Constatarea legalitatii sesizarii instantei - evaziune fiscala

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Tribunalul BOTOŞANI Hotărâre nr. 1 din data de 02.06.2015

DOSAR NR.XX/40/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BOTOȘANI - SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința Camerei de consiliu din data de xx.xx.xxxx

Judecător de cameră preliminară:

Grefier:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani reprezentat de:

Procuror:

Pe rol se află constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. XXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, cauză în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală";, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (două fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009), și M. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la evaziune fiscală";, faptă prev. și ped. de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (o faptă), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009).

La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, a răspuns avocatul ales al inculpatului C. C., A. C., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila nr. 40 din dosarul cauzei, avocatul ales al inculpatului M. D., S. I., lipsind inculpații C. C. și M. D., partea civilă ANAF - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și partea responsabilă civilmente S.C. X. SRL Botoșani.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocatul inculpatului M. D. arată că acesta a fost internat într-un spital din Ucraina și în prezent locuiește pe teritoriul Ucrainei, depunând la dosar o adeverință medicală. Față de acest aspect, apreciază că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu inculpatul pe care îl reprezintă, iar conform art. 259 alin. 9 Cod procedură penală, solicită citarea acestuia prin scrisoare recomandată.

Judecătorul de cameră preliminară învederează faptul că articolul invocat se aplică pentru inculpatul care locuiește în străinătate, însă nu s-a făcut dovada că acesta ar avea reședința în străinătate, astfel că nu sunt aplicabile aceste dispoziții.

Reprezentantul Ministerului Public arată că achiesează la concluziile judecătorului, iar dacă inculpatul locuiește într-adevăr în străinătate, dovada trebuia făcută la termenul trecut.

Judecătorul de cameră preliminară, față de dovezile prezentate, apreciază că procedura este legal îndeplinită.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul în dezbateri asupra cererilor și excepțiilor formulate de inculpați în procedura camerei preliminare.

Avocatul inculpatului C. C. arată că sunt trei chestiuni care trebuie puse în discuție. Astfel, în ceea ce privește legalitatea administrării probelor, apreciază că adresa nr. XX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y către S.C. X. S.R.L. este o probă importantă la dosar, fiind o chestiune esențială, care însă nu se află la dosarul cauzei. Arată că această adresă apare doar pentru că este menționată în raport, însă conform art. 162 și 169 Cod procedură penală, înscrisul trebuie depus la dosar, deoarece altfel nu se pot face apărări și solicită înlăturarea acestei probe de la dosar.

În al doilea rând, solicită excluderea probei cu înscrisurile "jurnal de vânzări"; și "notă contabilă"; aparținând S.C. Y S.R.L., în care apare menționată valoarea TVA colectată pentru luna decembrie 2005 suma de 30.002 lei. Arată că pentru aceste documente, considerate probe decisive, există dubluri în contabilitatea societății, în care suma reprezentând TVA colectată în luna decembrie 2005 este de 650.522,33 lei. Apreciază că în mod nelegal a fost înlăturat cel de-al doilea grup de documente.

În al treilea rând, apreciază că expertiza efectuată în cauză a fost nelegală, întrucât nu au fost luate în calcul documentele contabile, concluziile acesteia întemeindu-se pe concluziile inspectorilor fiscali. Având în vedere cele expuse, solicită înlăturarea acestor trei probe, de altfel acestea fiind și singurele probe existente la dosar, și restituirea cauzei la parchet.

Avocatul inculpatului M. D. arată că incriminarea s-a făcut după 5 ani, iar în prealabil s-a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, imediat după ce inculpatul a fost incriminat, deci toate datele erau apropiate de momentul săvârșirii infracțiunii. Mai învederează faptul că a demonstrat că a existat acea cantitate de pietriș, există și un proces-verbal de preluare a cantității de pietriș, iar inculpatul a adus toate actele contabile din care să rezulte că a existat acea cantitate. Apreciază că rechizitoriul conține date ireale, urmărirea penală a fost începută după 5 ani fără a exista vreo probă nouă în dosar care să ducă la reincriminarea inculpatului.

În ceea ce privește expertiza care s-a făcut, arată că aceasta cuprinde date preluate de la organele de inspecție fiscală, care nu sunt date reale, expertul ar fi trebuit să verifice toate actele existente. Mai învederează că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată după 5 ani, iar rechizitoriul nu se bazează pe date clare din care să rezulte evaziunea fiscală.

Reprezentantul Ministerului Public învederează faptul că s-a depus în scris un punct de vedere, raportat la cererile și excepțiile formulate de inculpați. În ceea ce privește infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, arată că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului subordonării ierarhice, astfel că procurorul ierarhic superior a dispus infirmarea soluției din oficiu, nefiind îndeplinit termenul de prescripție, astfel că infirmarea soluției și redeschiderea urmăririi penale a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Relativ la celelalte motive invocate, respectiv nelegala efectuare a urmăririi penale, așa cum a menționat și procurorul de caz, adresa despre care s-a făcut vorbire există la dosar, la fila nr. 15 din volumul II. Mai învederează faptul că organul de urmărire penală poate alege un singur grup de acte, iar în ceea ce privește nelegala efectuare a expertizei, potrivit procedurii legale, expertul nu este organ de anchetă, astfel că nu a putut verifica situația societății Y, expertiza s-a făcut pe baza documentelor rezultate din anchetă.

Apreciază că urmărirea penală a fost legal efectuată, instanța este legal sesizată și solicită începerea judecății în cauză.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

În această fază procesuală, reține următoarele:

Prin rechizitoriul nr.XXX/P/2010 din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. C., pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală";, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (două fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009), și M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la evaziune fiscală";, faptă prev. și ped. de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (o faptă), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009).

În actul de sesizare s-a reținut că, în perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx, inspectorii fiscali din cadrul Activității de Inspecție Fiscală Botoșani Serviciul nr. 3, au efectuat inspecția fiscală generală la SC X. SRL Botoșani, la solicitarea A.F.P.M. Botoșani, pe motiv că societatea figura în evidența organului fiscal, conform fișei sintetice, cu T.V.A. de rambursat în valoare de 286.344 lei, sumă nesolicitată la rambursare prin decont, în timp ce societatea figura cu debite restante în valoare de 101.817 lei. Inspecția fiscală a stabilit pentru SC X. SRL Botoșani, un debit suplimentar față de ce a evidențiat în contabilitate și a declarat, respectiv sumă de 1.328.749 lei, după cum urmează:

- impozit pe profit - 123.210 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, și majorări de întârziere la plată în sumă de 197.891 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx;

- T.V.A. - 591.405 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx, și majorări de întârziere la plată de 416.243 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx.

Motivat de aspectele constatate s-a formulat plângere penală față de numita P. F., persoană care figura ca administrator al SC X. SRL Botoșani.

Prin procura autentificată nr. XXXX/xx.xx.xxxx, suspecta P. F., în calitate de asociat unic al SC X. SRL Botoșani, a împuternicit pe inculpatul C. C., ca în numele ei și pentru ea, să îndeplinească toate formalitățile privind conducerea și administrarea societății SC X. SRL Botoșani, pe o perioadă nedeterminată (f. 86 ds., vol. I).

De administrarea SC Y SRL Milișăuți Suceava s-a ocupat inculpatul M. D., începând cu luna septembrie 2005 (f. 25 ds., vol. II).

SC Y SRL Milișăuți Suceava a fost radiată la data de xx.xx.xxxx, urmare a închiderii procedurii de faliment.

La data de xx.xx.xxxx, administratorul SC Y SRL Milișăuți a emis factura fiscală seria SV VEA nr. XXXXXXX, prin care SC X. SRL Botoșani cumpăra 200.000 m3 refuz ciur la prețul unitar de 15 lei/m3, cu o valoare totală de 3.570.000 lei, din care 570.000 lei reprezintă T.V.A.

La data de xx.xx.xxxx, între SC Y SRL Milișăuți, reprezentată de către inculpatul M. D. și SC X. SRL Botoșani, reprezentată de către inculpatul C. C. s-a încheiat contractual de vânzare - cumpărare înregistrat sub nr. XXX, prin care SC Y SRL Milișăuți vindea către SC X. SRL Botoșani cantitatea de 200.000 m refuz ciur (produs de balastieră), la prețul de livrare de 3.000.000 lei (fără TVA).

Referitor la modalitatea de expediere a mărfurilor, inculpații au convenit că marfa să rămână în custodia SC Y SRL Milișăuți, urmând ca la livrare să se întocmească proces - verbal, pentru fiecare transport.

La ridicarea mărfii, furnizorul, conform dispozițiilor Hotărârii nr. 831/1997, avea obligația emiterii avizului de însoțire a mărfii, nu a întocmirii unui proces verbal.

Avizul de însoțire a mărfii (cod 14-3-6A) era un formular cu regim special de tipărire, înscriere și numerotare și servea ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, cât și pentru întocmirea facturii. Avizul de însoțire a mărfii se preda clientului pentru semnare de primire, iar la Compartimentul Desfacere, pentru înregistrarea cantității livrate, iar la Compartimentul financiar-contabil, atașat la factură. La beneficiar, avizul de însoțire se preda la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor sau mărfurilor după efectuarea recepției.

Fără sa fi existat o notă de recepție, numai în baza facturii S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., în contabilitatea S.C. X. S.R.L s-a înregistrat achiziția cantității de 200.000 mc refuz de ciur (produs de balastieră) cu valoarea de 3.000.000 lei și T.V.A. aferentă de 570.000 lei, recunoscută ca un stoc de natura mărfurilor, fiind înregistrată în contul contabil "371"; mărfuri - destinate vânzării.

Conform procesului verbal de control, datat xx.xx.xxxx, întocmit de către inspectori din cadrul D.G.F.P. Botoșani, Serviciul de Investigații Fiscale, cu referire la înregistrarea facturii fiscale nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx, în evidențele contabile ale SC X. SRL Botoșani, s-au constat următoarele înregistrări: jurnal de cumpărări, aferent lunii decembrie 2005, poziția nr. 7; decontul de T.V.A., aferent lunii decembrie 2005; nota contabilă nr. 35, din luna decembrie 2005 (poziție nr. 35); balanță de verificare, aferent lunii decembrie 2005; listă de inventar, datată xx.xx.xxxx; registru de inventar, datat xx.xx.xxxx (f. 173 ds., vol. II); bilanț contabil, datat xx.xx.xxxx.

De asemenea, s-a menționat că față de furnizorul S.C. Y S.R.L. Milișăuți, la data verificării, respectiv xx.xx.xxxx, nu erau făcute nici un fel de plăți, iar marfa se afla tot în custodia furnizorului.

Scopul înregistrării facturii fiscale seria SV VEA nr. XXXXXXX, în luna decembrie 2005, în evidența SC X. SRL Botoșani a fost cel de a diminua taxa pe valoare adăugată, taxă pe care societatea o datora bugetului de stat. Astfel, la data de xx.xx.xxxx, S.C. X. S.R.L. Botoșani înregistra sold de T.V.A. de plată în sumă de 248.260 lei.

Prin înregistrarea în evidențele contabile ale SC X. SRL Botoșani a facturii fiscale nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx, taxa pe valoarea adăugată de plată existentă la data de xx.xx.xxxx a fost regularizată cu TVA deductibil aferentă tranzacției, în sumă de 570.000 lei, drept urmare, la data de xx.xx.xxxx, societatea înregistra soldul sumei negative de T.V.A., în sumă de 321.740 lei, aspect ce rezultă din decontul privind T.V.A. pe luna decembrie 2005, depus și înregistrat la A.F.P.M. Botoșani cu nr. XXXX/xx.xx.xxxx.

Înregistrarea în actele contabile ale S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, din punct de vedere fiscal, a avut ca efect creșterea T.V.A. deductibilă concomitent cu diminuarea T.V.A. de plată cu termen xx.xx.xxxx, cu suma de 570.000 lei.

SC X. S.R.L., prin decontul de T.V.A., pentru luna decembrie 2005, nr. XXXX/XX/xx.xx.xxxx, urmare a înscrierii pe rd. 8, 12, 18 a sumei de 579.177 lei, cu titlu de T.V.A. deductibilă, a declarat pe rândul 27 soldul sumei negative de plată a T.V.A., sumă ce urma a fi încasată de la bugetul de stat, în valoare de 321.555 lei.

Până la data inspecției fiscale, din aprilie-iunie 2010, livrarea și plata cantității de 200.000 mc refuz de ciur nu au avut loc, dimpotrivă, din probele administrate rezultă că S.C. Y S.R.L. nu a deținut în realitate această cantitate de pietriș.

Or, conform art. 145 alin. 3 lit. a Cod fiscal sau procedură fiscală, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate.

Factura fiscală a fost întocmită în fals, pentru că societatea administrată de către inculpatul M. D. nu a deținut cantitatea de pietriș specificată în factură și nu exista posibilitatea obiectivă de a livra această cantitate de pietriș.

Din probele administrate, rezultă că SC Y SRL Milișăuți, administrată de către M. D., a exploatat, în anii 2003-2005, cantități de nisip și pietriș, după cum urmează: - 2003 - 540 mc; - 2004 - 500 mc; - 2005 - 0 mc, iar pentru anul 2006, societatea nu a mai primit autorizație de la gospodărirea apelor, fapt care ne conduce la concluzia obiectivă că în perioada menționată, societatea nu a exploatat cantitatea de pietriș înscrisă în factura fiscală nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, și implicit nu o avea în stoc pentru a o furniza conform contractului de vânzare cumpărare (f. 228, vol. II).

În timpul efectuării expertizei fiscale, inculpatul M. D. folosește, pentru a justifica proprietatea cantități de 200.000 m refuz ciur (produs de balastieră) de către SC Y SRL Milișăuți, o dispoziție de livrare-aviz de expediție cu seria XXXXXXX, emisă de SCCF Iași SA - Filiala Suceava, la data de xx.xx.xxxx, în condițiile în care punctul de la Suceava, aparținând SCCF Iași a fost înființat în anul 2006.

Modelul dispoziției de livrare-aviz de expediție cu seria XXXXXXX /xx.xx.xxxx, a fost prevăzut de Decretul nr. 10/16 ianuarie 1986, privind aprobarea și utilizarea formularelor tipizate în unitățile socialiste și perfecționarea sistemului informațional, EMITENT: Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, publicat în: BULETINUL OFICIAL NR. 2 din 17 ianuarie 1986.

Potrivit art. 5 din Hotărârea nr. 831/02.12.1997, formularele tipizate cu regim special vechi, în legătura cu aplicarea taxei pe valoarea adăugata, au fost valabile numai pana la data de 31 martie 1998. La data de xx.xx.xxxx, formularul dispoziție de livrare-aviz de expediție cu seria XXXXXXX s-a utilizat înafara cadrului normativ.

De asemenea, în dispoziția de livrare se specifică că noul beneficiar, respectiv SC Y S.R.L. avea obligația să suporte plata chiriei către com. Grănicești a terenului ce-l ocupa materialul depozitat de către furnizor.

Din datele comunicate de Primăria com. Grănicești, jud. Suceava, rezultă că, în perioada 1998 - 2006, Consiliul Local Grănicești nu a încheiat contracte de concesiune cu societăți comerciale menționate în dispoziția de livrare.

Numai pe baza dispoziție de livrare-aviz de expediție cu seria XXXXXXX/xx.xx.xxxx, nu se poate concluziona asupra componentei și originii stocului de refuz de ciur în anul 2006, fără sa existe evidență contabilă și gestionară din perioada 1998-2006, iar verificarea evidenței contabile nu a fost posibilă, deoarece nu a fost predată lichidatorului judiciar de către administratorul statutar al SC Y SRL Milișăuți.

Un alt aspect care confirmă falsitatea dispoziției de livrare îl reprezintă însăși declarația dată de către administratorul SC Y S.R.L., în anul 2006, când a specificat că cantitatea de pietriș pentru care s-a emis factura fiscală seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx ar fi provenit din balastiera proprie (f.181 dosar, vol. II).

La dosarul cauzei se regăsește un proces-verbal întocmit de către lucrători din cadrul Poliției orașului Milișăuți, I.P.J. Suceava, din care rezultă ce documente contabile au fost ridicate în xerocopie de la SC Y S.R.L. la data de xx.xx.xxxx, neregăsindu-se dispoziția de livrare-aviz de expediție cu seria XXXXXXX/xx.xx.xxxx (f.182, vol. II).

Faptul că S.C. Y S.R.L a folosit documente contabile cu informații contradictorii legate de taxa pe valoare adăugată, confirmă încă o dată că factura fiscală S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx a fost emisă doar în scopul de ai înlesni inculpatului C. C. activitatea infracțională, respectiv ca taxa pe valoarea adăugată de plată existentă, la data de xx.xx.xxxx, să nu fie achitată la bugetul consolidat al statului de către SC X. SRL Botoșani.

Documentele contabile și fiscale ale S.C. Y S.R.L, respectiv balanță de verificare la data de 31 decembrie 2005 (f. 196-199, vol. II), decontul de T.V.A. aferent lunii decembrie 2005 (f. 204, vol. II) și jurnalul pentru vânzări la terți pe luna decembrie 2005 (f.188, vol. II), conțin informații contradictorii legate de T.V.A. colectată.

În decontul de T.V.A., pentru luna decembrie 2005, nr.XXXX/xx.xx.xxxx (f. 204, vol. II), confirmat de D.G.F.P. Suceava - A.F.P.C. Rădăuți (f. 200 ds., vol. II), la rd.1 "livrări";se regăsește valoarea TVA colectată în sumă de 30.002 lei.

În evidența contabilă de la S.C. Y S.R.L se regăsește o "dublură"; a decontului nr. XXXX/xx.xx.xxxx (fila 189 ds, vol. II), unde la rd.1 "livrări"; se regăsește valoarea TVA colectată în sumă de 620.522 lei.

Pagina 2 la "dublura"; decontului nr. XXXX /C a fost preluată de la decontul de TVA confirmat (4.3) de DGFP Suceava - AFPC Rădăuți, așa cum se desprinde din analiza cifrei de control de 2707424, realizată de expertul asistent B. G. care a identificat cifra de control de 2707424 (4.1și 4.2), pentru ambele deconturi cu același număr, dar cu informații diferite pe pagina 1.

Pe lângă Jurnalul de vânzări pentru luna decembrie 2005 (f.188, vol II) cu TVA colectat de 650.522,33 lei (valoare diferita de cea declarată în decontul de TVA pe luna decembrie confirmat de DGFP Suceava - AFPC Rădăuți), la dosar mai există încă un jurnal de vânzări pentru aceeași lună ( f. 17 ds, vol II) cu TVA colectată de 30.002 lei.

Din cele expuse se desprinde faptul că valoarea TVA colectat din Nota contabila 4/decembrie 2005 de 620.522, 33 lei este diferită de TVA colectat declarată în decontul de TVA pe luna decembrie confirmat de DGFP Suceava - AFPC Rădăuți, unde apare menționată doar suma de 30.002 lei.

Verificarea evidenței contabile nu a fost posibilă, deoarece, la toate solicitările făcute de către poliție, lichidator judiciar nu a pus la dispoziție evidența contabilă a S.C. Y S.R.L., deoarece nu a fost predată de către administratorul firmei.

Nu este indiferent ce declarație se ia în calcul, deoarece declarația care se ia în calcul trebuie să fie susținută de documente justificative care trebuie sa reflecte operațiunile reale.

De asemenea, inculpații contestă aspectul legat de stornarea facturii fiscale. Nu considerăm relevant în cauză acest aspect, deoarece s-a făcut pe fondul unei nerealități a operațiunilor de furnizare a mărfii către beneficiar. Ar fi fost relevant în condițiile în care factura fiscală ar fi avut la bază operațiuni reale, iar de la momentul stornării acesteia ar fi fost înlăturate consecințele fiscale ale emiterii, dar cum scopul urmărit a fost de a-i înlesni inculpatului C. C. deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă facturii fiscale și care se ridică la o sumă destul de considerabilă, respectiv 570.000 lei, nu apreciem obiectiv, util și relevant aspectul stornării facturii.

Factura de retur marfă nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de SC X. SRL după inspecția fiscală încheiată în xx.xx.xxxx, nu are suport intr-o operațiune reală, dat fiind faptul că refuzul de ciur nu a ajuns niciodată în depozitele firmei, inculpatul C. C. nu a prezentat documente justificative de transport din care să rezulte că refuzul de ciur a fost ridicat de la custode, respectiv S.C. Y S.R.L, nici documente contabile din care să rezulte plățile făcute pentru această cantitate de pietriș.

Furnizorul în persoana inculpatului M. D. a stornat în totalitate factura inițială cu factura XXXXXXXX,din data de xx.xx.xxxx, dar și această dată este pusă sub semnul îndoieli, pentru că în luna decembrie 2006, inculpatul a specificat că nu a stornat factura fiscală seria SV VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, ulterior, în anul 2007, la solicitarea organului fiscal de a prezenta documentele contabile pentru verificările legate de tranzacția efectuată cu SC X. SRL Botoșani, a prezentat factura de stornare.

Prejudiciului în valoare de 570.000 lei produs bugetului de stat, pentru care s-a calculat majorări de întârziere la plată în sumă de 403.729 lei, pentru perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx (suma de 416.243 lei este calculată pentru o taxă pe valoarea adăugată în sumă de 591.405 lei), nu a fost recuperat, motiv pentru care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani se constituie parte civilă în procesul penal. SC X. SRL Botoșani, prin administrator C. C., la data de xx.xx.xxxx, a emis factura fiscală seria BT VDL nr. XXXXXXXX, factură întocmită fără să fi avut loc în realitate o operațiune economico-financiară efectuată și care să ofere dreptul diminuării veniturilor impozabile și ajustării taxei pe valoare adăugată colectată, cu scopul urmărit de a se sustrage de la plata sumei de 30.823 lei, reprezentând TVA colectată și ajustată nelegal, și de amânare la plată a impozitului pe profit în sumă de 25.956 lei, aferent profitului impozabil în valoare de 162.226 lei.

Prin înregistrarea în evidența contabilă și fiscală (jurnal de vânzări luna februarie 2005, decont TVA pentru luna februarie 2005) la S.C. X. S.R.L., a facturii fiscale de stornare cu seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 193.049,41 lei (sumă ce include TVA în sumă de 30.823 lei), fără ca această înregistrare să reflecte o operațiune economico-financiară reală, s-a produs diminuarea nejustificată a veniturilor impozabile cu suma de 162.226 lei, iar pe cale de consecință diminuarea profitului impozabil cu suma de 25.956 lei și diminuarea nejustificată a taxei pe valoare adăugată colectată de plată cu suma de 30.823 lei, aferente perioadei fiscale în care a avut loc operațiunea, respectiv trimestrul I al anului 2005, cu termen de plată pentru TVA la data de 25 martie 2005 și pentru impozit pe profit la data de 25 aprilie 2005.

În concluzie, emiterea și înregistrarea de către S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale cu seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx s-a făcut incorect atât din punct de vedere contabil cât și din punct de vedere fiscal, motivat de faptul că factura face parte dintr-un lanț de facturi prin care s-a facturat cu întârziere, s-a stornat de două ori și s-a refacturat de două ori, aceeași diferență valorică la factura XXXXXXXX /xx.xx.xxxx grâu rezervă, în loc ca această diferență valorică să fi fost inclusă corect în valoarea facturii inițiale nr. XXXXXXXX /xx.xx.xxxx emisă pentru întreaga cantitate de 536.818 kg. grâu.

Ulterior, agentul economic a emis și înregistrat în contabilitate factura fiscală nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, cu explicația "diferență valorică la factura XXXXXXXX/xx.xx.xxxx grâu rezervă";, prin care s-a anulat operațiunea de stornare înregistrată cu factura BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx.

S.C. X. S.R.L. nu a prezentat documente care să justifice legalitatea stornărilor și refacturărilor diferenței valorice de 193.049,42 lei, aferentă operațiunii de livrare a cantității de 536.818 kg în valoare totală de (înscrisă în factura XXXXXXXX/xx.xx.xxxx), ce a avut loc cu 2 ani în urmă, raportat la data facturii de stornare XXXXXXXX/xx.xx.xxxx.

Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar potrivit aliniatului 2 din același articol de lege documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au vizat și aprobat.

În speță, factura fiscală cu seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. X. S.R.L., pentru clientul cumpărător S.C. Z S.A.(document justificativ ce a stat la baza înregistrării în contabilitate) a fost întocmită fără să fi avut loc în realitate o operațiune economico-financiară efectuată, care să de-a dreptul diminuării veniturilor impozabile și ajustării taxei pe valoare adăugată colectată.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat constă în majorări pentru neplata în termen a obligaților privind impozitul pe profit în sumă de 2.613 lei (perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx) și T.V.A. în sumă de 3.963 lei (perioada 25.03.2005 - 25.09.2005), calculate de organul fiscal și incluse în obligațiile suplimentare în valoare de 197.891 lei (aferente impozitului pe profit), respectiv 416.243 lei(aferente TVA de plată).

Rechizitoriul cuprinde și date referitoare la latura civilă, date privind desfășurarea urmăririi penale, circumstanțele personale ale inculpaților, mijloacele de probă și cheltuielile judiciare.

Judecătorul de cameră preliminară a fost investit cu soluționarea cauzei potrivit art.344 alin.2 Cod procedură penală, comunicându-se celor doi inculpați copia certificată a rechizitoriului, cu aducerea la cunoștință a obiectului procedurii în camera preliminară, a dreptului de a-și angaja un apărător și a termenului în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În termenul stabilit, s-au formulat cereri și excepții cu privire la neregularități ale rechizitoriului, la nelegalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, solicitându-se refacerea rechizitoriului.

La expirarea termenelor prevăzute la alin.2 și 3 al art.344 Cod procedură penală, cererile și excepțiile formulate de către inculpați au fost comunicate din oficiu Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, care a răspuns în scris, solicitându-se respingerea, ca nefondate, a cererilor și excepțiilor formulate de inculpați și constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării urmăririi penale prin rechizitoriul nr.XXX/P/2010 din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani .

La data de xx.xx.xxxx, inculpatul C. C., prin apărător ales, avocat A. C., a formulat cerere pentru înlăturarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum și pentru restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actelor de urmărire penală.

S-a solicitat în primul rând excluderea probei cu înscrisurile "jurnal de vânzări" și "nota contabilă" aparținând S.C. Y S.R.L. în care apare menționată valoarea TVA colectată pentru luna decembrie 2005 suma de 30.002 lei (pg. 6 rechizitoriu). Acesta întrucât pentru aceste documente considerate probe decisive de către procuror există dubluri în contabilitatea societății sus-menționate, în care suma reprezentând TVA colectată în luna decembrie 2005 este de 650.522,33 lei, aceste din urmă documente dovedind practic nevinovăția noastră, a inculpaților. Nu există nici în rechizitoriu și nici în dosar nici un argument pentru care primul rând de documente a fost preferat celui de-al doilea, altul decât cel că procurorul a fost convins de la început de vinovăția inculpaților.

Cu alte cuvinte, procurorul își bazează convingerea că a fost săvârșită o faptă penală pe un document pe care 1-a acceptat pentru că era convins de săvârșirea acelei fapte. Acest gen de argumentație în cerc vicios arată nelegalitatea trimiterii în judecată.

Procurorul a mai arătat cu privire la aceste documente că verificarea evidenței contabile a societății Y pentru a se stabili care dintre cele două rânduri de documente este real nu a fost posibilă întrucât documentele nu au fost găsite de organele de anchetă.

Solicită așadar excluderea probei cu aceste înscrisuri și, întrucât aceasta era singura probă pe care se baza trimiterea în judecată pentru evaziune fiscală (procurorul ignorând chiar și expertiza contabilă efectuată în cauză care a stabilit o altă stare de fapt și un alt prejudiciu), în temeiul art. 346 al. 3 lit. b din Codul de procedură penală solicită restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

În al doilea rând, solicită restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani în temeiul art. 346 al. 3 lit. a din Codul de procedură penală întrucât procurorul a acceptat ca probă un document care nu se află la dosar. Atât procurorul cât și expertul contabil își întemeiază argumentația pe "adresa nr. XX/xx.xx.xxxx care ar fi fost emisă de către S.C. Y S.R.L. societății S.C. X. S.R.L.

Astfel, expertul a apreciat că, deși înregistrarea facturii seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y S.R.L. se pare că s-a făcut corect, S.C. X. S.R.L. nu a înregistrat factura de stornare XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă tot de S.C. Y S.R.L., "deși stornarea și motivele stornării au fost comunicate de către S.C. Y S.R.L. societății S.C. X. S.R.L. prin adresa XX/xx.xx.xxxx (potrivit RIF - ds, fila 193 și adresa XX/xx.xx.xxxx - ds. fila 15, vol. II).";

Reținerea ca probă a adresei XX/xx.xx.xxxx ca argument pentru concluziile expertului și procurorului în sensul că operațiunea de stornare ar fi fost comunicată societății X. reprezintă o încălcare a legii. în condițiile în care aceștia nu au văzut adresa menționată (care de altfel nu a fost văzută nici de părți, nefiind la dosar). Aspectul referitor la obligația înregistrării operațiunii de stornare de către S.C. X. S.R.L. este esențial cauzei, cu atât mai mult cu cât adresa XX/xx.xx.xxxx nu este semnată de cumpărător iar ulterior anului 2006 părțile au întocmit procese-verbale de custodie, cumpărătorul înapoind chiar marfa cu factura XXXXXX/xx.xx.xxxx, vânzătorul semnând această refacturare, astfel încât o adresă ipotetică nr. XX/xx.xx.xxxx ar fi relevantă, fiind important a se stabili cum s-a emis și dacă este legal întocmită. Procurorul și expertul nu puteau să își întemeieze concluziile pe constatările raportului de inspecție fiscală, cu atât mai mult cu cât art. 198 al. 2 teza 2-a din Codul de procedură penală prevede că procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. 1 lit. a-c constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală și nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal.

În temeiul art. 346 al. 3 lit. a din Codul de procedură penală, solicită de asemenea restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani întrucât în mod nelegal atât procurorul cât și prim-procurorul au acceptat concluziile expertului deși acesta a reținut o altă situație de fapt decât cea reținută de procuror. Aceasta are drept consecință imposibilitatea stabilirii obiectului judecății, inclusiv în ceea ce privește valoarea prejudiciului pentru fapta despre care se susține că ar fi comis-o. De altfel, urmare a acestei situații, în cuprinsul rechizitoriului nu se face nici o referire la principala probă administrată în cauză, expertiza contabilă, nici măcar în ceea ce privește valoarea prejudiciului

Acest dosar este deosebit de complex, în două rânduri fiind luată față de inculpat soluția de neîncepere a urmăririi penale, dosarul fiind întocmit ca urmare a unui raport de inspecție fiscală din 2010, întocmit așadar la 5 ani după comiterea așa-ziselor fapte, confuz și deosebit de stufos, care nu lămurește în nici un fel care sunt, în concret, faptele pentru care este cercetat. Mai mult, în perioada trecută de la așa-zisa comitere a faptelor și până în prezent legislația fiscală s-a modificat în mod esențial, în mai multe rânduri, cu deosebire în ceea ce privește normele implicate direct în calificarea faptei sale.

În aceste condiții, a considerat că administrarea unei probe cu expertiza financiar-contabilă era esențială pentru lămurirea cauzei. Prin Ordonanța din xx.xx.xxxx dispusă în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. XXX/P/2010 a fost admisă proba cu expertiză fiscală solicitată de suspecții C. C. și M. D.. Prin Ordonanța din xx.xx.xxxx dispusă în același dosar a fost desemnat pentru efectuarea expertizei expertul N. M., iar experții asistenți recomandați de cei doi suspecți au fost numiți R.S, respectiv B. G.. Obiectivele expertizei au fost stabilite de procuror.

Expertul N. M. a depus expertiza la data de xx.xx.xxxx, cei doi experți asistenți depunând fiecare opinii separate.

Având în vedere prevederile Codului de procedură penală cu privire la procedura desfășurării expertizei, cu deosebire art. 179 al. 4 lit. c care dispune că raportul de expertiză cuprinde.... concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum și orice alte precizări și constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei, este dincolo de orice îndoială faptul că expertul trebuie, prin expertiza efectuată, să răspundă precis obiectivelor fixate de procuror. Obiectivele au fost clar stabilite și delimitate, expertul nefiind îndreptățit, nici legal și nici sub aspectul competenței profesionale, să ignore aceste obiective și să își traseze propriile "direcții de anchetă", în funcție de aprecierile sale asupra importanței datelor aflate la dosar.

Expertul a considerat însă, în mod cu totul nelegal, că nu trebuie să răspundă primului obiectiv al expertizei, deși întrebarea pusă de procuror expertului constituie miezul acestui dosar. Astfel, la primul obiectiv expertul trebuia să răspundă la întrebarea: înregistrarea în actele contabile ale SC X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y S.R.L., raportat la situația de fapt expusă mai sus, s-a făcut corect din punct de vedere fiscal? La această întrebare expertul a răspuns prin invocarea altor două aspecte, care nu au fost avute în vedere nici de procuror și nici de părți atunci când au stabilit, conform legii, obiectivele expertizei. Expertul a arătat, pe de o parte, că art. 2 din contractul cu numărul XXX/xx.xx.xxxx încheiat între S.C. Y COM IMPEX S.R.L. și S.C. X. S.R.L. contravine reglementărilor Hotărârii 831/2007, iar pe de altă parte expertul s-a referit la operațiunea de stornare din xx.xx.xxxx, apreciind că aceasta ar fi trebuit înregistrată în contabilitatea S.C. X. S.R.L., urmarea neînregistrării operațiunii de stornare fiind înscrierea incorectă a sumei reprezentând TVA datorată în decontul lunii februarie 2006, în consecință stabilind și prejudiciul prin raportare la neînregistrarea facturii de stornare.

Este adevărat că analizând expertiza în întregul ei se poate trage concluzia, inclusiv printr-o interpretare "per a contrario", că răspunsul expertului N. M. la obiectivul nr. 1 este acela că "înregistrarea în actele contabile ale S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y S.R.L., raportat la situația de fapt expusă în ordonanță, s-a făcut corect din punct de vedere fiscal însă ulterior operațiunea de stornare nu a fost înregistrată de către S.C. X. S.R.L, deși această stornare trebuia înregistrată".

Solicită să se observe că atât la stabilirea situației de fapt cât și la calcularea prejudiciilor, atât la obiectivul nr. 1 cât și la celelalte obiective expertul s-a bazat în exclusivitate, din nou, pe constatările rapoartelor de inspecție fiscală. Potrivit dispozițiilor art. 198 al. 2 teza a 2-a din Codul de procedură penală aceste rapoarte nu au valoarea unor constatări de specialitate, acesta fiind unul din argumentele esențiale pentru care procurorul a dispus efectuarea expertizei. Ca urmare, deși evident le putea avea în vedere, expertul era obligat să verifice rapoartele de inspecție fiscală și să le confrunte cu actele aflate în evidența contabilă ale societăților S.C. Y S.R.L. și S.C. X. S.R.L. Aceasta era de fapt sarcina expertului, dosarul neavând nevoie de un rezumat al rapoartelor de inspecție fiscală ci de o expertiză tehnică obiectivă care să analizeze actele aflate la dosar dar și actele fiscal-contabile aflate în posesia părților. Ori, expertul nici măcar nu a încercat să ia legătura cu părțile sau reprezentanții acestora pentru a solicita documentele necesare, mărginindu-se la conspectarea rapoartelor de inspecție fiscală.

Tocmai din acest motiv expertul nu a observat, de exemplu, că textele din Codul fiscal pe care și-au întemeiat constatările organele de control fiscal nu sunt cele în vigoare la momentul 2005 - 2006, ci textele modificate și completate prin actele normative ulterioare, fapt semnalat în opinia separată a expertului R.S(pag. 9).

În sfârșit, în legătură cu obiectivul nr. 2 cu privire la înregistrarea facturii fiscale seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Z S.A., solicită să se observe că expertul N. M., în condițiile în care și-a bazat concluziile doar pe rapoartele de inspecție fiscală, și-a însușit în mod subiectiv și selectiv concluziile acestor rapoarte, apreciind că emiterea și înregistrarea de către S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale cu seria BR VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx s-a făcut incorect atât din punct de vedere contabil cât și din punct de vedere fiscal. Pentru a-și justifica această opinie expertul arată că factura respectivă "face parte dintr-un lanț de facturi prin care s-a facturat cu întârziere, s-a stornat de două ori și s-a refacturat de două ori aceeași diferență valorică la factura XXXXXXXX/xx.xx.xxxx grâu rezervă".

Nici facturarea cu întârziere, nici stornarea și nici refacturarea nu constituie, în sine, încălcări ale legislației fiscale. Ceea ce expertul ar fi trebuit să verifice, pentru a stabili dacă înregistrarea în contabilitate a facturii respective s-a făcut corect (obiectivul trasat de procuror) era realitatea operațiunilor comerciale reflectate prin aceste stornări și refacturări. Dacă aceste operațiuni sunt reale și realizate efectiv de părți, "lanțul de facturi" nu mai reprezintă încălcări ale legii. Ori, expertul nu a făcut nici un efort din acest punct de vedere, însușindu-și doar opiniile inspectorilor fiscali.

Față de cele arătate mai sus a formulat, în consens cu opinia separata depusă de expertul R.S, obiecțiuni la raportul de inspecție fiscală depus de expertul N. M..

Din păcate, atât procurorul cât și prim-procurorul au decis nelegal să respingă cererea privind obiecțiunile la expertiză contabilă. Pentru a respinge cererea procurorul a motivat, în mod total nelegal, că factura fiscală în discuție "nu a avut la bază operațiuni reale". Această motivare este reluată și în rechizitoriu, procurorul subliniind astfel că el a stabilit deja nelegalitatea operațiunii comerciale reflectată în factura respectivă iar orice alte discuții sunt inutile.

Această atitudine a o apreciază ca fiind nelegală. Din moment ce procurorul a admis cererea de administrare a unei expertize, probă pe care a considerat-o esențială pentru apărarea sa, este evident că situația de fapt nu era definitiv lămurită de către procuror. Din moment ce procurorul a stabilit ca prim obiectiv al expertizei: Expertul va stabili dacă înregistrarea în actele contabile ale S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de S.C. Y S.R.L., raportat la situația de fapt expusă mai sus, s-a făcut corect din punct de vedere fiscal, urmând să calculeze eventualul prejudiciu cauzat bugetului de stat, este evident că răspunsul expertului are relevanță în cauză și este important pentru stabilirea existenței infracțiunii de evaziune fiscală. Procurorul arată prin rechizitoriu că operațiunea comercială menționată în factură este fictivă, aspect care ar fi fost stabilit deja de procuror înainte de dispunerea expertizei, ceea ce înseamnă că toată această procedură de depunere de cereri, depunere de obiective, desemnare expert, desemnare experți-parte, stabilire de obiective nu a avut nici un sens, fiind doar un exercițiu de imagine, fapt care duce la consecința nelegalității rechizitoriului.

În temeiul art. 346 al. 3 lit. a din Codul de procedură penală solicită restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani întrucât rechizitoriul este nelegal întocmit în ceea ce privește cea de-a doua faptă de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, atât din documentele aflate la dosar cât și din rechizitoriu rezultă că S.C. X. S.R.L. ar fi emis o factură, seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, care ulterior a fost stornată, apreciindu-se de către procuror că astfel s-ar fi produs un prejudiciu de 30.823 lei bugetului de stat. Absolut nici o probă și nici un cuvânt din rechizitoriu nu face însă referire la inculpat. Acesta nu a semnat și nici nu a avut cunoștință despre emiterea sau stornarea unei astfel de facturi.

Procurorul precizează clar: "emiterea și înregistrarea de către S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale s-a făcut incorect atât din punct de vedere contabil cât și din punct de vedere fiscal", "S.C. X. S.R.L. nu a prezentat documente care să justifice legalitatea stornărilor și refacturărilor", "agentul economic a emis și înregistrat în contabilitate factura fiscală" ș.a. Nici o referire nu se face la persoana sa și nici nu se putea face, din moment ce nu a fost în nici un fel implicat în realizarea acestei înregistrări contabile.

Este evident așadar că procurorul a făcut o confuzie între răspunderea penală a persoanei juridice si răspunderea penală a persoanei fizice. Deși rechizitoriul se referă expres la faptele eventual comise de persoana juridică, din eroare a fost trimis în judecată. Rechizitoriul este nelegal întocmit astfel încât se impune restituirea cauzei parchetului pentru ca procurorul să decidă care este în opinia sa persoana vinovată și să modifice rechizitoriul în consecință.

În sfârșit, în temeiul art. 346 al. 3 lit. a din Codul de procedură penală solicită de asemenea restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani întrucât rechizitoriul este nelegal, procurorul care a efectuat urmărirea penală fiind incompatibil, conform art. 65 al. 1 raportat la art. 64 al. 1 lit. f din Codul de procedură penală. A depus împotriva procurorului două cereri de recuzare, ambele respinse în opinia sa în mod nelegal. Această situație poate fi analizată și cenzurată de către judecătorul de cameră preliminară. În plus, solicită să se observe că, din câte cunoaște, ambii apărători pe care i-a avut în cursul urmăririi penale au depus cereri pentru a fi prezenți la efectuarea urmăririi penale, cereri cărora nu li s-a dat curs de către procuror, urmărirea penală fiind astfel nelegală.

La data de xx.xx.xxxx, inculpatul M. D., prin apărător ales, avocat S. I., a solicitat constatarea nelegalității actului de sesizare a instanței în ceea ce îl privește, întrucât a fost incriminat în mod nelegal, în speță dispunându-se inițial neînceperea urmăririi penale, soluție ce nu a fost atacată în mod legal de niciuna din părțile interesate. Astfel, consideră că nu s-au respectat rigorile procedurale prevăzute de art.220 raportat la art.278 C.pr.pen, aspect ce a determinat sesizarea nelegală cu rechizitoriu.

Este de relevat că redeschiderea procesului penal nu s-a făcut potrivit dispozițiilor Codului de procedură, de fapt în speță s-a reluat urmărirea penală ca urmare a infirmării ordonanței procurorului de caz, infirmare care nu a respectat termenele prevăzute de art. 278, ci care s-a realizat din oficiu, după 5 ani. În plus, învederează că nu a existat nicio probă nouă care să impună infirmarea acestei soluții, efectuarea tuturor actelor de urmărire penală ulterioare fiind astfel nelegală.

Pe cale de consecință, invocă excepția nulității Ordonanței nr.421/21/2012 din xx.xx.xxxx prin care s-a infirmat din oficiu rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 1763/P/2007.

Totodată, solicită constatarea nelegalității administrării probei cu expertiză contabilă întrucât aceasta din urmă nu corespunde dispozițiilor legale.

Astfel, deși în cauză au fost desemnați doi experți recomandați pentru cei doi inculpați, fiecare având opinii separate, nu s-au luat în considerare concluziile acestora, iar în ceea ce îl privește nu au fost verificate aspectele relevate de către expertul B.. Raportul de expertiză fiscal-judiciară efectuat de către N. M. este nelegal întrucât cuprinde concluzii care nu reflectă realitatea cu privire la înregistrările facturilor fiscale de refuz-ciur din decembrie 2005, respectiv februarie 2006, emise de SC Y SRL. Relevă pagina 16 din raportul de expertiză N. în care se afirmă că factura SVVEA, nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx este înscrisă în decontul de TVA, aspect ce intră în contradicție cu concluziile de la pag. 17 unde același expert afirmă că "potrivit informațiilor furnizate de IPJ Botoșani, SC Y SRL nu a înregistrat factura din 2005 (sus-menționată) ".

Rezultă că această expertiză nu s-a realizat pe documente și elemente obiective, ci pe aspecte constatate de organele de Poliție, ceea ce denotă inexistența unei analize contabile concrete.

Însă analiza contabilă detaliată a acestor aspecte de înregistrare fiscale și a efectelor produse este realizată de expertul B. în răspunsul dat la pct. 5, pag.9 -12 din opinia separată. De observat că în cuprinsul acestei analize se evidențiază atât existența stocului de refuz-ciur, proveniența acestuia, precum și efectele fiscale a facturii emise în decembrie 2005 către SC X. SRL, efecte care se întind până la factura de storn din xx.xx.xxxx.

De aceeași manieră formală este analizat și celălalt obiectiv al raportului de expertiză care îl privește, respectiv cum a fost înregistrată custodia cantității de 200.000 mc refuz-ciur, concluzionându-se că în fapt nu există un act de custodie înregistrat și deci avem de a face cu o înregistrare incorectă a livrărilor de produse finite. Or, realitatea este diferită: la data de xx.xx.xxxx, în gestiunea SC Y SRL se regăsea cantitatea totală de 932.912 mc - refuz ciur preluată de la SC T. Iași, conform expertizei B., Cap. II, pct.5.5.2. În același Raport de expertiză, pct.5.5.3 se evidențiază că pentru "determinarea stocului REFUZ-CIUR s-a întocmit un releveu de o entitate neutră în ianuarie 2006 din care rezultă că în stoc se afla cantitatea de 932.912 mc, acest releveu fiind o probă indubitabilă.

În consecință, neanalizând actele contabile, ci doar mențiunile organelor de anchetă, expertiza contabilă nu răspunde scopului pentru care a fost propusă, fiind una formală, încălcându-se principiul general al legalității, dar mai ales al loialității probelor.

În temeiul art. 346, alin.3 solicită excluderea acestei probe, fiind nelegal administrată și restituirea cauzei la Parchet.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a formulat răspuns la cererile și excepțiile invocate de inculpați .

Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului Botoșani reține că, potrivit dispozițiilor art.342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea competenței și legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Astfel, deși este adevărat că, așa cum este cazul în speță, în condițiile efectuării actelor de urmărire penală atât înainte de 01.02.2014, cât și ulterior, valabilitatea acestora se examinează potrivit art. 4 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalul Botoșani apreciază că nu poate fi reținută nici un fel de nulitate.

Cu referire le excepțiile invocate și cererile formulate de către inculpatul C. C.:

I. La primul punct s-a solicitat excluderea probei cu înscrisurile "jurnal vânzări"; și "notă contabilă";, aparținând S.C. Y S.R.L. pe motiv că acestea ar fi sigurele probe pe care s-a bazat trimiterea în judecată, lipsind motivarea pentru care a fost preferat doar un rând de documente, fiind acceptate doar pentru că procurorul era convins de săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului.

Pentru infractiunea prevazuta de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, descrisă la punctul I din rechizitoriu, întreg probatoriul a fost coroborat, începând cu pagina 5 din Rechizitoriu și până la pagina 7 fiind descrise în amănunt probele care au condus la concluzia că societatea furnizoare nu avea posibilitatea obiectivă să livreze cantitatea de 200.000 m.c. refuz ciur (produs de balastieră, în același rechizitoriu au fost date explicații cu referire la folosirea de către inculpatul M. D. de documente contabile cu informații contradictorii legate de taxa pe valoare adăugată (pg. 6- 7), fiind motivat aspectul contestat de către inculpatul C. C., respectiv, atunci când se constată neconcordanțe între evidențele contabile și fiscale, sintetice și analitice, detaliate și centralizatoare, între registrele jurnal, note contabile, balanțe de verificare, etc., dar și "dubluri"; la diferite documente, cu informații contradictorii, sumele declarate nu pot fi reale și de aceea trebuie avute în vedere probele administrate de către organele de anchetă.

De asemenea, subliniem că, în procedura de Cameră preliminară, probele nu se exclud pentru lipsa sau nu a valorii lor probatorii, aceasta apreciindu-se la luarea hotărârii asupra fondului cauzei, sau pentru că un exemplar al dublurilor ar dovedi nevinovăția inculpatului, iar celălalt ar dovedi vinovăția sa, ci pentru eventuala nelegală administrare a probatoriului.

II. La al doilea punct s-a solicitat restituirea cauzei la procuror potrivit art.346 alin.3 lit.a C. pr. pen., pe motiv că parchetul a acceptat ca probă un document care nu se regăsește la dosar, respectiv adresa nr. XX/xx.xx.xxxx, și la care s-a făcut referire de către procuror, în rechizitoriu și de către expertul contabil, în raportul de expertiză.

Mai întâi, este de observat că cazul de restituire prevăzut de litera a) a art.346 este subsecvent situației de la art.345 C. proc. pen., respectiv aceleia în care s-a pronunțat deja o încheiere de trimitere a cauzei la procuror potrivit acestui din urmă text legal, ipoteza care nu se regăsește în cauză, astfel încât nu se poate solicita direct "restituirea";.

Și, în orice caz, nici una din ipotezele legale menționate nu subscriu sau nu au legătură, cu existența sau nu la dosar a unui înscris.

Expertul menționează:"Operațiunea consemnată în factura S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, a fost anulată prin stornare de către S.C. Y S.R.L ce a emis factura fiscală nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, dar în contabilitate S.C. X. S.R.L, nu s-a înregistrat această operațiune, deși stornarea și motivele stornării au fost comunicate de către SC Y S.R.L, societății SC X. SRL, prin adresa XX/xx.xx.xxxx, potrivit RIF, fila 198, vol I, ds., și adresa 18/xx.xx.xxxx, fila 15, vol. II ds. ….";.

Înscrisul la care se face referire, adresa SC Y SRL din data de xx.xx.xxxx, care se află la fila 15 vol II d.u.p., chiar dacă reprezintă o eroare de menționare ca număr, purtând nu nr.XX, ci nr.YY, nu are legătură cu dispozițiile legale în baza cărora se solicită restituirea cauzei la procuror.

Cu referire la stornarea facturii fiscale seria SV VEA nr. XXXXXXX, în rechizitoriu s-a menționat "De asemenea, inculpații contestă aspectul legat de stornarea facturii fiscale. Nu considerăm relevant în cauză acest aspect, deoarece s-a făcut pe fondul unei nerealități a operațiunilor de furnizare a mărfii către beneficiar. Ar fi fost relevant în condițiile în care factura fiscală ar fi avut la bază operațiuni reale, iar de la momentul stornării acesteia ar fi fost înlăturate consecințele fiscale ale emiterii, dar cum scopul urmărit a fost de a-i înlesni inculpatului C. C. deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă facturii fiscale și care se ridică la o sumă destul de considerabilă, respectiv 570.000 lei, nu apreciem obiectiv, util și relevant aspectul stornării facturii.

Rezultă, astfel, că raționamentul juridic în trimiterea în judecată a inculpatului C. C. nu s-a întemeiat doar pe menționata adresă, ci au fost coroborate probele.

La același punct al cererii, inculpatul menționează că procurorul și expertul nu puteau să își întemeieze concluziile pe constatările raportului de inspecție fiscală, cu atât mai mult cu cât art. 198 al. 2 teza 2-a din Codul de procedură penală prevede că procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. 1 lit. a-c constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală și nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Botoșani subliniază că această aserțiune juridică nu poate subzista, întrucât nu este admisibilă invocarea noilor dispoziții de procedură, care nu retroactivează, art.198 alin.2 teza a II-a din Noul Cod proc. pen. fiind de imediată aplicare, însă cu derogările expres prevăzute de Legea de aplicare, chiar potrivit articolelor 3 și 4 din această lege.

III. Un alt motiv invocat și pentru care se solicită restituirea cauzei la procuror, tot potrivit art.346 alin.3 lit.a C proc. pen., se referă la imposibilitatea stabilirii obiectului judecății pentru faptul că în mod nelegal procurorul și prim procurorul au acceptat concluziile expertului deși acesta a reținut o altă situație de fapt decât cea reținută de către procuror.

Este de reținut însă, că expertul nu stabilește situații de fapt, ci doar dă lămuriri necesare soluționării dosarului, iar considerațiile de mai sus referitoare la neaplicabilitatea tezei de restituire a dosarului, se mențin, ca și cele privind neaplicabilitatea art.198 alin.2 teza a II-a din Noul Cod proc. pen.

În continuare, inculpatul C. C. a criticat concluziile expertizei, respectiv că expertul desemnat de către organul de urmărire penală nu ar fi răspuns la obiectivele stabilite susținând că expertul ar fi trebuit să facă evaluări asupra realității operațiunilor înregistrate în evidența contabilă a S.C. X. S.R.L,. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx și, astfel, să confirme în totalitate opinia expertului asistent recomandat de inculpat, respectiv R.S.

Aspectele învederate au fost avute în vedere și la soluționarea cererii privind obiecțiunile formulate, cât și în cadrul soluționării plângerii împotriva ordonanței de respingere a cererii de administrare de probe, ambele comunicate inculpatului și apărătorului său.

Expertul desemnat a verificat înregistrarea în actele contabile ale S.C. X. S.R.L. a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., raportat la situația de fapt expusă în ordonanța din data de xx.xx.xxxx, respectiv că factura fiscală nu a avut al bază operațiuni reale, pentru că obiectivul formulat, pus în discuția părților la data de xx.xx.xxxx, preciza să se aibă în vedere acest fapt, probat în altă ordine de idei de către organul de anchetă.

Expertul a concluzionat, într-un mod cât se poate de explicit și expres, că prin înregistrarea în actele contabile ale SC X. SRL a facturii fiscale seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 570.000 lei.

Se evidențiază că nu s-a reținut în sarcina inculpatului C. C. faptul că nu ar fi înregistrat în mod corect în evidența contabilă factura fiscală seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., ci faptul că înregistrarea acesteia în evidența contabilă s-a făcut pe fondul unei nerealități a operațiunii consemnate în factură.

Obiectul judecății este dat de rechizitoriu, acesta evidențiind limitele în care se desfășoară cercetarea judecătorească, în sarcina inculpatului C. C. fiind reținută comiterea a două fapte de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2008, ce au fost explicit expuse, făcându-se referire la probele administrate.

Rechizitoriul nr.XXX/P/2010 menționează: "…constând în faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC X. SRL Botoșani, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății, în luna decembrie 2005, a facturii fiscale S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., ce nu a avut la bază operațiuni reale, prin care se consemna, în fals, că SC X. SRL Botoșani a achiziționat cantitatea de 200.000 m.c. refuz ciur (produs de balastieră), la prețul de livrare de 3.000.000 lei.

Prin activitatea infracțională săvârșită s-a adus un prejudiciu bugetului general consolidat în sumă de 570.000 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) dedusă nelegal și aferentă unei baze impozabile în sumă de 3.000.000 lei.

SC X. SRL Botoșani, prin administrator C. C., în luna februarie 2005, a emis factura fiscală seria BT VDL nr. XXXXXXXX, cu scopul urmărit de a se sustrage de la plata sumei de 30.823 lei, reprezentând TVA colectată și ajustată nelegal, și de amânare la plată a impozitului pe profit în sumă de 25.956 lei, aferent profitului impozabil în valoare de 162.226 lei.

Prin înregistrarea în evidența contabilă și fiscală la S.C. X. S.R.L., a facturii fiscale de stornare cu seria BT VDL nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, fără ca această înregistrare să reflecte o operațiune economico-financiară reală, s-a produs diminuarea nejustificată a veniturilor impozabile cu suma de 162.226 lei, iar pe cale de consecință diminuarea profitului impozabil cu suma de 25.956 lei și diminuarea nejustificată a taxei pe valoare adăugată colectată de plată cu suma de 30.823 lei.

IV. Un alt motiv invocat și pentru care se solicită restituirea cauzei la procuror, tot potrivit art.346 alin.3 lit.a C proc. pen., întrucât rechizitoriul ar fi nelegal, este expus prin faptul că la punctul II din rechizitoriu s-ar fi făcut confuzie între răspunderea penală a persoanei juridice și răspunderea penală a inculpatului.

Și de această dată s-au desprins din conținutul actului de sesizare a instanței, în mod subiectiv, doar anumite motive expuse de către procuror.

În mod vădit, s-a omis faptul că s-a menționat că SC X. SRL Botoșani, prin administrator C. C., la data de xx.xx.xxxx, a emis factura fiscală seria BT VDL nr. XXXXXXXX, factură întocmită fără să fi avut loc în realitate o operațiune economico-financiară efectuată și care să ofere dreptul diminuării veniturilor impozabile și ajustării taxei pe valoare adăugată colectată, cu scopul urmărit de a se sustrage de la plata sumei de 30.823 lei, reprezentând TVA colectată și ajustată nelegal, și de amânare la plată a impozitului pe profit în sumă de 25.956 lei, aferent profitului impozabil în valoare de 162.226 lei (pg. 7 din rechizitoriu).

S-a făcut confuzie ori nu s-a înțeles, că prejudiciul nu este dat în cauză de sumele diminuate la plată, ci prejudiciul cauzat bugetului de stat constă în majorări pentru neplata în termen a obligaților privind impozitul pe profit în sumă de 2.613 lei (perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx) și T.V.A. în sumă de 3.963 lei (perioada 25.03.2005 - 25.09.2005).

Afirmațiile inculpatului, precum că nu a emis factura fiscală și nu a avut cunoștință de ea, nu au suport în realitate.

În primul rând, nu s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea unei infracțiuni de fals, ci una de evaziune fiscală. Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar potrivit aliniatului 2 din același articol de lege documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au vizat și aprobat.

V. La ultimul punct se invocă incompatibilitatea procurorului, conform art. 65 alin. 1, raportat la art. 64 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, fără se preciza care ar fi suspiciunea rezonabilă care afectează imparțialitatea procurorului, aspect care, de altfel, nu face obiectul camerei preliminare, ci al unei cereri de recuzare, formulată, de altfel, și soluționată prin respingere.

Afirmația precum că nu s-a procedat la înștiințarea apărătorului despre probele efectuate nu are fundament real. După data depunerii delegației avocațiale, singurele probe administrate se referă la audierea făptuitorilor (audierea s-a făcut sub lege veche), învinuiților (audierea s-a făcut sub lege veche), a inculpaților și administrarea probei cu expertiza, probele administrate fiind semnate de către apărători.

Cu referire la excepțiile invocate și cererile formulate de către inculpatul M. D.:

I. La primul punct s-a solicitat constatarea de către instanța de judecată a nelegalității actului de sesizare, inculpatul fiind nelegal incriminat pe motiv că, inițial, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar soluția dată nu a fost contestată de niciuna dintre părțile interesate, nefiind respectate rigorile procedurale ale dispozițiilor art. 220 și art. 278 Cod procedură penală din 1969.

S-a apreciat că, pe cale de consecință, se poate invoca și excepția nulității Ordonanței nr. XXX/II/2012, din data de xx.xx.xxxx, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr.XXXX/P/2007.

Într-adevăr, în cauză s-a dispus inițial față de M. D. neînceperea urmăririi penale în dosarul penal nr. XXXX/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, însă soluția dispusă a fost infirmată în mod legal.

Prin Ordonanța nr. XXX1/II/1/2012, din data de xx.xx.xxxx, Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți a dispus, în temeiul art. 220 și art. 278 Cod procedură penală din 1969, art. 64 alin. 3 din Legea 304/2004, infirmarea din oficiu a soluției procurorului dată în dosarul nr.XXXX/P/2007 și reluarea cercetărilor față de M. D., sub aspectul infr. prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal din 1969, art. 215 alin. 1 - 5 Cod penal din 1969, art. 290 Cod penal din 1969.

Cauza a fost declinată către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani spre competentă soluționare, fiind înregistrată cu nr. XXX/P/2012.

Prin Ordonanța nr. XXX/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 16.08.2012, în temeiul art. 45 alin. 1, raportat la art. 34 lit. d Cod procedură penală din 1969, s-a dispus conexarea dosarului nr. XXX/P/2012 la dosarul nr. XXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Inculpatul M. D. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de "complicitate la evaziune fiscală";, faptă prev. și ped. de art. 26 Cod penal 1969, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241 /2005, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009), constând în faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC Y SRL Milișăuți, cu intenție și în baza unei înțelegeri prealabile, a înlesnit inculpatului C. C., administrator al SC X. SRL Botoșani să înregistreze în evidența contabilă factura fiscală nr.XXXXXXX/ xx.xx.xxxx, ce nu a avut la bază operațiuni reale.

Pentru această faptă au fost extinse cercetările penale la data de xx.xx.xxxx, prin Ordonanța nr. XXX/P/2010, în temeiul art. 238 Cod procedură penală din 1969, față de M. D., pentru infracțiunea de " complicitate la evaziune fiscală";.

Soluțiile de netrimitere în judecată nu se bucură de "autoritate de lucru judecat";, aceasta fiind recunoscută de lege exclusiv în privința hotărârilor judecătorești, iar infirmarea soluțiilor dispuse nu se impune a fi făcută doar la plângerea uneia dintre părți.

În conținutul dispozițiilor art.220 Cod procedură penală din 1969, legiuitorul a reglementat în mod concret condițiile în care soluțiile se pot infirma, respectiv când un act sau o măsură procesuală nu a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, dispoziție care se aplica necondiționat de trecerea unui termen.

Cu referire la infirmarea actelor de urmărire penală, se au în vedere și dispozițiile art. 64 alin. 3 din Legea 304/2004, respectiv "…soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale";, conform principiului controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, atestat de art. 132 alin. 1 din Constituție, potrivit căruia: "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic….". Astfel, se stabilește controlul ierarhic în activitatea procurorilor de către însuși procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Reglementarea, cu caracter strict și limitativ prevăzută de lege, oferă posibilitatea ca soluțiile dispuse de către procurorii din subordine să fie infirmate din oficiu de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.

II. La al doilea punct s-a solicitat constatarea nelegalității administrării probei cu expertiza contabilă, întrucât aceasta nu ar corespunde dispozițiilor legale, motivându-se că expertul desemnat să efectueze expertiza nu a analizat actele contabile ale S.C. Y S.R.L. Milișăuți, ci doar probele administrate de către organul de anchetă.

Motivele expuse de către apărătorul inculpatului au fost învederate de acesta și cu prilejul obiecțiunilor formulate împotriva concluziilor expertizei fiscale. Prin Ordonanța din data de xx.xx.xxxx s-a dispus respingerea acestor obiecțiuni, ordonanța fiind comunicată atât inculpatului cât și celor doi apărători ai acestuia, avocat S. I. și avocat M. V. L..

Expertiza fiscală a fost dispusă și efectuată în cauză cu respectarea prevederilor procedurale. Proba solicitată de către inculpați a fost admisă prin Ordonanța din data de xx.xx.xxxx, obiectivele de expertiză fiind puse în discuția părților, la data de xx.xx.xxxx, fiind citați în acest sens inculpații, apărătorii aleși și reprezentantul părții civile.

În materie de probațiune, dreptul procesual român prevede că probele nu au valoare prestabilită și nu sunt ierarhizate, forța lor probantă depinzând de ansamblul probelor administrate, fără să existe, așadar, prezumția de preeminență a unei probe față de alta.

Expertiza dispusă și efectuată în cauză nu constituie singurul mijloc de probă, și se coroborează cu alte probe ce dovedesc pe deplin faptul că factura fiscală seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de către S.C. Y S.R.L., nu a avut la bază operațiuni reale.

S.C. Y S.R.L. nu a deținut cantitatea de pietriș specificată în factură și nu exista posibilitatea obiectivă de a livra această cantitate de pietriș.

Începând cu pagina 5 din Rechizitoriu și până la pagina 7 sunt descrise, în amănunt, probele care au condus la concluzia că societatea furnizoare nu avea posibilitatea obiectivă să livreze cantitatea de 200.000 m.c. refuz ciur (produs de balastieră), după cum urmează:

1. SC Y SRL Milișăuți, administrată de către M. D., a exploatat, în anii 2003-2005, cantități de nisip și pietriș, după cum urmează: - 2003 - 540 mc; - 2004 - 500 mc; - 2005 - 0 mc, iar pentru anul 2006, societatea nu a mai primit autorizație de exploatare (f. 228, vol. II);

2. În timpul efectuării expertizei fiscale, inculpatul M. D. folosește, pentru a justifica proprietatea cantității de 200.000 m refuz ciur (produs de balastieră) de către SC Y SRL Milișăuți, o dispoziție de livrare-aviz de expediție cu seria XXXXXXX, emisă de SCCF Iași SA - Filiala Suceava, la data de xx.xx.xxxx, în condițiile în care punctul de la Suceava, aparținând SCCF Iași a fost înființat în anul 2006;

3. Modelul dispoziției de livrare-aviz de expediție cu seria XXXXXXX /xx.xx.xxxx, a fost prevăzut de Decretul nr. 10/16 ianuarie 1986, privind aprobarea și utilizarea formularelor tipizate în unitățile socialiste și perfecționarea sistemului informațional, EMITENT: Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, publicat în: BULETINUL OFICIAL NR. 2 din 17 ianuarie 1986.

4. În dispoziția de livrare se specifică că noul beneficiar, respectiv SC Y S.R.L. avea obligația să suporte plata chiriei către com. Grănicești a terenului ce-l ocupa materialul depozitat de către furnizor.

Din datele comunicate de Primăria com. Grănicești, jud. Suceava, rezultă că în perioada 1998 - 2006, Consiliul Local Grănicești, nu a încheiat contracte de concesiune cu societățile comerciale menționate în dispoziția de livrare;

5. Numai pe baza dispoziție de livrare-aviz de expediție cu seria XXXXXXX/xx.xx.xxxx, nu se poate concluziona asupra componentei și originii stocului de refuz de ciur în anul 2006, fără sa existe evidență contabilă și gestionară din perioada 1998-2006, iar verificarea evidenței contabile nu a fost posibilă, deoarece nu a fost predată lichidatorului judiciar de către administratorul statutar al SC Y SRL Milișăuți;

6. Un alt aspect care confirmă falsitatea dispoziției de livrare îl reprezintă însăși declarația dată de către administratorul SC Y S.R.L., în anul 2006, când a specificat că cantitatea de pietriș pentru care s-a emis factura fiscală seria S.V. VEA nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx ar fi provenit din balastiera proprie (f.181 dosar, vol. II).

7. Documentele contabile și fiscale ale S.C. Y S.R.L, respectiv balanță de verificare la data de 31 decembrie 2005 (f. 196-199, vol. II), decontul de T.V.A. aferent lunii decembrie 2005 (f. 204, vol. II) și jurnalul pentru vânzări la terți pe luna decembrie 2005 (f.188, vol. II), conțin informații contradictorii legate de T.V.A. colectată.

Balanța de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitica, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare.

Situațiile analitice la care se refera expertul asistent B. G. nu pot fi verificate pentru că la dosarul cauzei nu s-a atașat evidența contabilă în ansamblul ei pentru perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, iar daca expertul a avut acces la această evidență ar fi de interes sa atașeze cel puțin registrul jurnal și documentele contabile justificative.

Pagina 2 la "dublura"; decontului nr. XXXX /xx.xx.xxxx a fost preluată de la decontul de TVA confirmat (4.3) de DGFP Suceava - AFPC Rădăuți, așa cum se desprinde din analiza cifrei de control de 2707424, realizată de expertul asistent B. G. care a identificat cifra de control de 2707424 (4.1și 4.2), pentru ambele deconturi cu același număr, dar cu informații diferite pe pagina 1.

Verificarea evidenței contabile nu a fost posibilă, deoarece, la toate solicitările făcute de către poliție, lichidator judiciar nu a pus la dispoziție evidența contabilă a S.C. Y S.R.L., întrucât nu a fost predată de către administratorul firmei.

Atunci când se constată neconcordanțe între evidențele contabile și fiscale, sintetice și analitice, detaliate și centralizatoare, între registrele jurnal, note contabile, balanțe de verificare, etc., dar și "dubluri"; la diferite documente, cu informații contradictorii, sumele declarate nu pot fi reale și de aceea trebuie avute în vedere probele administrate de către organele de anchetă. Nu este indiferent ce declarație se ia în calcul, deoarece declarația care se ia în calcul trebuie să fie susținută de documente justificative care trebuie sa reflecte operațiunile reale.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art.345 alin.1 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul M. D. privind nelegalitatea actului de sesizare și, respectiv, nelegalitatea administrării unor probe și nelegala sesizare a instanței, principiul loialității probelor fiind, de altfel, o noțiune nouă de procedură, neaplicabilă la data administrării precedente a probelor.

Pe de altă parte, contestarea conținutului unor probe nu trebuie confundată cu contestarea mijloacelor de probă sau a modalității lor de administrare și, nicidecum, cu aprecierea valorii lor probatorii, care nu poate face obiectul procedurii de cameră preliminară, astfel încât susținerile inculpaților nu pot produce consecința înlăturării lor de la dosar, în fapt fiind vorba de excluderea, potrivit art.336 alin.3 lit.b Cod procedură penală, a unor probe administrate în cursul urmăririi penale.

Constatându-se că actul de sesizare al instanței îndeplinește condițiile prevăzute de art.328 Cod procedură penală, iar administrarea probelor și actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va constata legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.XXX/P/2010 din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, privind pe inculpații: C. C. și M. D.; totodată, se va dispune începerea judecății cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În temeiul art. 345 alin. 1 Cod procedură penală respinge, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpații C. C. și M. D..

În baza art. 346 alin. (1) Cod procedură penală, constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. XXX/P/2010 din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, privind pe inculpații:

C. C., fiul lui G. și M., născut la data xx.xx.xxxx în com. Cristești, jud. Botoșani, cu domiciliul în mun. Botoșani, str. X nr. Y, jud. Botoșani, căsătorit, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al CI seria XT nr. XXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXXXXX, pentru săvârșirea infr. de "evaziune fiscală";, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241 /2005 (două fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009),

M. D. , fiul lui I. și V., născut la data de xx.xx.xxxx în sat Dănila, com. Dărmănești, jud. Suceava, domiciliat în localitatea Voluntari, str. X nr. Y, jud. Ilfov, fără forme legale în mun. Suceava, str. X nr. Y, jud. Suceava, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, posesor al CI seria SV XXXXXX, C.N.P. XXXXXXXXXXXXXX, pentru săvârșirea infr. de "complicitate la evaziune fiscală";, faptă prev. și ped. de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241 /2005 (o faptă), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (Legea 286/2009).

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, constată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecății cauzei privind pe inculpații C. C. și M. D..

Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Pronunțată în ședința Camerei de consiliu azi, xx.xx.xxxx.

Judecător de cameră preliminară,

Grefier,

← Deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal		Constatarea legalitatii sesizarii instantei - evaziune fiscala →

Constatarea legalitatii sesizarii instantei - evaziune fiscala

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Constatarea legalitatii sesizarii instantei - evaziune fiscala