Condiţiile exercitării dreptului de deducere a TVA de către persoana impozabilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 7812 din data de 17.11.2014
Condițiile exercitării dreptului de deducere a TVA de către persoana impozabilă.
Pentru a beneficia de dreptul de ducere a TVA, persoana impozabilă trebuie să justifice exercitarea acestui drept în baza exemplarului original al facturii, care să cuprindă informațiile prevăzute la art.155 alin.5 din Codul fiscal, iar în conformitate cu prevederile art. 145 alin.2 lit. a din Codul fiscal, dreptul de deducere este condiționat de justificarea achizițiilor cu documente și utilizarea bunurilor achiziționate în folosul operațiunilor taxabile.
În cauză, reclamanta a prezentat ca documente justificative doar facturile fiscale, iar în acest caz, contrar opiniei expertului contabil și a instanței de fond, Curtea apreciază că doar aceste documente nu îndeplinesc condițiile de documente justificative, cum ar fi situații de lucrări, procese verbale de recepție sau alte documente care să ateste stadiul de realizare și recepția serviciilor și lucrărilor prestate, prin care să se facă dovada că prestațiile sunt reale și nu pot servi în consecință la deducerea TVA.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 7812/17 noiembrie 2014
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr.10289/85/2012 reclamanta R.P. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.110/11.05.2012, a Deciziei de impunere nr.1705/16.02.2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr.1706/16.02.2012 emise de pârâtă, cu obligarea acesteia la emiterea unui act administrativ privind admiterea cererii de deducere a TVA-ului în favoarea reclamantei, precum și plata sumei de 55.157 lei cu titlu de TVA.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat faptul că în perioada 1.01.2006 - 31.12.2010 a efectuat operațiuni care intră în sfera de aplicare a TVA, drept pentru care la data de 8.09.2011 a fost înregistrată din oficiu ca plătitor de TVA atribuindu-se cod de identificare fiscală RO 29081917.
Ulterior acestor operațiuni respectiv în anul 2011, a solicitat prin decontul de TVA aferent trimestrului IV, rambursarea sumei de 55157 lei reprezentând TVA aferentă facturilor de servicii și material achiziționate în scopul realizării activității de construire pentru vânzare aferente anului 2008.
Deși organul fiscal a recunoscut proveniența sumei solicitate, respectiv c/val TVA-ului din facturile privind " prestare servicii de zidit și finisaje în cuantum de 14.250 lei și TVA-ul aferent acestora în cuantum de 40.907 lei, a respins cererea de decontare a TVA-ului cu motivarea că nu există contract de prestări servicii și furnizare de materiale iar firma care a facturat și încasat c/val serviciilor a fi inactivă.
Prin întâmpinarea depusă la fila … dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că, potrivit art.156 alin 1 din Legea nr.571/2003, pentru justificarea achizițiilor efectuate de persoana impozabilă trebuie ținute evidențe ale operațiunilor efectuate în desfășurarea activității lor economice. Reclamanta nu a prezentat însă documentele din care să rezulte că pretinsele servicii au fost prestate și că materialele au fost utilizate pentru identificarea imobilelor care au fost vândute pentru obținerea de venituri.
Prin sentința nr. 1143/2014 Tribunalul Sibiu acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R.P. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. și în consecință:
A dispus anularea Deciziei nr.110/11.05.2012, a Deciziei de impunere nr.1705/16.02.2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr.1706/16.02.2012 emise de pârâtă.
A obligat pârâta la emiterea unui act administrativ privind admiterea cererii de deducere a TVA-ului în favoarea reclamantei, precum și plata sumei de 55.157 lei cu titlu de TVA.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut următoarele:
În baza Raportului de inspecție fiscală nr.1706/16.02.2012 (fila… dosar) pârâta a emis Decizia de impunere nr.110/11.05.2012 ( fila… dosar) prin care s-a respins cererea de rambursare a TVA-ului în valoare de 55.157 lei din decontul privind TVA aferent trimestrului IV 2011 deoarece persoana impozabilă R.P. nu a putut justifica cu documente că acestea sunt destinate în folosul operațiunilor sale taxabile.
Împotriva acestei decizii reclamanta formulat contestație care a fost respinsă, ca neîntemeiată prin Decizia nr.110/11.05.2012 depusă la fila… dosar.
Deși pârâta a respins cererea de rambursare a TVA în valoare de 55157 lei motivat de faptul că persoana impozabilă nu poate justifica cu documente operațiunile taxabile efectuate, prin concluziile la Raportul de expertiză contabilă judiciară, depus la fila 101 dosar, s-a reținut că reclamanta a pus la dispoziția expertului un contract de prestări servicii încheiat cu SC G.G. SRL, devize, situații de lucrări, etc. precum și rezultatul controlului încrucișat efectuat de organul de control din care a rezultat că furnizorul nu a raportat TVA aferent facturilor emise. De asemenea, din analiza facturilor de prestare servicii zidărie plus finisaj a rezultat că acestea conțin mențiunile referitoare la suprafețele executate și tariful pe mp, astfel că nu mai era imperativ necesar un deviz suplimentar. Pe de altă parte, nu este relevantă nici susținerea că societatea nu a avut salariați întrucât asociații au posibilitatea să desfășoare activitate proprie în cadrul societății lor.
Pentru identificarea făcută de organul de control privind declararea furnizorului inactiv ca urmare a nedepunerii în termen a raportărilor fiscale sau a depunerii acestora non conforme, în ipoteza că furnizorul nu și-a condus evidența contabilă, nu este responsabilă reclamanta și deci nu i se poate imputa acest fapt cumpărătorului.
Pe cale de consecință, reclamanta este îndreptățită la deducerea TVA în baza facturilor de achiziții (materiale și servicii destinate construcției în regie proprie a imobilelor în cauză) în sumă de 55.157 lei, cu mențiunea că, în conformitate cu Directiva 112/2006 a UE, pentru respectarea principiului neutralității reclamanta avea dreptul chiar în lipsa facturilor de deducere TVA la valoarea minimă de cost din expertiza Camerei Notarilor publici.
Având în vedere considerentele expuse mai sus instanța va admite acțiunea așa cum a fost formulată și pe cale de consecință va dispune anularea Deciziei nr.110/11.05.2012, a Deciziei de impunere nr.1705/16.02.2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr.1706/16.02.2012 emise de pârâtă, cu obligarea acesteia la emiterea unui act administrativ privind admiterea cererii de deducere a TVA-ului în favoarea reclamantei, precum și plata sumei de 55.157 lei cu titlu de TVA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin AJFP S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, pârâta a arătat în esență următoarele:
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.127, art.145 din Codul Fiscal motiv de modificare prevăzut de art.309 pct.8 Cod procedură civilă.
Apreciază că se impunea admiterea recursului și modificarea hotărârii greșite cât timp motivele hotărârii sunt contradictorii când a validat concluziile expertizei, motive contradictorii și netemeinice.
Instanța a valorificat numai în parte concluziile expertizei în sensul că a înțeles doar justificarea deducerii TVA dar nu a reținut și faptul că intimata reclamantă nu trebuia să fie înregistrată ca persoană impozabilă deoarece activitatea economică efectuată s-a desfășurat în perioada 2006-2008.
Învederează că numai persoana impozabilă are dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată în temeiul dispozițiilor art.145, alin.2 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.
Se mai susține că a rezultat fără niciun dubiu din verificarea încrucișată că prestatoarea SC "G.G."; SRL, este inactivă începând din data de 07.10.2010 ca urmare a neîndepliniri obligațiilor declarative, și a fost radiată cu data de 01.07.2011. Din verificarea perioadei pentru care s-a solicitat rambursarea s-a mai constatat că, în anul 2007 când societatea a emis facturi către persoanele fizice R.P. și R.E., societatea nu avea angajați, iar cifra de afaceri, veniturile totale și cheltuielile totale sunt zero, potrivit bilanțului depus pentru anul fiscal 2007, așa că rezultă că aceasta nu a desfășurat niciun fel de activitate economică, așa că nu putea să emită facturile pretinse de intimata reclamantă.
Menționează că pentru justificarea TVA de rambursat s-a solicitat reclamantei să prezinte și contractul de prestări servicii încheiat cu SC "G.G."; SRL din care să rezulte: obiectul contractului, imobilul la care s-au prestat serviciile, valoarea serviciilor executate, modul de decontare, termenul de plată și dacă valoarea contractului cuprinde sau nu valoarea materialelor încorporate, precum și devizele și situațiile de lucrări, procese verbale pe faze de lucrări sau finale încheiate cu prestatoarea, în vederea justificării cantitative a materialelor de construcții încorporate în edificarea imobilului, dar reclamanta a arătat că nu deține astfel de documente și că nu are alte dovezi din care să rezulte cantitatea de materiale de construcție pretinse a fi utilizate în edificarea construcțiilor.
Arată că se reține de către expert faptul că intimata a realizat în regie proprie imobilele vândute motiv pentru care nu mai avea nevoie de alte justificări dintre cele prevăzute de Codul fiscal, dar explica clar că reclamanta nu era persoană impozabilă, așa că nu se impunea ca să exercite dreptul de deducere al TVA cât timp nu îndeplinea condițiile de persoană impozabilă.
În drept, a invocat dispozițiile art.145 Cod fiscal, art.1169 Cod civil, art.304, art.3041 Cod procedură civilă.
Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului pârâtei și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivare, a arătat că după ce reclamanta a fost înregistrată din oficiu ca plătitoare de TVA, ANAF a omis faptul că, în conformitate cu art.145 alin.1 lit.a Cod fiscal "dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile";.
Conform expertizei contabile, Curtea Europeană de Justiție în Cauza 385/2009 Nidera Handelscompagnie, punctul 42 s-a pronunțat, în contextul sistemului de taxare inversă, în sensul că principiul fundamental al neutralității TVA - ului impune deducerea TVA - ului aferent intrărilor, deducerea să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de către persoanele impozabile.
Menționează că reclamanta a făcut achiziții de la un singur furnizor, facturile au fost achitate integral și îndeplinesc condițiile de formă și conținut prevăzute de către dispozițiile art.155 din Codul fiscal.
Susține că pentru a putea exercita dreptul de deducere, Codul fiscal prevede obligația cumpărătorului "să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute de art.155 alin.5";.
Raportul de expertiză contabilă concluzionează că "toate bunurile și serviciile au fost destinate construcției în regie proprie a imobilelor vândute, situația față de care reclamanta a solicitat și a procedat în conformitate cu prevederile legale, dreptul de deducere a TVA aferent achizițiilor de bunuri și servicii, fapt ce nu a fost contestat nici de organul de control";.
În drept, a invocat dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr.571/2003, art.274 Cod procedură civilă.
Analizând sentința atacată sub toate aspectele cauzei conform art. 3041 Cod procedură civilă, cât și prin prisma criticilor formulate prin recurs, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Reclamanta care a desfășurat activități economice de edificare și vânzare de imobile în perioada 01.01.2006 - 31.12.2010 și care au intrat în sfera de aplicare a TVA, a fost înregistrată din oficiu ca plătitoare de TVA la data de 08.09.2011.
Prin decontul de TVA aferent trimestrului IV din anul 2011, înregistrat la AJFP S. sub nr. 32746/2012, reclamanta a solicitat rambursarea sumei de 55.157 lei reprezentând TVA aferentă facturilor de servicii și materiale achiziționate în scopul realizării de construcții în vederea vânzării aferente anului 2008.
În urma verificării modului de fundamentare a cererii de rambursare a soldului sumei negative a TVA rezultată din decontul menționat anterior, organele de inspecție fiscală au întocmit Raportul de inspecție fiscală nr.1706/16.02.2012, concluzionând că se respinge la rambursare TVA-ul solicitat de reclamantă, întrucât nu poate justifica cu documente că acestea sunt destinate în folosul operațiunilor taxabile.
Drept urmare, s-a emis Decizia de impunere nr.1705/16.02.2012, contestația împotriva acesteia fiind respinsă ca neîntemeiată de către fosta DGFP S., în prezent DGRFP B. prin Decizia nr.110/2012.
Raportat la aceste împrejurări de fapt, problematica dedusă judecății este de a stabili dacă reclamanta are dreptul la rambursarea TVA în sumă de 55.157 lei.
Potrivit Raportului de inspecție fiscală întocmit în cauză, această sumă provine din TVA în sumă totală de 14.250 lei, înscrisă în factura nr.140/2007 și nr.161/2007 emise de SC G.G. SRL, reprezentând "prestări servicii zidit + finisat";, și respectiv TVA în sumă totală de 40.907 lei, înscrisă în facturile nr. 121/2007, 114/2007, 113/2007, 110/2007, 108/2007, 107/2007, 106/2007, 148/2007, 131/2007, 129/2007, 163/2007, 166/2007 și 170/2007 emise de SC G.G. SRL, reprezentând materiale de construcții: blocuri ceramice, ciment, beton, țiglă, cherestea, grinzi, uși intrare, geamuri.
Organele fiscale au reținut că pentru justificarea TVA aferentă achizițiilor de materiale și prestărilor de servicii rezultate din facturile menționate, persoana impozabilă nu a prezentat un contract de prestări servicii cu SC G.G. SRL, devize, situații de lucrări, procese verbale pe faze de lucrări sau finale încheiate cu SC G.G. SRL în vederea justificării cantitative a materialelor de construcție încorporate în edificarea imobilului.
În drept, potrivit art.145 alin.2 lit.a din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, iar în conformitate cu art. 134 ind.1 alin.7, prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive, cum sunt serviciile de construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari.
Prin urmare, Curtea reține că pentru a beneficia de dreptul de ducere a TVA, persoana impozabilă trebuie să justifice exercitarea acestui drept în baza exemplarului original al facturii, care să cuprindă informațiile prevăzute la art.155 alin.5 din Codul fiscal, iar în conformitate cu prevederile art. 145 alin.2 lit. a din Codul fiscal, dreptul de deducere este condiționat de justificarea achizițiilor cu documente și utilizarea bunurilor achiziționate în folosul operațiunilor taxabile.
În cauză, reclamanta a prezentat ca documente justificative doar facturile fiscale, iar în acest caz, contrar opiniei expertului contabil și a instanței de fond care la rândul ei a preluat concluziile expertizei contabile, Curtea apreciază că doar aceste documente nu îndeplinesc condițiile de documente justificative, cum ar fi situații de lucrări, procese verbale de recepție sau alte documente care să ateste stadiul de realizare și recepția serviciilor și lucrărilor prestate, prin care să se facă dovada că prestațiile sunt reale și nu pot servi în consecință la deducerea TVA.
Raportat la aceste împrejurări și în acord cu poziția CJUE exprimată în cauza 385/2009 Nidera Handelscompagnie la care face referire expertul contabil, potrivit căreia principiul fundamental al neutralității TVA- ului impune ca deducerea TVA-ului aferent intrărilor să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de către persoanele impozabile, Curtea reține că în prezenta cauză nu pot fi considerate îndeplinite cerințele de fond pentru ca reclamanta să beneficieze de deducerea TVA.
În ceea ce privește facturile de achiziție de materiale de construcții, emise toate de către aceeași societate SC G.G. SRL în anul 2007, se reține că doar pe baza acestor facturi și în lipsa altor documente justificative, organul fiscal nu a putut identifica imobilul vândut în anul 2008 și în care reclamanta susține că au fost încorporate aceste materiale de construcții, iar pe de altă parte, societatea în cauză avea ca obiect principal de activitate "baruri";, iar ca alte activități: fabricarea de produse chimice de bază a îngrășămintelor și a produselor azotoase"; și "exploatarea forestieră";.
Este adevărat că nu i se poate imputa reclamantei faptul că SC G.G. SRL este inactivă din data de 07.10.2010, fiind în prezent radiată, că în anul 2007 când a emis facturile în cauză avea cifra de afaceri, veniturile totale și cheltuielile zero, că aceasta nu a colectat TVA aferentă facturilor emise către reclamantă, însă aceste aspecte sunt lipsite de relevanță în condițiile în care reclamanta nu deține alte documente din care să rezulte că pretinsele servicii au fost prestate, iar materialele au fost utilizate pentru edificarea imobilelor ulterior vândute pentru obținerea de venituri.
Pentru cele ce preced, au fost înlăturate concluziile expertizei contabile efectuate la fond, iar în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9, văzând că sentința atacată este dată cu greșita aplicare a legii, a fost admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin AJFP cu consecința modificării în totalitate a acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
| ← Nelegalitatea măsurii suspendării procedurii de soluţionare... | Invocarea din oficiu, ca motiv de ordine publică, a decăderii... → |
|---|
