Deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 91 din data de 15.06.2015
Prin rechizitoriul nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litrii, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 296 ind. 1 alin. (1) lit.l din Legea nr. 571/2003, modificată și uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de Y, în urma unui control rutier efectuat de organele de poliție la Km Z, zona Y de pe raza Y, în autoturismul marca Y cu număr de înmatriculare Z condus de inculpatul C.L., a fost identificată, în portbagajul autovehiculului , cantitatea de 100 sticle de plastic, de 1 1itru fiecare, cu lichid incolor suspectat a fi alcool, inscripționate pe o etichetă de culoare X, ulterior, prin buletinul de analiză alcool nr. X emis de Direcția de Sănătate Publică X-Laboratorul de Diagnostic și Investigare în Sănătate Publică, s-a stabilit că substanța din sticlele identificate în autoturismul numitului C. L. în data de Y este alcool de o concentrație de 96,10%. Solicitându-i-se documente de proveniență pentru cantitatea de alcool găsită asupra sa, inculpatul a prezentat organelor de cercetare penală la Y, chitanța seria W nr. X din X privind achiziționarea cantității de 100 litri alcool, emisă de s.c. V, cu suma de X lei, care ulterior, s-a stabilit că este falsă, astfel că prin adresa nr.X Oficiul Național al Registrului Comerțului s-a comunicat faptul că Sc V Srl are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei, iar la solicitarea organelor de cercetare penală Sc V Srl , prin împuternicit, a comunicat faptul că factura seria W nr. X din X, privind achiziționarea cantității de 100 1 alcool nu a fost emisă de unitate, iar aceasta nu a avut relații comerciale cu numitul C.L. Prin raportul de constatare criminalistică nr. Y din X întocmit de IPJ X- Serviciul Criminalistic s-a stabilit că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul facturii seria W nr. X din X a fost executat probabil de C.L.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare s-a întemeiat pe: proces-verbal de constatare a infracțiunii (); procesele verbale de control corporal și control al vehiculului (), proces - verbal de ridicare a bunurilor deținute nelegal și dovada de depunere la camera de copuri delicte a Poliției municipiului Orșova seria MH nr. x din 28.01.2014 (fila 48 și 47 dosar); planșa fotografică efectuată cu ocazia constatării infracțiunii (filele 17-20); buletinul de analiză alcool nr. x din 17.02.2014 emis de Direcția de Sănătate Publică Mehedinți-Laboratorul de Diagnostic și Investigare Sănătate Publică (fila 50 dosar); chitanța, în original, seria BCI nr. x din 17.01.2014 emisă de SC Blucome Internațional SRL pentru achiziționarea a 100 1 alcool cu suma de 4999,68 lei (fila 97 dosar); adresa nr. x din 19.05.2014 Oficiul Național al Registrului Comerțului (filele 81-84); adresa SC BLUCOME INTERNATIONAL SRL (filele 77, 78); adresa nr. CV x din 24.03.2014 ANAF Direcția Generală Regională J a Finanțelor Publice Craiova (filele 51, 52 dosar); raportul de constatare criminalistică nr. x din 19.11.2014 întocmit de IPJ Mehedinți - Serviciul Criminalistic (filele 89-96 dosar) declarațiile martorului x (filele 40-42, 98); declarațiile inculpatului y (filele 101-102, 34-36, 31-32, 27- 29).
În temeiul art. 346 alin. (2) Cod proc. penală, la termenul din 24.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor.
Prin adresa nr. CV x din 24.03.2014 ANAF Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a comunicat faptul că se constituie parte civilă, în numele Statului Român, împotriva inculpatului X cu suma de 16 606 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de la data comiterii faptei și până la achitarea integrală a prejudiciului.
În faza de judecată a fost administrată în cauză proba testimonială cu martorul X (fila 25 dosar) și proba cu expertiză fiscală judiciară -raport întocmit de expert Y, iar față de proba cu martorul Z, instanța a luat act de renunțarea inculpatului la această probă, martorul fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanță.
Analizând întregul material probator administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată instanța reține următoarele:
În fapt, la 19.01.2014, în urma unui control rutier efectuat de poliție la Km 364, pe E70, zona C de pe raza municipiului C, jud.M în autoturismul marca Skoda Octavia cu număr de înmatriculare X condus de inculpatul X, a fost identificată, în portbagajul autovehiculului , cantitatea de 100 sticle de plastic, de 1 1itru fiecare, cu lichid incolor suspectat a fi alcool, inscripționate pe o etichetă de culoare roșu cu alb ETIL ALKOHOL, Beograd, sigilate cu capac de culoare roșie.
În urma analizei chimice, Direcția de Sănătate Publică M - Laboratorul de Diagnostic și Investigare în Sănătate Publică a stabilit prin buletinul de analiză alcool nr. X din 17.02.2014 că, substanța din sticlele identificate în autoturismul inculpatului X este alcool de o concentrație de 96,10%.
În faza de urmărire penală, cât și la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut că la 19.01.2014 s-a deplasat împreună cu fiul său X și fratele său X în Piața X din DTS unde a fost abordat de o persoană de sex masculin care i-a propus să-i vândă alcool etilic, fapt acceptat de inculpat.
El, împreună cu fratele său X, au cumpărat cantitatea de 30 litri alcool, câte 15 litri fiecare cu suma de 360 lei, iar la solicitarea vânzătorului, care i-a lăsat din preț la alcoolul cumpărat, a fost de acord să-i transporte 70 de litri în municipiul C unei persoane indicate de vânzător, care trebuia să vină să-l ridice la ora 19 din gara C unde inculpatul este angajat (f.27-29, 34-36 dosar u.p, f.16 dosar instanță).
Declarațiile inculpatului se coroborează cu depozițiile martorilor X și Y date în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească (f.40-42, 25 dosar instanță), procesul verbal de constatare a infracțiunii ( fila 15-16 dosar u.p); procesele verbale de control corporal și control al vehiculului (filele 37-38 dosar), buletinul de analiză alcool nr. 7 din 17.02.2014 emis de Direcția de Sănătate Publică M-Laboratorul de Diagnostic și Investigare Sănătate Publică (fila 50 dosar u.p).
Față de coroborarea probele administrate în faza de urmărire penală și faza de judecată, instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpatului X, de a deține în afara antrepozitului fiscal cantitatea de 100 litri alcool etilic, proveniență Serbia, pentru care nu a putut face dovada cu documente a provenienței, întrunește sub aspectul laturi obiective elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate [….] alcool etilic peste limita a 40 litri, faptă prevăzută de art.296 ind.1 alin.(1) lit.l) și sancționată de art. 2961 alin.(1) lit.a) din Legea 571/2003.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului s-a realizat în forma intenție indirecte, inculpatul acceptând posibilitatea ca prin deținerea a peste 40 litri alcool etilic să comită o infracțiune privind legislația fiscală, chiar dacă nu cunoștea direct că fapta constituie infracțiune, deși codul fiscal Legea nr.571/2003, fiind publicat în Monitorul oficial al României, se prezumă că dispozițiile sale sunt cunoscute de toți cetățenii.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2961 alin.(1) lit.l) din Legea 571/2003, instanța constată că fapta este sancționată cu o pedeapsă.
Instanța însă, în raport de art.74 Cod penal, potrivit căruia individualizarea pedepsei se va face în funcție de gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs, scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație , vârsta, situația socială, apreciază că inculpatului i se poate aplica instituția renunțării la aplicarea pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.80-82 Cod penal.
Astfel, ținând seama că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o conduită pozitivă în procesul penal prezentându-se la orice chemare a organelor judiciare, săvârșirea faptei a fost întâmplătoare, fără consecințe, inculpatul consimțind să achite contravaloarea accizei pentru cantitatea de alcool deținută, depunând eforturi pentru diminuarea consecințelor, infracțiunea este prevăzută într-o lege extrapenală cu dispoziții penale, care nu sunt cunoscute de toți cetățenii, chiar dacă legea este publică, deținerea a fost în scop personal, inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, o situație socială stabilă, fiind economist la CFR C, instanța consideră că inculpatul relevă o periculozitate scăzută, și constatând că datele privind persoana inculpatului și condițiile referitoare la faptă permit aplicarea acestei noi instituții penale evocate anterior, va dispune renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, acesta fiind de natură a determina îndreptarea și reintegrarea inculpatului în normele de conduită legale ale societății.
De asemenea, infracțiunea comisă nu este una de gravitate sporită, inculpatul fiind o persoană fizică cu instrucție, a cumpărat alcoolul de la o persoană fizică de pe teritoriul României, acesta prezumându-se până la proba contrară ca fost introdus legal în țară, nu a fost cumpărat pentru comercializare, ci în scopul de a-l folosi în gospodăria proprie, caracteristici ce conduc instanța la concluzia că renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment este o măsură justă, echitabilă și legală.
Pe de altă parte inculpatul a plătit produsul accizabil persoanei de la care l-a achiziționat, l-a transportat în timpul zilei, cu autoturismul proprietate personală care nu prezenta modificări ale structurii în sensul de a avea ascunzători speciale, fapta nu a produs urmări, aspecte ce demonstrează că infracțiunea prezintă o gravitate redusă având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care fapta a fost comisă, motivul și scopul urmărit.
În temeiul art.396 alin.(3) Cod procedură penală, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.81 alin.(2) C.penal, privind conduita sa viitoare, de a nu mai încălca legea penală, în caz contrar urmând a suporta o pedeapsă.
Cu privire la măsurile de siguranță, se constată că întreaga cantitate de alcool găsită asupra inculpatului a fost ridicată și depozitată la X- S.P.F.X , potrivit dovezii de reținere a bunurilor nr. X/28.01.2014 (fila 47 d.u.p.).
Având în vedere că deținerea bunurilor ce fac obiectul material al infracțiunii este interzisă de lege, se va dispune confiscarea, în temeiul art.107 alin.(3) raportat la art.112 alin.(1) lit. f) Cod penal, în folosul statului, a cantității de 100 recipiente de plastic cu alcool etilic de 1 1itru fiecare , inscripționate pe o etichetă de culoare roșu cu alb Etil Alkohol, Beograd, sigilate cu capac de culoare roșie, reținută potrivit dovezii nr.X/28.01.2014(fila 47 d.u.p.).
Cu privire la infracțiunea de uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 Cod penal, din probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești: declarațiile inculpatului, martorilor X, Y, înscrisul reprezentat de factura seria X nr. X din 17.01.2014, raportul de constatare criminalistică nr. X din 19.11.2014 întocmit de IPJ M - Serviciul Criminalistic prin care s-a stabilit că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul facturii seria X nr. X din 17.01.2014 a fost executat probabil de X X, instanța constată că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, intenție directă sau indirectă, urmând să dispună achitarea inculpatului în temeiul art.16 alin.()1) lit.b) teza a - II-a Cod procedură penală.
Solicitându-i-se documente de proveniență pentru cantitatea de alcool găsită asupra sa, inculpatul a declarat la momentul întocmirii procesului verbal de constatare a infracțiunii (f.16 dosar u.p) că nu are documente, iar ulterior la solicitarea organelor de cercetare penală,inculpatul a prezentat la 25.04.2014, chitanța seria X nr. X din 17.01.2014 privind achiziționarea cantității de 100 l. alcool, emisă de SC X X Srl, pentru suma de 4999,68 lei, care s-a stabilit că este falsă, prin adresa nr.X din 19.05.2014 Oficiul Național al Registrului Comerțului comunicând faptul că SC X X Srl are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei, iar SC X X Srl, prin împuternicit, a comunicat faptul că factura seria X nr. X din 17.01.2014, privind achiziționarea cantității de 100 litrii alcool nu a fost emisă de unitate, care nu a avut relații comerciale cu inculpatul X X (f.77,78, 81-84, 97 dosar u.p).
Prin raportul de constatare criminalistică nr. X din 19.11.2014 întocmit de IPJ M - Serviciul Criminalistic s-a stabilit că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul facturii seria X nr. X din 17.01.2014 a fost executat probabil de X X (f.89-96 dosar u.p).
Declarațiile inculpatului, coroborate cu depoziția martorului X dată în faza cercetării judecătorești, și raportul de constatare criminalistică nr. X din 19.11.2014 întocmit de IPJ M - Serviciul Criminalistic prin care s-a stabilit că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul facturii seria X nr. X din 17.01.2014 a fost executat probabil de X , conduce instanța că respectiva factura i-a fost înmânată inculpatului de persoana care i-a vândut alcoolul etilic, inculpatul necunoscând faptul că este emisă în fals pe numele unei societăți care are ca acționar un cetățean chinez și obiect de activitate comerțul cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei.
De altfel, este de notorietate că asemenea facturi având aplicate ștampile ale unor societății diverse, se comercializează în alb în anumite locuri din București și orașele mari ale României, acestea putând fi cumpărate de către orice persoană interesată.
Pentru a fi întrunită latura subiectivă a infracțiunii de uz de fals este necesar ca persoana care folosește înscrisul sub semnătură privată, cum este în speța pendinte, să cunoască că înscrisul este fals, probarea cunoașterii fiind sarcina acuzării, potrivit art.99 alin.(1) Cod procedură penală, inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție până la proba contrară.
Or, din probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, nu rezultă că inculpatul ar fi cunoscut faptul că factura prezentată de el organelor de urmărire penală, înmânată lui de persoana neidentificată care i-a vândut alcoolul etilic este una falsă, deși în declarația dată în calitate de inculpat la 04.12.2014 se reține că ,, Arăt faptul că m-am folosit de factura respectivă care s-a stabilit că este falsă și eu cunoscând acest aspect,, însă în aceeași depoziție afirmă că factura i-a fost înmânată de persoana de la care a achiziționat alcoolul (f.32 dosar u.p), așa cum inculpatul a continuat să susțină în toate celelalte declarații (f.36,28-29dosar u.p, 16 dosar instanță).
Concluzia acuzării că inculpatul a recunoscut comiterea acestei infracțiunii este infirmată și de faptul că la primul termen de judecată acesta a recunoscut doar prima infracțiune de comiterea cărei fost acuzat, negând comiterea infracțiunii de uz de fals.
Nu se poate prezuma că inculpatul ar fi cunoscut falsificarea facturi din mențiunile înscrise în ea, anume suma de 4999,68 lei și cantitatea de 100 l. alcool, deși el cumpărase doar 30 l cu 360 lei, deoarece pe de o parte, factura se referea la întreaga cantitate de 100 l. alcool etilic găsită în autoturism și la un preț mai apropiat de valoarea reală a unui litru de alcool etilic, iar pe de altă parte date fiind studiile economice superioare, dacă ar fi realizat existența falsului facturii nu ar fi prezentat-o organelor de cercetare penală pentru a-și agrava situația.
Potrivit art.396 alin.(2) și art.103 alin.(2) Cod procedură penală, condamnarea se pronunță dacă instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, și constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă,că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Inculpatul a precizat că la achiziționarea cantității de alcool nu a solicitat persoanei respective bon sau chitanță, ulterior în luna aprilie s-a deplasat din nou în piața centrală DTS de unde a achiziționat alcoolul etilic, și găsindu-l pe cel de la care cumpărase alcoolul și cunoscând în ce situație se afla, pentru că cei 70 de litri de alcool pe care trebuia să-i ducă în C fuseseră confiscați de poliție și nu au mai ajuns la prietenul acestuia, i-a cerut să facă rost de o factură pentru a o depune la poliție. Acesta a fost de acord și i-a zis să revină peste o săptămână când s-au întâlnit și i-a fost dată chitanța seria X nr. X din 17.01.2014 privind achiziționarea cantității de 100 1 alcool emisă de SC X X Srl, cu suma de 4999,68 lei pe care a depus-o în data de 25.04.2014 la Politie municipiului O, aspecte ce au fost confirmate în cea mai mare parte de susținerile celorlalți martori
Aplicând dispozițiile articolelor evocate anterior, precum și a dispoziției prevăzută la art.4 alin.(2) Coc procedură penală, potrivit căreia, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii instanței se interpretează în favoarea inculpatului, instanța urmează ca în temeiul art. art.396 alin. (5) raportat la art. 16 alin.(1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, să pronunțe achitarea inculpatului X pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.323 teza ultimă Cod penal.
Întrucât în urma raportului de constatare criminalistică grafică, coroborat cu adresa emisă de SC X X Srl, care a comunicat faptul că factura seria X nr. X din 17.01.2014, privind achiziționarea cantității de 100 litrii alcool nu a fost emisă de unitate, s-a stabilit că înscrisurile sub semnătură privată sunt emise în fals, instanța va restabili situația anterioară urmând să desființeze înscrisurile sub semnătură privată reprezentate de chitanța seria X nr.X/17.01.2014 și factura seria X nr.X/17.01.2014 emise de SC X X SRL X.
În privința acțiunii civile exercitate de persoana vătămată, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Regională Vamală, instanța apreciază că, în raport de probele administrate: dispozițiile Codului fiscal, depozițiile inculpatului, expertiza contabilă judiciară, sunt întrunite in mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul că partea civilă a dovedit în parte existența prejudiciului său, constând în paguba produsă prin fapta inculpatului, s-a dovedit fapta ilicită a inculpatului prin nerespectarea dispozițiilor art. art.296 ind.1 alin.(1) lit. l) din Legea nr.571/2003 - Cod procedură fiscală, faptă ce a fost săvârșită din culpă cu prevedere, cât și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Analizând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a inculpatului, instanța constată că sunt întrunite cumulativ condițiile art. 1349 alin.(1), (2) și art.1357 Cod civil, respectiv existența unei fapte ilicite, vinovăția inculpatului, prejudiciul și existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, urmând să dispună repararea acestuia de către inculpat.
Instanța constată că persoana vătămată, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Regională Vamală C, în termen legal, s-a constituit parte civilă prin adresa nr. X X din 24.03.2014 (fila 55 d.u.p.), cu suma de 16.606 lei, reprezentând taxe vamale 86 lei, accize 4.548 lei, și T.V.A.11.072 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de la data comiterii faptei și până la achitarea integrală a prejudiciului, pentru cantitatea de 100 litri alcool de proveniență Serbia, găsită asupra inculpatului X.
Potrivit art. 203 alin. (3) din Codul vamal Comunitar, Regulamentul (CEE) 2913, art.224 alin.(1) lit.a), alin.(3) lit.a) din Codul vamal al României, debitor pentru datoria vamală devine orice persoană care a cumpărat sau deținut mărfurile introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunității și României, și care știa sau trebuia să știe, în momentul achiziției sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal, datoria vamală la import luând naștere la introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import.
Aspectele mai sus relevate nu neagă dreptul autorității vamale de a pretinde prin mijloace administrative sau civile datoria vamală în cazul în care consideră că o astfel de datorie s-a născut și este exigibilă.
Pe de altă potrivit art. 233 lit. d) din Codul Vamal Comunitar, datoria vamală se stinge în cazul în care mărfurile pentru care a apărut sunt sechestrate la introducerea lor ilegală în țară și confiscate simultan sau ulterior.
Este adevărat că potrivit aceleiași dispoziții datoria vamală se consideră totuși a nu fi stinsă în ipoteza mai sus arătată, însă numai în scopul respectării dreptului penal aplicabil infracțiunilor vamale și dacă în conformitate cu prevederile penale ale unui stat membru, taxele vamale servesc ca bază pentru stabilirea sancțiunilor sau dacă existența unei datorii vamale determină inițierea urmăririi penale.
Obligațiile fiscale solicitate de către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională Vamală C se raportează, potrivit concluziilor expertizei fiscale judiciare depuse de un expert autorizat neutru, la un debit vamal ce este în principiu compus din: acciza 4.548 lei, taxe vamale 86 lei și TVA 1.221 lei.
Fiind dovedit și stabilit prin expertiză, prejudiciul creat persoanei vătămate trebuie reparat de persoana răspunzătoare, respectiv inculpatul X, potrivit art.1357 alin.(1) Cod civil.
Însă, față de cererea părții civile, și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară fiscală (f.45—54 dosar), instanța apreciază că cererea părții civile este întemeiată doar în parte, pentru suma totală de 5855 lei, reprezentată de 86 lei taxe vamale, 4.548 lei accize și 1221 lei T.V.A., la care se vor calcula penalități legale de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data achitării sumei
Deoarece inculpatul a fost găsit vinovat în proces, a comis infracțiunea prevăzută de art.296 ind.1 alin.(1) lit. l) din Legea nr.571/2003 - Cod fiscal, fiind sancționat și obligat la repararea prejudiciului, instanța îl va obliga la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 800 lei în faza urmăririi penale și 300 lei în faza de judecată
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat.
| ← Cerere restituire dobândă fiscală aferentă taxei de poluare.... | Constatarea legalitatii sesizarii instantei - evaziune fiscala → |
|---|
