Anularea autorizaţiei de utilizator fiscal
| Comentarii |
|
H.G. nr. 44/2004 prevede obligativitatea depunerii unor raporturi, însă numai în situaţia în care se achiziţionează produse. Instanţa nu poate face abstracţie de faptul că reclamanta a eliberat în consum cantităţi de alcool achiziţionate anterior obţinerii autorizaţiei şi că a folosit cantităţile de alcool la fabricarea oţetului alimentar, deoarece starea de fapt nu cuprinde doar emiterea celor două autorizaţii de utilizator final către reclamantă ci presupune urmărirea întregului proces de achiziţionare a alcoolului în discuţie şi de utilizare a lui. Aplicarea unui text de legal nu se face la o situaţie ipotetică, ci se raportează la o stare de fapt concretă. Scopul legiuitorului este acela de a asigura controlul cantităţilor de alcool folosit ca materie primă şi nu acela de a asigura executarea unor cerinţe cu caracter formal.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2227 din 22 noiembrie 2011
Prin Sentința nr. 577 din 25 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2139/109/2009, s-a respins acțiunea formulată, de reclamanta SC V. Argeș SA în contradictoriu cu pârâta D.J.A.O.V. Argeș și D.R.A.O.V. Craiova.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în perioada 22.04.-13.05.2009, la sediul contestatoarei s-a desfășurat un control inopinat pe linie de accize, întocmindu-se procesul verbal nr. 11566/13.05.2009. în baza acestui proces verbal s-a emis decizia nr. 12/25.03.2009, prin care s-au anulat autorizațiile de utilizator final nr. 9/25.06.2008 și nr. 11/02.10.2008.
împotriva acestei decizii s-a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 3/2009 în care s-a reținut că decizia nr. 12/2009 este legală și temeinică deoarece, petenta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, după obținerea autorizațiilor de utilizator final. în ce privește autorizația pentru alcool etilic rafinat, contestatoarea nu a transmis lunar situația care să cuprinsă mențiunile din pct. 22 alin. (27) din H.G. nr. 44/2004.
La pct. 22 din H.G. nr. 44/2004, este indicată și sancțiunea pentru neîndeplinirea obligației decurgând din calitatea de utilizator fina și anume anularea autorizației și plata accizelor aferente.
De asemenea, s-a arătat că în ce privește cantitatea de 18.062 litri alcool etilic rafinat 96% produs în regim propriu ca antrepozitar fiscal, nu prezintă importanță în raport de aplicarea textului de lege mai sus menționat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii.
în motivarea recursului s-a menționat că, în ce privește regimul juridic al autorizațiilor de utilizator final acesta nu se poate extinde retroactiv. De asemenea, s-a arătat că raportările legale corelative datelor de achiziție trebuiau analizate în funcție de data achiziției.
Deși face aplicarea pct. 22 alin. (27) din H.G. nr. 44/2004, s-a arătat că prima instanță nu a reținut faptul că nu s-au făcut astfel de achiziții după emiterea autorizațiilor anulate.
în ce privește autorizația de antrepozitar fiscal din 23.12.2003 s-a arătat că s-a permis societății în regim suspensiv de la plata accizelor, să primească , să dețină și să expedieze, după caz, produse accizabile, printre care țuică și rachiu din fructe.
Astfel, cantitatea de 63.989 litri rachiu natural 73% alcool a fost achiziționată, în regim de scutire de la plata accizelor, nu în baza Autorizației de utilizator final nr. 9/25.06.2008, ci în baza autorizației de antrepozitar fiscal.
Raportarea achiziționării acestei cantități de alcool s-a efectuat în baza autorizației de antrepozitar fiscal.
S-au menționat etapele raportării eliberării în consum propriu a acestei cantități de rachiu natural, în baza autorizației de utilizator final nr. 9/25.06.2008.
Recurentul a menționat că în ce privește autorizația de utilizator final nr. 11/20.10.2008, aceasta a fost emisă pentru folosirea în consum propriu și în regim de scutire de la plata accizelor a unei cantități de 18.062 litri de alcool, cantitate care nu a fost achiziționată în baza autorizației ci a fost produsă în regim propriu conform autorizației de antrepozit fiscal mai sus menționată.
S-a indicat raportarea producerii acestei cantități de alcool.
în concluzie, s-a arătat că nu se poate vorbi de nerespectarea dispozițiilor legale reținute de prima instanță, deoarece raportările cu privire la cele două cantități de alcool s-au efectuat.
în ce privește aspectele de procedură s-a menționată că instanța nu putea dispune anularea autorizațiilor, deoarece legiuitorul prevede revocarea autorizației de utilizator final în forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 12/2009.
S-a invocat și existența procesului verbal nr. 6960/23.03.2009 prin care inspectorii vamali au stabilit că în urma verificărilor efectuate pe baza celor două autorizații de utilizatori finali s-a constatat că acestea au fost folosite în scopul pentru care au fost emise și că toate cantitățile de alcool etilic rafinat aprobate prin cele două autorizații au fost folosite la fabricarea oțetului alimentar.
S-au făcut referiri și cu privire la sancțiunea contravențională aplicată reclamantei.
Analizând cererea de recurs, în urma admiterii contestației în anulare prin Decizia nr. 1931/2011 a Curții de Apel Tg. Mureș, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ., instanța a reținut următoarele:
în perioada 22.04.-13.05.2009, la sediul contestatoarei s-a desfășurat un control inopinat pe linie de accize, întocmindu-se procesul verbal nr. 11566/13.05.2009. în baza acestui proces verbal s-a emis decizia nr. 12/25.03.2009, prin care s-au anulat autorizațiile de utilizator final nr. 9/25.06.2008 și nr. 11/02.10.2008.
Decizia nr. 12 din 25 martie 2009, nu este deloc motivată, nici în fapt, nici în drept. C.fisc. este menționat cu titlu general, fără a se indicat articolul de lege încălcat.
Legea nr. 554/2004 este indicată tot la modul general, iar din H.G. nr. 44/2004 se indică pct. 22 alin. (28), în condițiile în care prima instanță vorbește, în analiza sa, de alin. (27), fără a face nicio mențiune le existențe vreunor modificări în timp ale legii, sau la textul de lege în vigoare la data aplicării sancțiunii.
în ce privește motivarea în fapt, se face referire la existența unui referat nr. 7266 din 25 martie 2009, act care nu este însă depus la dosar.
Decizia nr. 3/07.05.2009, analizează la pct. II contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 12/2009, fără să analizeze argumentele reclamantei cu privire la faptul că nu a achiziționat alcool după obținerea autorizației de utilizator final nr. 9/2008, constatând doar că nu au nicio legătură calitatea de antrepozitar fiscal cu cea de utilizator final.
Nu se răspunde în nici un fel la argumentele contestatoarei cu privire la cantitatea de alcool achiziționată în regim de scutire de la plata accizelor, anterior emiterii autorizației de utilizator final nr. 9/2008, respectiv 63.989 litri rachiu natural și nici cu privire la cantitatea de 18.062 litri alcool etilic produsă în regim propriu și nu achiziționată în baza autorizației de utilizator final nr. 11/2008.
Deși Decizia nr. 12/2009 este emisă în baza unui temei legal, respectiv pct. 22 alin. (28) din H.G. nr. 44/2004, în decizia nr. 3/2009 se invocă încălcarea dispozițiilor pct. 22 alin. (27) din H.G. nr. 44/2004.
H.G. nr. 44/2004 prevede, într-adevăr, obligativitatea depunerii unor raportări, însă numai în situația în care se achiziționează produse.
Or, reclamanta a făcut dovada faptului că după emiterea autorizațiilor de utilizator final nu a achiziționat nicio cantitate de produs, ci a folosit alcoolul achiziționat înainte de obținerea celor două autorizații.
Un argument important în favoarea reclamantei este acela că cea de a doua autorizații de utilizator final a fost emisă după 5 luni de la obținerea primei autorizații, organul vamal considerând în deplină legalitate conduita reclamantei în raport de prima autorizație.
Un alt argument important este acela că s-a efectuat un control de către inspectorii vamali, control finalizat prin procesul verbal nr. 6960 din 23 martie 2009, prin care s-a stabilit că, în urma verificărilor efectuate pe baza celor două autorizații de utilizatori finali, se constată că acestea au fost folosite în scopul pentru care au fost emise, că întregul proces al introducerii în fabricație a alcoolului s-a făcut sub stricta supraveghere fiscală și că toate cantitățile de alcool etilic rafinat aprobate prin cele două autorizații au fost folosite la fabricarea oțetului alimentar.
Prima instanță a făcut o analiză formală a nedepunerilor situațiilor de către reclamantă, desprinsă de contextul și de starea de fapt descrisă de reclamantă.
Aplicarea unui text de lege nu se face la o situație ipotetică ci se raportează la o stare de fapt.
Starea de fapt nu cuprinde doar emiterea a două autorizații de utilizator final către reclamantă, ci urmărirea întregului proces de achiziționare a alcoolului în discuție și de utilizare, instanța neputând că facă abstracție de faptul că reclamanta a eliberat în consum cantități de alcool achiziționate anterior obținerii autorizațiilor și mai mult, că a folosit cantitățile de alcool la fabricarea oțetului alimentar.
Analizarea textului de lege în afara stării de fapt descrisă de reclamantă, duce la un formalism excesiv, reclamanta făcând și o trimitere comparativă la formalismul eliminat de practica înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la neîndeplinirea formală a solicitărilor trimestriale către A.N.O.F.M. care nu avea în evidențele sale persoane cu handicap calificate pentru a fi repartizate unor agenți economici.
Scopul legiuitorului în emiterea textului de lege reținut în actele anulate este acela de a asigura controlul cantităților de alcool folosit ca materie primă pentru alte produse și nu cel de a asigura executarea unor cerințe cu caracter formal, iar controlul legalității comercializării alcoolului s-a concretizat în procesul verbal nr. 6960 din 23 martie 2009 al D.J.A.O.V. Argeș, informație necontestată de către organele fiscale.
în ce privește sancțiunea contravențională în mod corect s-a reținut că aceasta nu este de competența instanței de contencios administrativ și nu influențează în niciun fel soluția din acest domeniu.
în consecință, în baza art. 312 alin. (1) - (3) C.proc.civ., instanța a admis recursul, a modificat hotărârea atacată și a admis acțiunea în sensul anulării actelor administrative atacate.
| ← Suspendarea executării actelor administrative atacate în baza... | Contestatie decizie de calcul a taxei de poluare. Cerere de... → |
|---|
