Apel admis; neemiterea bonului fiscal . Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 4320 din data de 05.09.2017
Apel admis; neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate; înmânarea, de către un operator economic care avea obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și de a emite bonuri fiscale cu acestea, către clienți, a altor documente care atestă plata contravalorii bunurilor achiziționate sau serviciilor prestate; aplicarea legii mai favorabile
Dosar nr. .................
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. ......./2017
Ședința publică de la ....... Septembrie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE .........
Judecător ..............
Grefier .............
Pe rol, judecarea apelului apelului declarat de apelanta S.C. O........ S.R.L., împotriva sentinței civile nr. ............pronunțată de Judecătoria C........, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C.R. pentru societatea-apelantă - care depune la dosar împuternicire avocațială -, lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131 alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, Tribunalul constată că este competent să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Apărătorului apelantei învederează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe - în susținerea apelului -, cu excepția celor administrate în fața primei instanțe.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, Tribunalul declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat C.R., pentru societatea-apelantă, solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii pronunțată de Judecătoria C..... - în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție. Precizează că depoziția martorului audiat de instanța de fond - care a specificat că, din cauza unei pene de curent, nu a putut fi utilizat Aparatul de marcat electronic fiscal -, a fost înlăturată fără temei temei din cadrul materialului probator. De asemenea, societatea pe care o reprezintă a eliberat chitanțe pentru clienții care făcuseră plata, iar sumele înscrise în aceste chitanțe aveau o valoare modică. Este adevărat că s-a omis completarea Registrului special, însă amenda aplicată este una exagerată, în raport de fapta comisă. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment. Precizează că apelanta nu înțelege să solicite cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin Sentința civilă nr. .........Judecătoria C..... a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. O........ S.R.L., împotriva procesului verbal seria DGAF, nr................., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că, prin actul de contravenție anterior menționat, societatea-petentă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 27.500 lei - pentru comiterea faptei prevăzută de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999 -, și cu "avertisment" - pentru săvârșirea contravenției reglementată de art. 10 lit. ee) din același act normativ.
S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 29.02.2016, cu ocazia unui control inopinat desfășurat la punctul de lucru la societății - situat în com. P......... -, s-a constat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate bunurile vândute cu amănuntul către populație, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999. S-a constatat că petenta a emis chitanțe pentru bunurile vândute, deși avea obligația să emită bon fiscal, după cum urmează: chitanța nr. GRD 2993/22.02 2016 eliberată persoanei fizice S.C., în valoare de 750 lei; chitanța nr. GRD 2994/29.02.2016 eliberată numitului T.A., în valoare de 195 lei; chitanța nr. GRD 00001/29.02.2016 eliberată persoanei fizice D.I., în valoare de 4.540,28 lei și chitanța nr. GRD 2996/26.02.2016 eliberată numitei D.A.L. în valoare de 2.200 lei.
Totodată, s-a constatat că au fost emise alte documente pentru încasarea contravalorii produselor livrate către clienți - altele decât bonurile fiscale -, fiind încălcate prevederile art. 1 alin. 9 din OUG nr. 28/1999.
Verificând legalitatea procesului verbal - în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 -, s-a considerat că îndeplinește condițiile de valabilitate impuse de dispozițiile art. 17 din același act normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia actului de contravenție, s-a menționat că, fiind întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării directe a stării de fapt.
Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, paragraful 28).
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
Astfel, se va analiza temeinicia procesului verbal contestat, pornind de la prezumția ca el reflectă adevărul.
În privința probațiunii, petenta nu a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.
Astfel, din nota explicativă, procesul verbal de constatare, facturile și chitanțele depuse la dosar rezultă că societatea-petentă nu a emis adesea bonuri fiscale, în perioada verificată de intimată - respectiv 22 - 29.02.2016 -, aspect ce nu a fost negat, fiind confirmată chiar de administratorul acesteia, în Nota explicativă, invocându-se însă desele întreruperi ale curentului electric.
Petenta nu a făcut dovada acestor întreruperi, cu un înscris emis de furnizor, declarația martorei T.V. fiind subiectivă și neconcludentă, având în vedere că este angajata societății-petente în funcția de economist - având și obligația, conform funcției, de a ține contabilitatea și de a justifica operațiunile în actele contabile. Totodată, chiar dacă ar fi fost întrerupt curentul electric, la revenirea lui trebuia să fie emise bonurile, legea nefăcând distincție.
Potrivit art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 - privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale -, "Constituie contravenție următoarele fapte, dacă potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni: neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate sau bacșișurile încasate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, valoarea bacșișurilor încasate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8)";.
În ceea ce privește a doua faptă imputată petentei, incriminată de art. 10 lit. ee), aceasta constă în încălcarea de către operatorii economici a dispozițiilor prevăzute la 1 alin. (9) și este strâns legată de prima, deoarece, în loc de bonuri fiscale, petenta a emis în mod repetat și a înmânat clienților, persoane fizice, chitanțe, contrar prevederilor art. 1 alin. 9 din OUG nr. 28/1999, care interzic expres ,,operatorilor economici care, potrivit legii, au obligatia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale si de a emite bonuri fiscale cu acestea, să înmâneze clientilor documente care atestă plata contravalorii bunurilor achizitionate sau serviciilor prestate altele decât bonurile fiscale, cu exceptia situatiei prevăzute la alin. 8 al art. 1 din OUG 28/1999".
Petenta a motivat emiterea chitanțelor prin întreruperea curentului dar, în acest caz, trebuia să înregistreze operațiunile întru-un registru special, întocmit în acest sens, conform art. 1 alin. 8 din O.U.G. nr. 28/1999 (chiar dacă se prevede cazul defectării casei de marcat, însă pentru identitate de rațiune, se pot aplica aceste prevederi și în cazul întreruperii curentului electric, care face imposibilă folosirea casei de marcat), obligație pe care nu a îndeplinit-o. De altfel, administratorul societății-petente a recunoscut aceasta în nota explicativă, cu motivarea că nu a cunoscut această obligație. Or, nimeni (cu atât mai mult un profesionist) nu poate invoca necunoașterea legii, conform principiilor că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii și nimeni nu poate invoca în favoarea sa propria turpitudine.
De asemenea, prima instanță a a apreciat că faptele săvârșite au o gravitate deosebită - dată de caracterul continuat -, fiind comise în mod repetat, fără justificare serioasă. Prin urmare, sancțiunile au fost corect și legal individualizate de agentul constatator, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 12 alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 prin care legiuitorul a stabilit expres că ,,prin derogare de la prevederile art. 7, alin. 3, din OG 2/2001, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică in cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c) d) e) si dd)".
Pentru aceste considerente, plângerea contravențională a fost apreciată drept neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinței a formulat apel intimata S.C. O......... S.R.L., solicitând modificarea hotărârii pronunțate de Judecătoria C...... - în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularii procesului-verbal contestat și exonerării petentei de plata amenzii aplicate.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 27.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
În cuprinsul cererii de apel s-a învederat faptul că societatea apelanta nu se face vinovata de contravenția reținuta in sarcina sa deoarece, în data de 29.02.2016, la momentul când au fost emise chitanțele fiscale către clienți, din cauza unei pene de curent ce nu poate fi imputata apelantei-petente, ci firmei CEZ Distribuție, nu s-a putut folosi casa de marcat deținută la punctul de lucru, S.C. O........ S.R.L., fiind nevoită sa emită chitanțe fiscale.
Prin urmare, societatea-apelantă consideră că nu se face vinovata de comiterea vreunei contravenții la regimul fiscal.
Cât despre faptul că reprezentantul apelantei-petente a semnat actul de contravenție, a făcut acest lucru doar pentru a lua la cunoștința si a-i fi inmanat procesul-verbal, in vederea contestării acestuia, și precizându-i-se verbal agentului constatator ca există obiectiuni ce vor fi formulate ulterior in instanța.
De altfel, actul de contravenție nu instituie decât o prezumție relativa de adevar, iar apelanta-petentă consideră că a reușit sa faca dovada contrara celor menționate in procesul verbal - prin depoziția martorei T.V., inlaturată din cadrul materialului probator în mod eronat, ca fiind subiectiva si neconcludenta.
În data de 06.06.2017, intimata A.N.A.F. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, societatea-intimată a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea a două contravenții, respectiv: neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate - prevăzută de art. 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999 -, respectiv înmânarea, de către un operator economic care avea obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și de a emite bonuri fiscale cu acestea, către clienți, a altor documente care atestă plata contravalorii bunurilor achiziționate sau serviciilor prestate - reglementată de art. 10 lit. ee) din același act normativ.
În ceea ce privește a doua contravenție, apelanta-petentă nu a contestat săvârșirea acesteia - toate apărările sale vizând prima faptă reținută în sarcina sa -, astfel încât instanța nu va analiza legalitatea și temeinicia actului de contravenție decât în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999.
De altfel, trebuie remarcat că, ulterior întocmirii actului de contravenție, legiuitorul a modificat O.U.G. 28/1999 - prin O.G. 20/2017, act normativ intrat în vigoare în data de 03.09.2017 -, și a abrogat lit. ee) a art. 10, astfel încât, la ora actuală nu a mai este sancționată contravențional fapta operatorilor economici care au obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și de a emite bonuri fiscale cu acestea, de a înmâna clienților alte documente care atestă plata contravalorii bunurilor achiziționate sau serviciilor prestate - și, în consecință, în ipoteza în care sancțiunea aplicată pentru comiterea acestei contravenții nu ar fi fost "avertisment", instanța ar fi trebuit să facă aplicarea art. 12 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Referitor la contravenția reglementată de 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999 contrar celor pretinse de către apelantă, Tribunalul apreciază - în acord cu prima instanță -, că materialul probator administrat în cauză nu este de natură a infirma situația de fapt descrisă de agentul constatator.
Astfel, societatea-apelantă recunoaște că nu a eliberat bonuri fiscale clienților, însă pretinde că acest lucru "a fost cauzat de o pană de curent survenită în data de 29.02.2016 - care nu-i poate fi imputată -, astfel încât a fost nevoită să emită chitanțe fiscale".
Dar, depoziția martorei T.V. - audiată în fața Judecătoriei C... -, despre care societatea-apelantă consideră că ar reprezenta dovada deplină a acestor susțineri, nu este suficientă pentru a infirma prezumția de temeinicie a actului de contravenție și a conduce la concluzia că apelanta ar fi respectat dispozițiile art. 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999.
Astfel, în primul, trebuie remarcat că persoana anterior menționată este angajata apelantei, astfel încât, în mod inevitabil, declarația sa conține o doză de subiectivism, fiind dată în încercarea de a evita angajarea răspunderii contravenționale a societății unde-și desfășoară activitatea.
În al doilea rând, proba testimonială nu poate fi considerată o probă certă cu privire la existența unor "pene de curent" - o astfel de dovadă putând-o constitui doar înscrisurile întocmite de Compania care furniza energie electrică în localitatea Pielești, care să ateste că, în ziua de 29.02.2016, au existat perioade în care a fost întreruptă furnizarea energiei electrice -, însă apelanta nu a înțeles să depună la dosar astfel de documente.
Totodată, trebuie evidențiat faptul că societatea-apelantă nu a eliberat chitanțe către clienți - deși avea obligația de a elibera bonuri fiscale doar în ziua de 29.02.2016, ci a procedat în mod similar și în datele de 22 și 26 februarie 2016 - ceea ce conduce la concluzia că exista o practică de a proceda în această modalitate, nefiind vorba de un eveniment izolat, determinat de imposibilitatea alimentării cu energie electrică a aparatului de marcat electronic fiscal.
Mai mult decât atât, chiar dacă ar real că nu ar fi fost posibilă utilizarea AMEF din cauza întreruperii furnizării energiei electrice, art. 1 alin. 8 din O.U.G. 28/1999 impunea, într-o astfel de situație, obligația societății-apelante să "înregistreze într-un registru special, întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită chitanțe, în condițiile legii, pentru respectivele operațiuni și facturi, la cererea clientului".
Or, este indiscutabil că acest lucru nu s-a întâmplat - de fapt, apelanta nici măcar nu deținea un astfel de Registru special -, administratorul societății-apelante recunoscând - în cuprinsul "Notei Explicative" date în fața inspectorilor antifraudă (aflată la filele 37 și 38 din dosarul instanței de fond) -, că "nu avea cunoștință despre astfel de prevederi".
Dată fiind situația de fapt prezentată anterior, trebuie concluzionat că s-a demonstrat, în mod indubitabil, că apelanta-petentă a nesocotit prevederile art. 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999 -, astfel încât exista temei pentru a fi sancționată contravențional.
Referitor la solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii aplicată pentru comiterea faptei anterior menționată cu sancțiunea avertisment, aceasta nu poate fi primită - în contextul în care art. 12 alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 stabilește în mod expres că ,,prin derogare de la prevederile art. 7, alin. 3, din OG 2/2001, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică in cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c) d) e) si dd)...".
Însă, în ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate, Tribunalul constată că în speță au incidență prevederile art. 12 din O.G. 2/2001 - care statuează "(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta".
Astfel, agentul constatator a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. e) pct. VI) din O.U.G. 28/1999 - la momentul comiterii contravenției -, pentru fapta reglementată de 10 lit. c) din același act normativ, și anume amenda în cuantum de 27.500 lei.
Însă, ulterior, prin O.G. 20/2017, art. 11 alin. 1 lit. e) pct. VI) din O.U.G. 28/1999 a fost modificat - legiuitorul stabilind că, pentru încălcarea disp. art. 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999 (în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este mai mare de 1.000 lei și mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei - așa cum a fost cazul în speță), urmează a fi aplicată o amendă în sumă de 20.000 lei.
În aceste circumstanțe, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 12 alin. 2 din O.G. 2/2001, urmând a aplica apelantei-petente amenda minimă cu care se sancționează, în prezent, comiterea contravenției reglementate de art. 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar va proceda în conformitate cu disp. art. 480 alin. 2 N. C.pr.civ., va admite apelul și va schimba, în parte, Sentința nr. ..........pronunțată de Judecătoria C........ - în sensul că va fi admisă în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal seria DGAF, nr. .......... și se va dispune reducerea sancțiunii amenzii aplicate apelantei-petente pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999, de la 27.500 lei la 20.000 lei. De asemenea, vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale actului de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de către apelanta S.C. O.........., având sediul procesual ales în ..................-, împotriva Sentinței civile nr. ..............pronunțată de Judecătoria C......., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în ...........
Schimbă Sentința anterior menționată, în sensul că:
Admite în parte plângerea contravențională.
Dispune reducerea sancțiunii amenzii aplicate apelantei-petente pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 10 lit. c) din O.U.G. 28/1999, de la 27.500 lei la 20.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale actului de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi .... Septembrie 2017.
| ← Deducere tva. Jurisprudență Taxa pe valoare adăugată | Raspundere solidara.prescriptie. Jurisprudență Acte ale... → |
|---|
