistem este acela că participarea la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate este obligatorie, astfel cum prevede art. 208 alin.3 lit.f din acest act normativ.
Prin raportare la această prevedere legală instanța reține că asigurarea socială de sănătate este obligatorie, regimul acestei categorii de asigurare fiind reglementat de legiuitor, persoanele fizice și juridice având obligația legală de achita contribuția la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, atât baza de calcul cât și procentul aplicat fiind de asemenea stabilite prin lege, art. 256 alin. 2 din Legea 95/2005 stipulând că, în ceea ce privește persoanele juridice și fizice care au calitate de angajator contribuția se colectează prin ANAF, iar în cazul celorlalte persoane fizice (pentru care colectarea nu se face prin ANAF) colectarea se face prin casele de asigurări.
În ceea ce privește baza de calcul și respectiv categoriile de persoane care au obligația de a achita contribuția, art. 257 alin.1 din Legea 95/2006 stipulează, între altele, că procentul legal de calcul al contribuției se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Raportând aceste prevederi legale, instanța urmează a analiza în cele de mai jos modul de stabilire și de calcul al obligației de plată a contribuției prin deciziile atacate.
În ceea ce privește anul 2008, instanța va avea în vedere că reclamantul a avut calitate de persoană fizică autorizată, iar conform deciziei s-a pornit de la premisa că acesta a realizat venituri a căror medie lunară a fost mai mică decât salariul de bază minim brut pe țară lunar stabilit prin HG nr. 1507/2007 din 12 decembrie 2007 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata și prin HG 1051/2008 (500 pentru lunile ian-sept. și 540 lei pentru lunile oct-dec.), sens în care a fost stabilită baza de calcul la suma totală aferentă anului 2008 de 6.120 lei (fila 13), fiind calculate obligații suplimentare de plată a CAS în sumă de 367,20 lei;
Cu toate acestea, tribunalul constată că din documentația depusă la dosar de către pârâtă (fila 35 și urm.), documentație care a stat la baza deciziei atacate, nu rezultă care a fost baza de calcul prin raportare la care organul administrativ a calculat contribuția, extrasul comunicat de ANAF în conformitate cu Protocolul încheiat între cele două instituții încă din anul 2007 evidențiind doar veniturile aferente ulterioare acestui an, adică începând cu anul 2009.
Pentru aceste considerente, instanța constată că în cauză pârâta a stabilit obligația de plată aferentă anului 2008 fără a analiza în mod efectiv veniturile realizate de contribuabil, în esență fără a deține informații cu privire la aceste venituri și fără a le indica în mod efectiv, pentru ca instanța să poată stabili dacă norma legală în baza căreia a fost calculată obligația a fost corect aplicată, sub acest aspect acțiunea reclamantei fiind întemeiată.
În anul 2009 a obținut venituri nete în calitate de PFA în sumă de 10 lei, astfel cum rezultă din extrasul din raportul ANAF (fila 47), iar în condițiile în care media lunară a acestor venituri este evident mai mică decât salariul de bază minim brut pe țară lunar stabilit prin HG 1051/2008 ( de 600 lei lunar), a fost majorată baza de calcul la suma totală aferentă anului 2009 de 7.200 lei (fila 13), fiind în mod legal calculate obligații suplimentare de plată a CAS în sumă de 468 lei prin aplicarea procentului de 6,5% prevăzut de art. 257 alin.2 din Legea 95/2006;
În primul semestru al anului 2010 reclamantul a avut calitate de persoană fizică autorizată și a obținut un venit net de 10 lei astfel cum rezultă din extrasul din raportul ANAF (fila 47), iar în condițiile în care media lunară a acestor venituri este mai mică decât salariul de bază minim brut pe țară lunar stabilit prin HG 1051/2008 (de 600 lei), a fost majorată baza de calcul la suma totală aferentă anului 2010 la suma de 7200 lei, avându-se însă în vedere ca bază de calcul jumătate din această sumă, deoarece perioada avută în vedere este de doar 6 luni, baza de calcul fiind deci de 3600 lei, la care a fost aplicat procentul de 5,5% prevăzut de art. 7 alin. (2) lit.f din Legea nr. 11/2010, rezultând obligația de plată a CAS în sumă de 198 lei, calculată în mod legal de pârâtă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, luând în considerare că veniturile nete declarate de contribuabil pentru anii 2009 și semestrul I 2010 se încadrează în ipoteza art. 257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006, în sensul că sunt inferioare salariului de bază minim brut pe țară lunar, instanța nu va reține susținerea reclamantului potrivit căreia ar fi trebuit să fie avut în vedere ca bază de calcul venitul net declarat, în mod corect procedând pârâta la recalcularea bazei de calcul în conformitate cu art. 257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006, sens în care instanța constată că în cauză pârâta a stabilit în mod legal obligațiile de plată aferente anului 2009 și primului semestru al anului 2010, în această măsură impunându-se menținerea deciziei de calcul al obligațiilor principale.
Pe de altă parte, relativ la faptul reclamantul nu a încheiat un contract de asigurare, având în vedere că obligația de plată a contribuției este una legală, imperativă, care nu este lăsată la latitudinea persoanei care obține această calitate de venituri, obligația de plată a contribuției fiind reglementată de legiuitor, iar calitatea de asigurat fiind conferită chiar de plata efectivă a contribuției la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, astfel cum prevede în mod expres art. 211 alin.1 din Legea 95/2006 potrivit căruia "Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români ... care ... fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi."
În ceea ce privește apărarea potrivit căreia reclamantul are calitate de coasigurat, instanța nu o va reține, având în vedere că adeverința invocată depusă la fila 51 dosar vizează o perioadă ulterioară celei în discuție, ulterioară anului 2010.
Pentru toate motivele expuse, instanța constată că decizia de impunere din oficiu nr. 11239/26.02.2014 este în parte nelegală, reclamantul datorând contribuția la fondul național pentru perioada 1 ianuarie 2009-semestrul I 2010, baza de calcul fiind corect stabilită pentru acest interval de timp, iar contribuția corect calculată prin aplicarea cotei legale mai sus arătate, însă pentru anul 2008 aceasta fiind nelegal calculată, impunându-se anularea parțială a acestui act administrativ atacat.
VII. În ceea ce privește însă decizia de calcul al accesoriilor, instanța va avea în vedere că acestea au fost calculate pentru neplata contribuției aferente intervalului de timp începând cu anul 2008, obligațiile principale de plată fiind stabilite pentru prima dată în luna octombrie 2013 (prin prima decizie emisă), adică după 5 ani de la momentul de început al intervalului avut în vedere la calcul, odată cu creanța principală stabilindu-se și obligația de plată a accesoriilor, contribuabilul fiind astfel informat simultan cu privire la faptul că datorează contribuția pentru o perioadă începând cu cinci ani înainte și de asemenea cu privire la faptul că datorează majorări pentru că nu a executat la termen obligații cu privire la care nu a fost niciodată încunoștințat.
În acest sens, în drept, instanța va avea în vedere că potrivit art. 261 alin.1 din Legea 5/2006 angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală, în același sens fiind art. 41 alin.2 din Ordinul 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate
Totodată, se va avea în vedere că potrivit art. 261 alin.5 din Legea 95/2006 persoanele prevăzute la art. 257 și 258, adică persoanele asigurate sau persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.
De asemenea, în conformitate cu art. 222 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Coroborând toate aceste norme legale, instanța reține, în primul rând, că obligația de plată a contribuției se stabilește de casa de asigurări și se calculează pe baza declarației de venituri care putea fi depusă atât la casa de asigurări cât și la organul fiscal.
În al doilea rând, se reține că legiuitorul a stabilit obligația legală a case de asigurări de a informa anual asiguratul cu privire la nivelul contribuției și modul în care se plătește precum și cu privire la drepturile și obligațiile acestuia, rațiunea acestei obligații vizând inclusiv posibilitatea efectivă a asiguratului de a cunoaște cuantumul contribuției datorate pentru a-și executa obligația de plată la scadență.
Or, în speța de față, astfel cum rezultă din cele reținute, deși casa de asigurări a încheiat încă din anul 2007 Protocolul cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel că avea la dispoziție veniturile obținute de asigurat, cunoscând prin urmare atât existența obligației acestuia de plată a contribuției la fond și a întinderii sale, cu toate acestea pârâta nu a procedat la informarea asiguratului și a emis deciziile de impunere la limita termenului de prescripție, nedând posibilitatea acestuia de a-și executa la termen obligația legală.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că modul de administrare a drepturilor și obligațiilor asiguratului cu privire la plata contribuției la fondul național al asigurărilor de sănătate excede culpei asiguratului, acesta nefiind informat cu privire la obligația de plată a contribuției și neavând posibilitatea de achita la scadență sumele datorate, modul defectuos în care casa de asigurări și-a îndeplinit obligațiile analizate mai sus neputând fi imputat asiguratului, tribunalul constată că decizia de calcul al accesoriilor este nelegală, impunându-se anularea acesteia.
VIII. Față de toate cele reținute, în conformitate cu art. 218 alin.2 Cod procedura fiscala din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ urmează a fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunându-se anularea parțială a deciziei nr. 11239/16.05.2015 emisă de pârâtă de soluționare a contestației administrative, anularea parțială a Deciziei de impunere din oficiu rectificativă nr. 11239/26.02.2014 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Covasna, în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 367,20 lei reprezentând contribuția aferentă anului 2008 și al menținerii obligației de plată a sumei totale de 666,00 lei reprezentând contribuția stabilită pentru anii 2009 și 2010.
Totodată, se va dispune anularea deciziei rectificative referitoare la obligații de plată accesorii nr. 11239/26.02.2014 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Covasna.
IX. Față de soluția de admitere în parte a acțiunii, instanța va dispune conform art. 453 NCPC. obligarea pârâtei - aflată în culpă procesuală - la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 100 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată conform chitanței depuse la fila 18 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M. domiciliat în ………,având C.N.P. ……….., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE COVASNA, cu sediul în mun. …………….
Anulează parțial decizia nr. 11239/16.05.2015 emisă de pârâtă de soluționare a contestației administrative, în sensul celor de mai jos.
Anulează parțial Decizia de impunere din oficiu rectificativă nr. 11239/26.02.2014 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Covasna, în sensul că:
• înlătură obligația de plată a sumei de 367,20 lei reprezentând contribuția aferentă anului 2008;
• menține obligația de plată a sumei totale de 666,00 lei reprezentând contribuția stabilită pentru anii 2009 și 2010.
Anulează Decizia rectificativă referitoare la obligații de plată accesorii nr. 11239/26.02.2014 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Covasna.
Obligă pârâta la plata sumei de 100 lei către reclamant - cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs care se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi - 13.03.2015.
Președinte Grefier
| ← Anulare act administrativ. Jurisprudență Acte ale... | Contencios administrativ şi fiscal. Suspendarea executării... → |
|---|
