Contencios administrativ şi fiscal. Suspendarea executării actului administrativ . Nedepunerea cauţiunii. Sancţiune
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 4 din data de 08.10.2015
Contencios administrativ și fiscal. Suspendarea executării actului administrativ . Nedepunerea cauțiunii. Sancțiune
Prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată sub nr. X/2014 la data de 19.09.2014 reclamanta SC V.C. P. SRL, prin lichidator a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUZĂU ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor DGRFP Galați și AJFP Buzău la soluționarea contestației depusă de reclamantă împotriva procesului verbal din data de 06.06.2013, deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. Z din 07.06.2013 și raportului de inspecție fiscală nr. Y încheiat la data de 07.06.2013, precum și, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. W din 07.06.2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanței seria BZ nr. Q/22.10.2014 (fila 31).
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanței că a fost supusă unui control fiscal, urmarea fiind întocmirea raportul de inspecție fiscală F încheiat la data de 07.06.2013, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013, reprezentând TVA suplimentară în cuantum de 443.374 lei, dobânzi și majorări de întârziere în sumă de 143.445 lei și penalități de întârziere TVA de 66.506 lei.
În termenul legal de 30 de zile, reclamanta a promovat contestație la organul emitent, confirmată de primire la data de 03.07.2013, contestație rămasă nesoluționată, în ciuda demersurilor sale ulterioare și până la această dată.
Fără a antama fondul ce a făcut obiectul contestației sale vizând motivele de netemeinicie și nelegalitate atât cu privire la baza impozabilă stabilită suplimentar, cât și, corelativ, la cuantumul suplimentar de plată precum și a majorărilor și penalităților aferente, reclamanta solicită instanței să constate că în cauză se află în situația nesoluționării în termen a petiției adresate pârâtei, astfel cum a fost statuată prin dispozițiile art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și fiscal.
Consideră reclamanta cererea sa legitimă și legală, în lipsa acestui răspuns fiind în imposibilitate de a promova o acțiune în anulare împotriva actului administrativ contestat în condițiile în care era ținută de îndeplinirea procedurii prealabile astfel cum a fost ea instituită prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nesoluționarea contestației îmbracă forma unui refuz nejustificat, tacit, iar nu expres, dar la fel de evident. Astfel are loc o încălcare a drepturilor legitime ale reclamantei, după curgerea unei perioade atât de mari de timp și în condițiile în care nu a beneficiat de suspendarea executării actelor administrative contestate, obligațiile fiscale suplimentare fiind date în debit împotriva sa.
Mai mult, fără să i se răspundă la contestație, organele fiscale cu ocazia întocmirii raportului de inspecție fiscală nr. A/21.05.2014, au emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. B/21.05.2014, stabilind un debit de 2.407.107 lei reprezentând TVA suplimentară, majorări de întârziere de 285.538 lei și penalități de întârziere de 354.956 lei, în această ultimă decizie preluând și încorporând și obligațiile suplimentare de plată stabilite prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. X din 07.06.2013 dând în debit și această sumă. A apreciat reclamanta că se află în situația unei duble impuneri, expres interzise de reglementările fiscale atât naționale cât și europene, pe care organul emitent a înțeles să le ignore.
Refuzul de soluționare a contestației aduce reclamantei contestatoare, aflată în procedură de reorganizare ținută să respecte un plan de reorganizare prin care și-a asumat plata creditorilor conform unui grafic de plăți aprobat de creditori și confirmat de instanță, grave prejudicii, mergând chiar până la punerea în imposibilitatea desfășurării activității curente și la iminența declanșării falimentului.
Aceasta pentru că, în considerarea obiectului de activitate al societății noastre, reclamanta SC V.C.P. SRL era ținută să obțină reautorizarea pentru producția de vin în antrepozit fiscal, conform Titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Accize și alte taxe speciale, urmând ca instanța să constate admisibilitatea demersului său în considerarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În privința cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. X din 07.06.2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii, reclamanta a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de lege, subzistând atât cazul bine justificat (nesoluționarea contestației de către organele fiscale, și, deci, neverificarea nici a legalității și nici a temeiniciei acestuia), cât și paguba iminentă pe care o consideră dovedită astfel cum a arătat, deci în primul rând de situația juridică a societății (reorganizare judiciară) și de iminența încetării activității societății (în condițiile în care pentru obținerea reautorizării este condiționată de plata integrală a obligațiilor către bugetul consolidat ala statutului).
În susținere și probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei copiile certificate pentru conformitate cu originalul ale următoarelor înscrisuri: contestația administrativ-fiscală, confirmarea de primire a acesteia cu data poștei 03.07.2013, adresa din 30.07.2014 referitoare la revocarea autorizației antrepozit fiscal, autorizația de antrepozit fiscal..
La data de 21.01.2015 pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUZĂU a depus întâmpinare (filele 42-44), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamantă, pentru considerente ce țin de legalitatea și temeinicia actelor întocmite de pârâtă și a procedurii legale urmate.
În principal, pârâta a arătat că rezultatul contestației înaintate spre soluționare de către A.J.F.P. Dâmbovița și înregistrată de către A.J.F.P. Buzău
din 16.07.2013, a fost comunicată reclamantei cu adresa cu nr. din 09.10.2013. Întrucât primirea Deciziei din 09.10.2013, emisă de către D.G.R.F.P. Galați, prin care a fost soluționată contestația, a fost refuzată de S.C. V.C.P. (a se vedea confirmarea de primire din data de 10.10.2013 - anexată la întâmpinare) s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal menționat prin una din modalitățile de comunicare prevăzută la art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, publicitatea Deciziei din 09.10.2013 s-a făcut prin afișare, concomitent, la sediul D.G.R.F.P. Galați și pe pagina de internet a A.N.A.F. la data de 03.12.2013, fiind considerată comunicată la data de 18.12.2013 (dată când a fost retras).
Toate precizările de mai sus, au fost aduse la cunoștința S.C V.C.P. SRL de către D.G.R.F.P. Galați prin adresa înregistrată din 02.10.2014.
Având în vedere argumentele aduse în discuție în întâmpinare, pârâta consideră că Decizia din 09.10.2013 cu privire la soluționarea contestației a fost comunicată S.C V.C.P. SRL, prin mijloacele de publicitate legale stabilite de Codul de procedură fiscală, în consecință, solicitarea reclamantei de la primul capăt de cerere privind soluționarea contestației depuse, este rămasă fără obiect.
Cât privește cererea de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată X/ 07.06.2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii, pârâta apreciază că o astfel de măsură poate fi dispusă numai în condiții excepționale, doar în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv cea a cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente. Apreciază pârâta că aceste condiții nu sunt întrunite în cauza de față.
În probațiune, pârâta a depus la dosarul cauzei copiile certificate pentru conformitate cu originalul ale următoarelor înscrisuri: adresa din 02.10.2014, 17.09.2014, anunț individual din 30.10.2013, confirmarea de primire a corespondenței poștale cu data poștei 24.10.2013, decizia din 09.10.2013.
La termenul de judecată din data de 19.03.2015 instanța apus în vedere reclamantei să plătească o cauțiune în cuantum de 44337,40 lei, conform art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Cauțiunea nu a fost consemnată.
La solicitarea părților a fost administrată exclusiv proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta SC V.C.P. SRL se află în procedura de reorganizare, fiind reprezentată de lichidator, așa cum rezultă din sentința din 21.02.2013 a Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. Y/2012, aflat în curs de soluționare.
Reclamanta SC V. C.P. SRL a fost supusă unui control fiscal, urmarea fiind întocmirea raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 07.06.2013, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013, reprezentând TVA suplimentară în cuantum de 443.374 lei, dobânzi și majorări de întârziere în sumă de 143.445 lei și penalități de întârziere TVA de 66.506 lei.
În termenul legal de 30 de zile, reclamanta a promovat contestație la organul emitent, confirmată de primire la data de 03.07.2013, așa cum rezultă din conținutul coroborat al contestației administrativ-fiscală și confirmării de primire a acesteia cu data poștei 03.07.2013 (filele 7-16).
Contrar susținerilor reclamantei în sensul că această contestație a sa nu a fost soluționată, din cuprinsul deciziei din 09.10.2013 adoptate de ANAF - DGRFP Galați (filele 50-60), contestația reclamantei, înregistrată formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013 și raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 07.06.2013 a fost soluționată.
Astfel, prin decizia din 09.10.2013 adoptată de ANAF - DGRFP Galați s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013 pentru suma totală de 653325 lei, reprezentând TVA - 443374 lei, majorări aferente TVA - 143445 LEI și penalități de întârziere aferente TVA - 66506 lei, până la pronunțarea unei soluții definitive în latură penală, urmând ca la încetarea motivului care a determinat suspendarea, Activitatea de Inspecție Fiscală Dâmbovița - Serviciul de Inspecție Fiscală V, care a întocmit actul de control contestat, să remită Serviciului Contestații din cadrul DGRFP Galați soluția primită de la organele de cercetare penală și anexele la acestea împreună cu punctul de vedere asupra probelor noi ajunse la dosarul cauzei.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantei, decizia din 09.10.2013 adoptată de ANAF - DGRFP Galați a fost comunicată reclamantei la data de 18.12.2013, conform art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, primirea deciziei 09.10.2013 emisă de către D.G.R.F.P. Galați, prin care a fost soluționată contestația, a fost refuzată de S.C. V.C.P. SRL (a se vedea confirmarea de primire din data de 10.10.2013 - filele 48-49) și s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal menționat prin una din modalitățile de comunicare prevăzută la art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 "comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a A.N.A.F. a unui anunț, în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În toate cazurile actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului";.
Anunțul individual aflat la fila 47 din dosar a fost afișat în aceste condiții la data de 15.11.2013.
Publicitatea deciziei din 09.10.2013 s-a făcut prin afișare, concomitent, la sediul D.G.R.F.P. Galați și pe pagina de internet a A.N.A.F. la data de 03.12.2013, fiind considerată comunicată la data de 18.12.2013 (dată când anunțul individual a fost retras).
Toate precizările de mai sus, au fost aduse la cunoștința reclamantei de către D.G.R.F.P. Galați prin adresa înregistrată din 02.10.2014 (fila 45).
Având în vedere cele expuse în precedent, instanța constată că decizia 09.10.2013 cu privire la soluționarea contestației a fost comunicată S.C V.C.P. SRL, prin mijloacele de publicitate legale stabilite de către Codul de procedură fiscală.
În consecință, solicitarea reclamantei de la primul capăt de cerere privind soluționarea contestației depuse este neîntemeiată, urmând a fi respinsă,întrucât, așa cum s-a arătat contestația este soluționată prin decizia din 09.10.2013 și a fost comunicată S.C V.C.P. SRL, prin mijloacele de publicitate legale stabilite de către Codul de procedură fiscală.
Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii, instanța reține că la termenul de judecată din data de 19.03.2015 instanța apus în vedere reclamantei să plătească o cauțiune în cuantum de 44337,40 lei, conform art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală, dar aceasta nu a fost consemnată.
Astfel, conform art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală, dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Așadar, condiția depunerii cauțiunii este imperativ prevăzută pentru ca instanța să se poată pronunța asupra unei cereri de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
Cum această obligație de plată a cauțiunii stabilite de instanță nu a fost îndeplinită de către reclamantă, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013 formulată de reclamanta SC V.C.P. SRL în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Galați și AJFP Buzău.
Conform dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată prin Legea nr. 76/2010, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
| ← Anulare act administrativ. Jurisprudență Acte ale... | Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect... → |
|---|
