Raspundere solidara.prescriptie. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice; Finanţe. Financiar. Implicaţii ale Min. Finanţelor; Prescripţii
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 3798 din data de 12.07.2017
Dosar nr. ....
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3798/2017
Ședința publică de la 12 Iulie 2017
Instanța constituită din:
Președinte ...
Pe rol, judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul .... și pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA, pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DOLJ, pârâtul ...., având ca obiect anulare act administrativ REJUDECARE.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.07.2017 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 12.07.2017.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2015 și precizată ulterior la 20.10.2016, reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DOLJ, a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea deciziei nr. ... emisa de către D.G.R.F.P. Craiova în soluționarea contestației formulate in temeiul art. 205 si urm, din OG 92/2003 împotriva deciziei nr. ... contestata individual si împotriva deciziilor ... si nr. ... contestata împreuna cu .... emise de către A.J.F.P. Dolj,
- anularea deciziei nr. ...
S-a arătat că prin decizia nr. ... organele fiscale au apreciat ca reclamantul in calitate de administrator si asociat al ... conducând activitatea societății menționate, nu a înregistrat, declarațiile fiscale începând cu 31.12.2002, obligațiile fiscale principale în cuantum de 12.085 lei nefiind achitate începând cu acea data, motiv pentru care s-au cumulat penalitati in cuantum de 59.206 lei.
Sub acest aspect s-a învederat că, prin încheierea nr. ... societatea ... a fost dizolvata ca urmare a nemajorarii capitalului social conform Legii nr. 314/2001. Ulterior, la data de 28.10.2009 AJFP Dolj a solicitat numirea unui lichidator judiciar privind ..., fiind numit ... asa cum rezulta din sentința nr. 2644/24.11.2009 pronunțata de către Tribunalul Dolj in cadrul dosarului nr. ...
Astfel, avand in vedere aceste aspecte s-a apreciat că organul fiscal nu a respectat dispozițiile art. 1.5 din OPANAF 127/2014, neavând si neluand in calcul documente referitoare la istoricul persoanei juridice, documente privind originea debitelor precum si datele din evidenta proprie.
De altfel, s-a apreciat ca organul fiscal nu a respectat nici dispozițiile speciale ale OPANAF 127/2014 in ceea ce privește antrenarea răspunderii solidare a reclamantului pentru incidența in cauza a dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. c) si d) din OG 92/2003, la pct. 3.4.
Reclamantul a arătat că ar fi trebuit să se observe că societatea este dizolvata din anul 2001, ca aceasta nu a mai efectuat nicio activitate anterior dizolvării ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 122 din OG 92/2003 care prevăd ca pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului, începând cu această dată nu se mai datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întârziere.
Mai mult decât atat, avand in vedere ca începând cu anul 2009 a fost numit lichidator judiciar NICK SPRL care îndeplinește atribuțiile prevăzute de art. 252-2701 din Legea nr. 31/1990, asa cum rezulta din sentința nr. 2644/24.11.2009 definitiva prin nerecurare.
Ori, de la acea data sunt incidente dispozițiile din Legea nr. 31/1990, respectiv in cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței. In consecința, reclamantul nu poate fi responsabil pentru nedeclararea stării de insolventa, aceasta atribuție revenind lichidatorului numit la solicitarea organului fiscal. Astfel, in cauza reclamantul nu mai putea solicita deschiderea insolvenței incepand cu data de 24.11.2009, data la care funcția de lichidator a fost preluata de către NICK SPRL.
Avand in vedere aceste aspecte, precum si faptul ca răspunderea prevăzută de catre art. 27 din OG 92/2003 este o forma speciala a răspunderii prevăzute de art. 998- 999 C.civ./ art. 1357-1359 din Codul civil, s-a apreciat că fapta reclamantului este prescrisa, nedeclararea insloventei neputând fi posibila decât pana la 24.11.2009 in ceea ce îl privește.
S-a făcut referire la dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. d) din OG 92/2003, s-a apreciat ca nici aceasta fapta nu poate fi reținuta in sarcina reclamantului. Astfel, societatea este dizolvata incepand cu luna septembrie 2001, fiind incidente in cauza dispozițiile art. 237 alin. (1) lit.d) din Legea nr. 31/1990, prin urmare aceasta a intrat in lichidare odata cu ramanerea defintiva a hotărârii de dizolvare.
S-a arătat că de la data de 05.09.2001, societatea ... se afla in lichidare, drept pentru care nu este obligata sa depună situații financiare si decalaratii fiscale decât in momentul terminării lichidării, toata perioda de lichidare fiind considerate un singur exercițiu financiar.
Astfel, avand in vedere ca lichidarea societății .. nu este finalizata, acesta continuad, apreciem ca subsemnatul nu ama ctionat cu rea-credinta in ceea ce privește obligația de a depune declarații fiscale, aceasta practic nemaiexistand.
Mai mult decât atat, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 82/1991, persoanele aflate in lichidare, vor depune o declarație in acest sens, in termen de 60 de la incheierea exercițiului financiar. Ori, organul fiscal nu face dovada incheierii exercițiului financiar al debitoarei ....
De altfel, in acest sens s-a pronunțat si Parchetul de pe langa Judecătoria Craiova. analizand sesizarea făcută de organul fiscal in legătură cu savarsirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
Totodată, s-a învederat ca potrivit punctului 171.1 din HG 1050/204 privind normele metodologice ale Codului de procedura fiscala, odata cu declararea insolvabilității potrivit dispozițiile art. 176. din OG 92/2003, organele de executare sunt obligate să urmărească situația debitorilor pe toată perioada, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, inclusiv pe perioada în care cursul acesteia este suspendat sau întrerupt. Verificarea situației debitorului se va face cel puțin o dată pe an, repetându-se, când este necesar, investigațiile prevăzute de lege.
Ori, organul fiscal nu precizează termenele de plata ale obligațiilor fiscale, subsemnatul fiind in imposibilitate de a verifica prescrierea creanțelor fiscale si întinderea exacta a creanțelor pentru care s-a atras răspunderea solidara.
Mai mult decât atat, nici in cadrul deciziei nr. ... nu s-a menționat care era termenul de plata al acestor obligații fiscale, ce reprezintă si de unde provin (raport de inspecție fiscala, declarație a contribuabilului, pentru ce perioada, care era scadenta lor etc.).
Totodată, s-a apreciat ca in mod eronat decizia anterior amintita are ca temei legal dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. c) potrivit carora răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și- au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.
Astfel la data de 04.02.2015, societata .. si-a declarat insolventa, formandu-se astfel dosarul nr. .. pe rolul Tribunalului Dolj, ulterior, la data de 11.02.2015 organul fiscal atrage răspunderea solidara a reclamantului pentru ca nu a declarat starea de insolventa.
Mai mult decât atat, avand in vedere ca antrenarea răspunderii potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) din OG 92/2003 este o forma speciala a răspunderii delictuale, asa cum aceasta este definita de art. 998-999 C.civ. s-a apreciat ca, in cauza, trebuie îndeplinite si dovedite si condițiile generale ale răspunderii delictuale respectiv, existenta unui fapt juridic ilicit, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre acestea precum si vinovăția persoanei producătoare a faptului juridic ilicit.
Astfel, in susținerea deciziei de angajare a răspunderii administratorului, AJFP Dolj apreciaza ca starea de insolventa a debitoarei a fost cauzata de reclamant.
Din formularea textului, rezulta ca pot fi răspunzători patrimonial, in temeiul art. 27 din OG 92/2003, membrii organelor de conducere sau orice alte persoane care au cauzat cu intenție incetarea de plați a debitorului persoana juridica deci, este necesara stabilirea unui raport de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit.
Astfel, in temeiul art. 1169 C.civ., s-a apreciat ca revine emitentului sarcina probării celor patru condiții cumulative necesare angajarii răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarului fiscal respectiv, savarsirea unei fapte ilicite prevăzute limitativ de legiuitor, existenta unui prejudiciu si a unei legaturi de cauzalitate intre aceste fapte si prejudiciu, vinovăția persoanei care răspunde.
In ceea ce privește persoana care răspunde si care a savarsit fapta producătoare de prejudicii, apreciază ca in speța nu exista identitate de intre persoana careia i s-a angajat răspunderea si cea care a savarsit fapta.
De altfel, in acest sens sta si plângerea penala adresata organelor judiciare potrivit careia subsemnatul ma fac vinovat de neachitarea cu rea-credinta a obligațiilor bugetare care a fost finalizata prin neinceperea urmăririi penale, organele penale constatând ca nu exista rea-credinta.
Potrivit dispozițiilor art. 22 C.pr.pen si art. 1200 pct. 4 C.civ., respectiv puterea de lucru judecat, in sensul ca principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand același obiect, aceeași cauza si fiind purtat intre aceleași parti, ci si contrazicerea intre doua ho târâri judecătorești, adica infirmarea constatărilor făcute intr-o hotarare judecătoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecătoreasca posterioara. data in alt proces, interpretare data dispozițiilor art. 1200 pct. 4 C.civ. atat doctrinar, cat si jurisprudential.
Asa cum s-a arătat anterior, reclamanutl nu este persoana răspunzătoare de nedeclararea si/sau neachitarea cu rea-credinta la scadenta a obligațiilor fiscale precum si de nedeclararea stării de insolventa, procedura insolventei impotriva debitorului ... fiind deschisa de către Tribunalul Dolj la cererea debitoarei.
Mai mult decât atat, in cadrul deciziei nu se menționează sub nici un aspect dovezi care sa ateste savarsirea de către reclamant cu rea credința a faptelor reținute.
Ori, în condițiile în care buna credință este prezumată, faptul că o parte din debitele societății provin din perioada când reclamantul avea calitatea de administrator de drept nu este de natură să angajeze în mod automat răspunderea solidară a acestuia și aceasta cu atât mai mult cu cât, administrarea in fapt a fost indeplinita de către o alta persoana. Ca atare, deși potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei îi revine, organul fiscal nu a reușit să probeze reaua credință a reclamantului în provocarea insolvabilității persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință a activelor ori prin declararea si/sau neachitarea obligațiilor fiscale.
In consecința, nu numai ca nu sunt intrunite condițiile generale ale răspunderii delictuale - nu exista identitate intre persoana care a savrsit faptele si cea careia i se imputa savarsirea acestora dar nici condițiile speciale, respectiv reaua credința.
S-a apreciat ca organul investit cu soluționarea contestației a formulat un răspuns lapidar, nu a analizat toate criticile învederate si prin urmare a pronunțat o deciziei in soluționare netemeinică.
Astfel, in ceea ce privește motivația potrivit căreia lichidatorul NICK SPRL al ... SRL, numit prin sentința nr. ..., nu a solicitat deschiderea procedurii insolventei pentru ca nu avea cunostiinta de starea de insolventa este eronata avand in vedere ca procedura insolventei a fost deschisa la solicitarea acestuia care a investit Tribunalul Dolj prin cererea nr. ..., deschizând astfel procedura insolventei prevăzută de Legea nr. 85/2014.
Mai mult decât atat, potrivit dispozițiilor art. 270 ind.1 din Legea nr. 31 lichidatorul numit potrivit prevederilor legii nr. 31/1990 are obligația de a sc deschiderea procedurii insolventei, dispozițiile legale fiind fara echivoc in acest sens: cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorii obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței.
De altfel, aceasta obligație este in deplin consens cu dispozițiile legii nr. 31/1 respectiv art. 253 alin. (2), lichidatorii au aceeași răspundere ca si administra sancțiunea contravenționala a amenzii fiind aplicata lichidatorului care nu intro cerere de deschidere a procedurii insolventei 9art. 260 alin. (7) din Legea nr. 31/1990
Astfel, nu numai ca de la data numirii lichidatorului, subsemnatul nu mai a obligația de deschidere a procedurii insolventei dar, din contra, aceasta obligat revenea lichidatorului judiciar.
Mai mult decât atat nici teza vehiculata de către paratul DGRFP Craiova, in sensul ca acesta obligație îi incumba nu poate fi admisa, avand in vedere insolvabilii fiscala (procesul-verbal de declarare a insolvabilității intocmit de organul fiscal po OG 92/2003) nu schimba si nu excede cadrului general prevăzut de Legea nr. 31/1990.
In consecința, nu numai ca nu răspunde criticilor deciziei de antrenai răspunderii solidare pe acest aspect dar invoca interpretări si modalitati de aplicare a 1 in totala contradicție cu spiritul acesteia.
De altfel, invocarea art. 72 si art. 73 din Legea nr. 31/1990 si incidența in cazul acestor dispoziții nu pot fi luate in considerare avand in vedere ca răspunderea administratorului unei persoane juridice in temeiul art. 73 din Legea nr. 31/1990 angajata fata de persoana juridica insasi (art. 155 si art. 1551 din Legea nr. 31/199C doar prin excepție fata de creditorii societății (art. 73 alin. (2) din Legea nr. 31/199C doar in condițiile prevăzute de Legea speciala in acest caz, Legea nr. 85/2006 sau legea 85/2014.
Ori, antrenarea răspunderii solidare in temeiul OG 92/2003 este fata de oi persoana care a provocat insolvabilitatea persoanei sau fata de adminsitratorii sau fata asociați.
De altfel, in ceea ce privește invocarea art. 144 ind.3 din Legea nr. 31/1990 s-a apreciat ca aceasta este o eroare, dispozițiile art. 197 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevăzând mod expres ca dispozițiile privitoare la administrarea societăților pe acțiuni nu sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse obligației de auditare, deci implicit nici dispozițiile art. 144 ind.3 care prevăd adminstrarea societăților pe acțiuni in sistem unitar.
De altfel, modalitate superficiala de tratare a instituției antrenării răspunde solidare este relevata si de afirmațiile organului fiscal care menționează ca societatea este radiata, drept pentru care formulează plângerea penala in temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005, subliniind si insistând asupra contrariului, respectiv societatea nu este radiata.
Pe de alta parte, s-a apreciat ca in mod eronat organul de soluționare apreciaza deschiderea procedurii insolventei împotriva debitorului fiscal anterior emiterii decizi de atragere a rapsunderii solidare nu are nicio relevanta si nicio implicație fiscala, al timp cat dispozițiile art. 27 din OG 92/2003 nu prevăd aceasta referința.
Astfel, potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) răspund solidar administratorii care in f perioada exercitării mandatului (2) cu rea-credintă, (3) nu și-au îndeplinit obligat legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și (4) rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.
Astfel, legiuitorul impune anumite condiții care se cer îndeplinite cumulativ pentru a fi incidente dispozițiile literei c), respectiv administratorul in exercitarea mandatului [(1) - cine/cui ii poate fi atrasa răspunderea] la data declarării stării de insolvabilitate [ (2) - când ii poate fi atrasa răspunderea] daca nu si-a îndeplinit obligația de a cere deschiderea insolventei [(3) de ce, pentru ce acțiune sau inacțiune sunt aplicabile condițiile menționate la punctele 1 si 2] cu rea-credinta [(4) - cum si-a îndeplinit sau nu si-a indeplinit obligația prevăzută la punctul 3.
Ori, asa cum se observa reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută la punctul 1 in sensul ca nu este in exercitarea mandatului, acesta încetând cu mult anterior declarării stării de insolventa si deschiderii procedurii de insolventa.
In ceea ce privește litera d) si relevanta aplicării acestui text legal raportat la data declarării stării de insolventa, apreciem ca nici in acest caz nu se poate retine teza prezentata de parat prin decizia de soluționare, starea de insolvabilitate neavand nicio legătură cu fapta administratorului sau oricărei alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
De altfel, nici in acest caz, nici in ceea ce privește incidența literei c) organul fiscal nu face dovada relei credințe in achitarea obligațiilor fiscale, in sensul ca societatea a avut venituri sau lichidități ori bunuri care puteau fi transormate in lichidități pentru a se achita obligațiile fiscale, nedovedind sub nicio forma reaua-credinta.
Mai mult sub acest aspect, s-a apreciat ca neanalizarea criticii privind incidența dispozițiilor art. 1221 din OG 92/2003 privind imposibilitatea legala, restricția expresa a legiuitorului care excede dispozițiilor privind majorările si penalitățile fiscale, de a nu se calcula si datora dobânzi și penalități de întârziere de la data înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior acestei date arata reaua-credinta a organului fiscal in gestionarea drepturilor si obligațiilor fiscale ale contribuabilului, cuantumul obligațiilor fiscale neachiatate fiind astfel majorat nelegal si artificial, creandu-se o situație fiscala neconforma cu realitatea.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și adresă către parat in vederea punerii la dispoziție a tuturor actelor care au stat la baza deciziilor anterior amintite precum si prezentarea stadiului cercetărilor privind sesizare penala pentru savarsirea infracțiunii prevăzute si pedepsite de art. 4 din Legea 241/2015.
În cauză s-a depus întâmpinare de către pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova, în nume propriu, precum și în numele și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj.
Pârâta a arătat că societatea nu a mai depus declarații fiscale ulterior datei de 31.12.2002, deși conform vectorului fiscal aceasta era înregistrată cu declarații lunare privind ... figurează cu debite neachitate din data de 31.12.2002, momentul nașterii datoriilor față de bugetul general consolidat al statului și nu a efectuat nici o plată către bugetul statului, ulterior acestei date. 
Pentru obligațiile fiscale declarate și neachitate la scadență, societatea a fost somată de către organul fiscal să achite obligațiile fiscale și înființate popriri pe conturile de disponibilități. Conform art.22 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, contribuabilul are obligația de a declara, înregistra în evidența fiscală și contabilă și de plăti la termenele legale impozitele, taxele și contribuțiile datorate bugetului general consolidat al statului.
S-a considerat că, atragerea răspunderii în solidar cu societatea a administratorului acesteia pentru suma de 759112 lei este justificată, în condițiile în care cu rea credință aceasta nu a dispus și plata creanțelor fiscale conform documentelor în baza cărora au fost declarate, faptă ce încalcă prevederile art.20, alin.1 din Codul de procedură fiscală.
Obligația de a achita la scadență creanțele fiscale revine exclusiv administratorului întrucât în conformitate cu prevederile art.26, alin.1 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de reține și de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului general consolidat.
S-a mai învederat că, în vederea clarificării situației fiscale societatea și administratorii acesteia au fost notificați în mod repetat dar nici unul din administratorii societății nu au prezentat documentele solicitate de autoritatea fiscală, motiv pentru care au fost întocmite plângerile penale nr.128677-535/23.08.2012 și nr.258889-764/20.05.2013 în temeiul art.4 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că administratorii societății nu și-au îndeplinit obligația legală de a prezenta documentele contabile ale societății, făcând imposibilă identificarea activului și pasivului societății, consideră că organul fiscal a fost împiedicat să continue măsurile de executare silită în vederea recuperării a crențelor fiscale, provocând astfel starea de insolvabilitate a societății ce o administrează. S-a menționat că ulterior încetării activității, administratorii societății nu au depus situațiile financiare ale acestora.
Totodată, reprezentanții legal al societății nu și-au îndeplinit obligația de a achita la scadență obligațiile fiscale conform art.22 și 27 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, pe perioada mandatului său, iar în cazul deficiențelor financiare avea posibilitatea de a cere eșalonarea la plata obligațiilor fiscale restante conform OUG nr.29/2011, însă acest lucru nu s-a întâmplat, dovada fiind baza de date a ANAF.
S- amia arătat că administratorul societății avea posibilitatea de a solicita organizarea judiciară conform Legii nr.85/2006. Acest lucru nu s-a întâmplat, fapt ce rezultă din verificarea bazei de date a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și a portalului instanțelor de judecată. Astfel, administratorul se face răspunzător de faptul că, nu a depus instanței competente cerere de deschidere a procedurii insolvenței, potrivit legii, pentru obligațiile fiscale restante ale societății, pentru perioada cuprinsă între data înregistrării obligațiilor fiscale restante, și data declarării stării de insolvabilitate (17.06.2014), în temeiul art.3 și art.27 din Legea nr. 85/2006, în momentul în care societatea se confrunta cu insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
S-a mai învederat că anterior emiterii deciziei atacate, în temeiul art.9, art.10, art.43 și art.50 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, organul fiscal a asigurat administratorului societății dreptul de a fi ascultat cu privire la cauzele care au generat situația fiscală a societății debitoare.
În ceea ce privește motivele invocate în cererea de chemare în judecată de reclamant în cu privire la faptul că prin Sentința nr. 2644/24.11.2009 pronunțată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. 12789/63/2009 s-a admis cererea ONRC Dolj, fiind desemnat dator judiciar NICK SPRL, acesta fiind singurul reprezentant legal al societății, având obligația să depună la A.J.F.P. Dolj declarațiile lunare și deconturile de TVA, consideră că impune îndepărtarea acestora, înttrucât, deși a fost desemnat lichidatorul acestei societăți, s-a învederat că, administratorii ... nu au predat documentele financiar contabile lichidatorului desemnat NICK SPRL, așa cum rezultă din răspunsul transmis de către acesta organului fiscal cu adresa nr. 862/01.07.2014, înregistrată la registratura A.J.F.P. Dolj sub nr. .... Prin urmare, nefiind în posesia documentelor, ca urmare a nepredării acestora, obligația depunerii declarațiilor revenea în continuare reprezentanților legali ai acesteia, respectiv administratorilor acesteia.
Referitor la afirmația reclamantului că suma de 12.085 lei, debit principal este scrisă, s-a făcut precizarea că această sumă nu intră sub incidența prescrierii, întrucât aceasta a fost întreruptă în conformitate cu prevederile art. 133 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare .. Prin ce
Referitor la faptul că, în conformitate cu încheierea din 12.02.2015 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ... s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2014, de lichidarea acesteia urmând a se ocupa lichidatorul desemnat de către instanța de judecată, s-a subliniat tardivitatea acestei acțiuni a administratorilor având în vedere faptul că aveau obligația solicitării deschiderii procedurii insolvență până la data declarării stării de insolvabilitate a societății, adică data de 17.06.2014, când a fost emis procesul verbal de constatare a stării de insolvabilitate nr.... de către AJFP Dolj.
S-a menționat că accesoriile în sumă de 63.827 lei au fost calculate prin decizii de calcul accesorii, acestea nefiind contestate de către debitor în termenul legal.
În conformitate cu prevederile art. 73 lit. e din Legea nr. 31/1990 administratorul este obligat la stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv, le impun.
S-a arătat că obligația de a achita la scadență creanțele fiscale revine exclusiv administratorului, în conformitate cu prevederile art. 26, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
S-a menționat și faptul că în conform cu art. 144 ind. 3, art. 72 și art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, administratorul societății este răspunzător de îndeplinirea tuturor obligațiilor reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această, precum și cele impuse prin actul constitutiv al societății.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar documentele care au stat la baza emiterii deciziilor contestate în prezenta cauză.
La termenul din data de 20.10.2016 instanța din primul ciclu procesual a dispus întregirea cadrului procesual pasiv în sensul că a dispus introducerea și citarea în cauză în calitate de pârâți și a ... prin lichidator judiciar NICK IPURL, ....
Tribunalul Dolj, prin sentința civile nr. .. a admis acțiunea formulată si precizata , a dispus anularea Deciziei .., în ceea ce privește soluționarea contestației împotriva Dec. ... și anularea Deciziei ...
Împotriva sentinței civile nr. .. pronunțate de Tribunalul Dolj s-a formulat recurs, prin care Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și în numele pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj și a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea a reținut că instanța de fond nu a analizat excepția prescripției raportat la apărările pârâtei, ci a analizat trunchiat apărarea vizând întreruperea prescipției, ignorând astfel dispozițiile art. 9 alin. 2, art. 14 alin. 6 și art. 22 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
S-a reținut că în cauza dedusă judecății, la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a motivelor invocate de părți, ori, așa cum rezultă din dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură civilă, în considerente se vor arăta "obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților";.
Curtea a reținut că referitor la apărările formulate de către pârâtă și reiterate în motivele de recurs, cu privire la cauzele de întrerupere a termenului prescripției, instanța de fond nu le-a analizat, nepronunțându-se asupra apărărilor formulate. Astfel, instanța de fond a avut în vedere doar somația nr 120197-1849 și nu a analizat toată documentația de executare silită depusă la ultimul termen (filele 144-188), și toate actele depuse pe parcursul judecății, care au fost atațate în apărare ca având consecințe asupra termenului de prescripție. În plus, în fața instanței de rescurs, reprezentantul reclamantei a invocat neregularități vizând modul de comunicare a acestor acte, fiind necesare verificări de fapt, incompatibile cu procedura recursului.
Primind dosarul în rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 12263/63/2015*.
La primul termen de judecată, având în vedere decizia de casare și motivele de recurs instanța a pus în discuție emiterea unei adrese către pârâta A.J.F.P. DOLJ pentru a face dovada comunicării conform Codului de procedură fiscală a tuturor actelor de executare care se susține că au întrerupt termenele de prescripție, respectiv actele aflate la fila 144-170 din dosarul din primul ciclu procesual, precizate și în cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea Deciziei ... si a Deciziei ... de respingere a contestatiei formulate pe cale administrative.
Prin Decizia ... s-a dispus angajarea raspunderii solidare a petentului in vederea realizarii creantei fiscale a ..., in limita sumei de 75.912 lei. În motivarea deciziei organul fiscal a reȚinut cĂ debitorul .. înregistrează la data de 17.06.2015 obligații fiscale in suma de 75912 lei, din care debite in suma de 12085 lei si accesorii in suma de 63827 lei, debitorul fiind declarat insolvabil fără bunuri sau venituri urmăribile prin procesul verbal .... Măsura a fost dispusă în temeiul art. 27 al. 2 lit. c si d din Codul de procedură fiscală.
Prin contestația formulată, petentul a invocat prescriptia dreptului de a dispune atragerea raspunderii sale pentru debitele constatate în sarcina societatii.
În acest sens, se constata ca debitele retinute de organul fiscal in sarcina societatii sunt inregistrate la 31.12.2002, asa cum reiese din cuprinsul deciziei contestate si a procesului verbal de declarare a starii de insolvabilitate, aspecte necontestate in cauza.
Potrivit art. 91 din Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul emiteruu deciziei "(1)Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2)Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. (3)Dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. (4)Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă";.
Fata de aceste dispozitii, instanta constata ca termenul de prescriptie a dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale ale societatii curge de la 01.01.2003, debitele fiind inregistrate pentru perioada de pana la 31.12.2002, termenul de prescriptie fiind de 5 ani. Dreptul de stabilire a obligatiilor fiscale nu rezultă din savarsirea unei fapte penale, având in vedere ca prin Rezolutia Parchetului de pe lângă Judecatoria Craiova din data de 31.01.2014, in dosar ...(fila 85), s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, astfel ca nu poate fi aplicat termenul de prescriptie de 10 ani.
Prin urmare, termenul de prescriptie al dreptului organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale ale societatii se implineste la data de 31.12.2008.
Potrivit art. 93 din Codul de procedură fiscală ce reglementează efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscal -"Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală";.
Prin întâmpinarea formulată in cauză, s-a susținut că debitul principal nu intra sub incidenta prescrierii, întrucât aceasta a fostîntreruptă in conformitate cu dispozițiile art. 131 din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce priveste prescripția dreptului de a cere executarea silită, potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală "(1)Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept";, iar potrivit dispozitiilor art. 133 "Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; c)pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d)în alte cazuri prevăzute de lege";.
Potrivit art. 134 din Codul de procedură fiscală, "(1)Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența analitică pe plătitori";.
In ceea ce priveste cazul prevazut la lit. c, invocat de către pârâtă, instanța reține că în cuprinsul deciziei prin care s-a soluționat contestația reclamantului, pârâta a invocat faptul că a emis somațiile nr. .... (celelalte somații la care s-a făcut referire au fost emise după data de 31.12.2008). La aceste acte a făcut referire pârâta și prin cererea de recurs admisă de Curtea de Apel
Instanța arată că din punctul său de vedere, pentru a opera întreruperea prescripției executării fiscale, este necesar ca și actele de executare să fie comunicate conform exigențelor prevăzute pentru comunicarea actelor administrativ fiscale.
Acesta este motivul pentru care, primind cauza spre rejudecare, instanța, în urma punerii în discuție a dispus emiterea unei adrese către pârâta A.J.F.P. DOLJ pentru a face dovada comunicării conform Codului de procedură fiscală a tuturor actelor de executare care se susține că au întrerupt termenele de prescripție, respectiv actele aflate la fila 144-170 din dosarul din primul ciclu procesual, precizate și în cererea de recurs. Actele solicitate au fost depuse la dosarul cauzei filele nr. 19-77.
Din aceste acte instanța constată că actele de executare invocate de către pârâtă ca fiind întrerupătoare de prescripție au fost comunicate prin publicitate, prin afișare pe pagina de internet.
În baza art. 44 din Codul de procedură fiscală, în vigoare la momentul emiterii deciziei:
"(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. 4, precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011, Curtea Constituțională admite excepția de constituționalitate și constată că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță.
Curtea Constituțională a stabilit că modalitățile de comunicare care se regăsesc în Codul de procedură fiscală nu sunt alternative, organul fiscal nu este îndrituit să aleagă modalitatea de comunicare care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată ierarhia de comunicare prevăzută de lege.
În ceea ce privește opozabilitatea actului administrativ fiscal, art. 45 din Codul de procedură fiscală prevedea că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Instanța apreciază că în speță comunicare actelor de executare invocate de pârâtă nu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, astfel că aceste acte nu îi pot fi opozabile reclamantului și nu pot fi considerate întrerupătoare de executare.
Instanța mai arată că potrivit art. 24 din Codul de procedură fiscală "Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege";.
Fata de dispozitiile mentionate, instanța constata ca dreptul organului fiscal de a executa creanta fiscala ce face obiectul cauzei s-a prescris, astfel ca organul fiscal era obligat sa procedeze la încetarea măsurilor de realizare a creantei și la scăderea debitului din evidența analitică pe plătitori. Decizia de atragere a răspunderii reclamantului a fost emisa tocmai in vederea realizării în tot a creanței fiscale in suma de 75.912 lei, ce s-a stins prin prescripție si a cărei executare s-a prescris, contravenind dispozitiilor art. 24, art. 93 si art. 134 din Codul de procedură fiscală.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va admite acțiunea precizată, va dispune anularea Deciziei ..., în ceea ce privește soluționarea contestației împotriva deciziei nr. .. și va dispune anularea deciziei nr. ....
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată si precizata de reclamantul .... în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DOLJ, .....
Dispune anularea Deciziei ..., în ceea ce privește soluționarea contestației împotriva deciziei nr. ..., emisă de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA.
Dispune anularea deciziei nr. ... emisă de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DOLJ.
Ia act ca reclamantul nu solicita cheltuieli de judecată
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.
Pronunțată în ședința publică de la 12.07.2017.
| ← Apel admis; neemiterea bonului fiscal . Jurisprudență Evaziune... | Prescriptia dreptului de a stabili creante fiscale → |
|---|
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre Raspundere solidara.prescriptie. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice; Finanţe. Financiar. Implicaţii ale Min. Finanţelor; Prescripţii
