Drept civil. Fond funciar - Modificare titlu de proprietate, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului, lipsa calității procesuale a comieiei locale în solicitarea de anulare titlu de proprietate, neagravarea situației în propria cale de atac.
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Hotărâre nr. 232/AC din data de 18.06.2015
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4427 din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. 6842/279/2008, s-au constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr.4427 din data de 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț a fost respinsă ca nefondată acțiunea având ca obiect modificare titlu de proprietate, formulată de reclamanta Comisia Locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Piatra Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M. V. și P. P.. A fost respins capătul de cerere formulat de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat. A fost obligată reclamanta să plătească pârâților M.V. și P.P. în solidar suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin acțiunea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 12.11.2008, sub nr. 6842/279/2008, reclamanta Comisia Locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Piatra Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M. V., P. I. și P. P., modificarea titlului de proprietate nr. 1/807/27.02.2001, emis numitului P. I., în sensul radierii suprafeței de 9.000 mp teren, situată în tarlaua 21 parcela 993/1, situată în municipiul Piatra Neamț, pct. Anexa C. și nu în pct. P., pe raza comunei Gârcina, cum din eroare s-a consemnat.
În motivarea acțiunii, s-a învederat că acțiunea estre dovedită prin extrasul din registrul agricol al numitului P.I. pe anii 1959-1963.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, la judecata în fond, în fotocopie, următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. 1/807/27.02.2001, extras din registrul agricol al numitului P. I. pe anii 1959-1963, procesul - verbal nr. 147/09.11.2010, de identificare și stabilire a limitelor teritoriale dintre municipiul Piatra Neamț și comuna Gârcina, legislație, procesul - verbal nr. 32691/28.09.2012, de delimitare a unității administrativ - teritoriale Piatra Neamț, avizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Neamț, plan de încadrare în zonă.
La data de 28.11.2008, pârâta Comisia locală Piatra Neamț, prin întâmpinare, a invocat excepția de conexitate cu dosar nr. 5680/279/2007, raportat la dispozițiile art. 164 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosar, la judecata în fond, în fotocopie, înscrisuri din dosarul nr. 5680/279/2007.
La data de 26.01.2009, pârâta Comisia județeană Neamț a depus la dosar întâmpinare, prin care a lăsat soluția la aprecierea instanței, având în vedere că stabilirea amplasamentului suprafețelor de teren atribuite persoanelor îndreptățite constituie obligația exclusivă a comisiilor locale.
Totodată, Comisia Județeană a solicitat respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu are personalitate juridică și nu se poate reține nicio culpă în sarcina sa în acest litigiu.
În dovedire, Comisia Județeană Neamț a depus la dosar, la judecata în fond, în fotocopie, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu.
Pe parcursul soluționării litigiului, la data de 13.10.2009, instanța de fond a luat act de modificarea cadrului procesual din punct de vedere al părților, față de certificatul de deces al numitului P.I., respectiv continuarea litigiului cu moștenitorii acestuia, în calitate de pârâți - M. V.și P.P. (descendenți).
La același termen de judecată, instanța de fond a respins excepția de conexitate cu dosar nr. 5680/279/2007.
La data de 26.11.2009, pârâta Comisia Locală Piatra Neamț a depus la dosar o completare la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, a arătat că titlul de proprietate în litigiu a fost eliberat în baza fișei premergătoare eliberării acestui titlu, semnată și deci însușită de ambele comisii locale, ca și de titularul dreptului de proprietate.
În ceea ce privește suprafața în litigiu, de 9.000 mp teren, aceasta nu a fost disponibilizată către Comisia Locală Piatra Neamț în vederea punerii în posesie în comuna Gârcina.
În condițiile în care această suprafață de teren declarată în pct. C. a fost identificată și pusă în posesie de Comisia Locală Gârcina, iar tarlaua C.este limitrofă cu tarlaua P., este posibil ca în declarația din registru agricol să nu se fi specificat locația exactă.
Conform declarației numitului P. I. din data de 20.11.2000, întreaga suprafață de teren de 2,90 ha pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate se află în localitatea Frăsinel - Gârcina.
A mai menționat că reclamanta dă dovadă de inconsecvență, în condițiile în care a mai promovat o acțiune pe rolul aceleiași instanțe (dosar nr. 5680/279/2007), la judecata căreia a renunțat.
Comisia Locală Piatra Neamț a anexat, în fotocopie, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu.
La data de 27.02.2013, pârâții M. V. și P. P. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, au arătat că au formulat plângere penală împotriva primarului comunei Gârcina (deoarece acesta i-a vândut suprafața de 2.207 mp înscrisă în titlul în litigiu) și a apreciat că, prin promovarea acțiunii, acesta urmărește acoperirea ilegalităților.
În dovedire, pârâții au depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 4288/07.11.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosar nr. 4717/279/2008, sentința civilă nr. 7032/18.10.2001, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosar nr. 2473/2001, certificate de stare civilă, ordonanța nr. 501/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, titluri de proprietate, extras de carte funciară, extras din planul cadastral, jurisprudență, adresa nr. 3610/01.04.1958, emisă de Sfatul Popular Piatra Neamț, cerere de înscriere în CAP, adeverință provizorie de proprietate, adresa nr. 3816/22.11.1994, emisă de Consiliul Local al comunei Girov, adresa nr. 993/22.01.1996, emisă de Consiliul Local al municipiului Roman, sentința civilă nr. 279/CA/13.06.1995, pronunțată de Tribunalul Neamț - secția civilă, în dosar nr. 294/CA/1994, certificat de grefă din dosar nr. 2852/1995, documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate în litigiu, extrase Ecris, sentința penală nr. 139/30.04.2014, pronunțată în dosarul penal nr. 7967/279/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț.
La data de 28.01.2014, Unitatea administrativ - teritorială Gârcina a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1/807/27.02.2001, întrucât numitul P.I. nu a făcut dovada că a stăpânit suprafața de 9.000 mp teren, situată în tarlaua 21 parcela 993/1, în pct. P., pe raza comunei Gârcina.
În motivare, a arătat că registrul agricol din anii 1956-1959 atestă că numitul P.I. a deținut acest teren în Roman, terenul fiind dobândit prin moștenire și a fost transferat ulterior în Anexa C., pe raza municipiului Piatra Neamț. Nu a existat nicio înțelegere privitoare la emiterea acestui titlu pe raza comunei Gârcina, iar chiar dacă ar fi existat este nulă de drept. În plus, Comisia Locală Piatra Neamț nu a verificat dacă pentru suprafața de teren în litigiu nu s-a emis alt titlu la Roman.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 49-53 din Codul de procedură civilă.
La data de 25.03.2014, pârâții M.V. și P.P.au depus la dosar o completare la întâmpinare, prin care au arătat că pentru terenul în suprafață de 1 ha pe care autorul său l-a predat la Sfatul Popular Roman în anul 1958, acesta a primit în schimb suprafața de 1 ha teren arabil pe raza comunei Căciulești, în pct. Frăsinel, în prezent pe raza comunei Gârcina. Și mama pârâților, numita Paramon Culina, a primit zestre de la părinții săi un teren arabil în suprafață de 2,50 ha, în pct. Dărmănești - Frăsinel, în prezent pe raza comunei Gârcina și un teren curți-construcții, în suprafață de 0,08 ha. Toate aceste suprafețe se regăsesc în registrul agricol din anii 1959-1963.
Prin cererea de înscriere în colectiv, P.I. s-a înscris cu întreaga suprafață de 3,50 ha teren pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după apariția Legii nr. 18/1991. Cererea a fost validată pentru suprafața de 3,48 ha teren.
După solicitări repetate de punere în posesie, autorul părților a acționat în justiție cele două comisii locale pârâte (care își declinau pe rând competența pe motiv că terenul s-ar fi aflat pe raza comunei Gârcina). De asemenea, autorul părților a făcut dovada cu înscrisuri că nu figurează înscris în evidențele agricole ale municipiului Roman în perioada 1959-1963 și nici nu a depus cerere de reconstituire în acest oraș.
Prin sentința civilă nr. 279/CA/13.06.1995, pronunțată de Tribunalul Neamț - secția civilă, în dosar nr. 294/CA/1994, irevocabilă prin decizia civilă nr. 77/26.03.1996, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosar nr. 2852/1995, Comisia Locală Piatra Neamț a fost obligată să efectueze lucrările de punere în posesie, să emită proces - verbal de punere în posesie cu planul de situație anexă, în favoarea petentului P.I., pentru suprafața de 0,90 ha teren situată pe raza municipiului Piatra Neamț, potrivit adeverinței nr. 1539/18.09.1991, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar Comisia Locală Gârcina a fost obligată să efectueze aceleași lucrări însă pentru suprafața de 2,50 ha teren situată pe raza teritorială a comunei Gârcina.
Pârâții au arătat că acest din urmă teren, deși s-a aflat inițial pe raza municipiului Piatra Neamț, prin lucrările de organizare intragospodărească din anii 1963-1964, a trecut pe raza comunei Gârcina, limitrof hotarului cu Piatra Neamț, în zona Ciritei.
În consecință, în baza H.C.J. 1506/23.03.2001, suprafața de 0,90 ha teren a fost disponibilizată pe raza comunei Gârcina, iar tabelul anexă a fost semnat de ambele comisii. Chiar și fișa prealabilă a titlului de proprietate a fost semnată de primarul comunei Gârcina.
Pârâții au mai arătat că terenul în litigiu a intrat în circuitul civil, prin dezbaterea succesorală efectuată pentru părinții lor, iar necesitatea de ordine juridică și stabilitate socială reclamă respectarea hotărârilor judecătorești deja pronunțate.
La data de 17.06.2014, pârâții M.V. și P.P.au solicitat suspendarea facultativă a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 7967/279/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț.
La termenul de judecată din data de 25.03.2014, instanța de fond a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de Unitatea administrativ - teritorială Gârcina.
La termenul de judecată din data de 30.09.2014, instanța de fond a respins ca nefondată și excepția de perimare a prezentului dosar, excepție invocată de pârâta Comisia Locală Piatra Neamț.
La termenul de judecată din data de 02.12.2014, instanța de fond a respins ca nefondată și cererea de suspendare facultativă a prezentului dosar întrucât nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale cu privire la intimata B. L. A..
Instanța de fond a încuviințat, raportat la dispozițiile art. 167-168 din Codul de procedură civilă, pentru părțile prezentei cauze, proba cu înscrisuri și a respins ca inutilă proba testimonială, solicitată de pârâții M.V. și P. P.. A încuviințat, de asemenea, pentru reclamantă, proba cu expertiză tehnică - specialitatea topografie.
La data de 15.07.2013, a fost depus la dosar raportul de expertiză, iar la data de 04.11.2013, respectiv pe 24.01.2014, au fost depuse completări la acest raport.
În ce privește fondul litigiului dedus judecății, analizând și coroborând susținerile părților și înscrisurile existente la dosar instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, pârâtul defunct P.I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,4 ha teren dintre care 2 ha teren arabil în punctul Dărmănești și 1,4 ha teren arabil la Frăsinel - Căciulești, cerere înregistrată la Primăria municipiului Piatra Neamț, județul Neamț, sub nr. 39/G/23.03.1991 (fila 75).
Conform registrului agricol al numitului P.I. pe anii 1959-1963, acesta figura cu suprafața totală de 3,48 ha teren, astfel: 2 ha teren arabil în punctul Dărmănești, 5.000 mp teren arabil la Frăsinel - Căciulești și 9.000 mp teren arabil în anexa Ciritei.
Propunerea formulată de către comisia locală (care l-a înscris pe solicitant în tabelul anexă 2a, poziția nr. 42, cartier Valea Viei Piatra Neamț, pentru suprafața de 3,48 ha, fără indicarea unui amplasament concret) a fost validată prin Hotărârea nr. 94 din data de 09.09.1991, a Comisiei județene Neamț.
După solicitări repetate de punere în posesie, autorul pârâților M.V. și P.P.a acționat în justiție cele două comisii locale pârâte (care își declinau pe rând competența pe motiv că terenul s-ar fi aflat pe raza comunei Gârcina). Prin sentința civilă nr. 279/CA/13.06.1995, pronunțată de Tribunalul Neamț - secția civilă, în dosar nr. 294/CA/1994, irevocabilă prin decizia civilă nr. 77/26.03.1996, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosar nr. 2852/1995, Comisia Locală Piatra Neamț a fost obligată să efectueze lucrările de punere în posesie, să emită proces - verbal de punere în posesie cu planul de situație anexă, în favoarea petentului P.I., pentru suprafața de 0,90 ha teren situată pe raza municipiului Piatra Neamț, potrivit adeverinței nr. 1539/18.09.1991, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar Comisia Locală Gârcina a fost obligată să efectueze aceleași lucrări însă pentru suprafața de 2,50 ha teren situată pe raza teritorială a comunei Gârcina.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 1486/23.02.2001, Comisia Județeană a validat propunerea comisiei municipale de diminuare a acestei suprafețe la 2,9 ha, în baza acceptului proprietarului.
În consecință, la data de 27.02.2001, Comisia Județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis titlul de proprietate nr. 1/807.
Prin HCJ Neamț nr. 1506/23.03.2001 s-au disponibilizat către Comisia Locală Gârcina mai multe suprafețe de teren, printre care și 0,90 ha teren în punctul Porcărie, în vederea emiterii titlului de proprietate în favoarea autorului P.I.. Tabelul nominal aflat la fila 177, semnat și însușit și de reprezentanții reclamantei, l-a reținut și pe autorul P.I., cu o suprafață de 0,90 ha, printre cetățenii care posedă teren agricol pe raza comunei Gârcina.
Fișa de proprietate reprezentând suprafața primită în proprietate de P.I., aflată la fila 43, a fost de asemenea avizată pozitiv și deci însușită și de reprezentanții Comisiei locale Gârcina, respectiv de primarul acesteia.
În condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate pe raza comunei Gârcina s-a realizat în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, hotărâre concretizată ulterior printr-o înțelegere între comisiile locale de fond funciar Piatra Neamț și Gârcina în sensul disponibilizării mai multor suprafețe de teren pe teritoriul administrativ al comunei Gârcina, județul Neamț, inclusiv terenul în litigiu, prin care s-a stabilit amplasamentul terenului respectiv pe raza comunei Gârcina, instanța de fond a apreciat că nu mai poate fi pusă în discuție valabilitatea titlului de proprietate supus analizei judiciare, sub aspectul amplasamentului terenului în suprafață de 9.000 mp, nefiind obligatorie respectarea vechiului amplasament.
Instanța de fond a remarcat și inconsecvența de care a dat dovadă reclamanta în condițiile în care a mai promovat o acțiune pe rolul aceleiași instanțe (dosar nr. 5680/279/2007), la judecata căreia a renunțat. De asemenea, instanța de fond a reținut și cele menționate în sentința penală nr. 139/30.04.2014, pronunțată în dosarul penal nr. 7967/279/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, cu privire la vânzarea (aparent) ilicită a unei suprafețe din terenul în litigiu de către chiar primarul comunei Gârcina - aspecte care, consideră prima instanță, par să întărească ideea că prezentul demers judiciar nu tinde decât la procurarea unei apărări în dosarul penal.
Susținerile reclamantei referitoare la faptul că eliberarea titlului de proprietate a cărui modificare o cere s-a realizat cu încălcarea amplasamentului la care era îndreptățit autorul pârâților M.V. și P. P., au fost înlăturate de instanța de fond, întrucât nu corespund realității.
S-a mai constatat că problema amplasamentului nu este una conformă realității, deoarece acesta nu este lipsit de temei legal. A existat o hotărâre a Comisiei Județene Neamț care, la rândul ei nu a fost desființată, prin intermediul căreia a fost disponibilizată, de către comuna Gârcina, o suprafață de teren necesară Comisiei locale a Municipiului Piatra Neamț în vederea punerii în posesie în comuna Gârcina a unor persoane, titulari îndreptățiți la reconstituire, printre care și autorul pârâților M.V. și P. P.. Comisia locală Gârcina a cunoscut toate aceste situații, întrucât în toate demersurile realizate de celelalte două comisii de fond funciar, cu privire la suprafața de 0,90 ha teren, a fost de acord, certificând toate înscrisurile ce s-au întocmit în acest sens.
În realitate, prima instanță a constatat că demersul de față realizat prin cererea promovată nu este decât o dovadă concretă că reclamanta, cu rea credință, după 12 ani de la eliberarea titlului de proprietate și mai bine de 20 de ani de la recunoașterea dreptului, ignoră și încearcă să împiedice valorificarea atributelor lui.
Această suprafață de teren în litigiu declarată ca fiind în pct. Ciritei de către titularul dreptului de proprietate, a constatat instanța de fond că, a fost identificată și pusă în posesie de chiar Comisia Locală Gârcina care, dacă a fost în eroare, nu poate invoca în prezent propria turpitudine cu atât mai mult cu cât la data semnării acordului de către cele două comisii se recunoștea că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament, fapt atestat și prin adresa nr. 380/12.02.1997, eliberată de reclamantă.
A mai reținut prima instanță, că, indiferent dacă nu a fost respectat vechiul amplasament (astfel cum se indică în raportul de expertiză - specialitatea topografie efectuat în cauză), acest aspect nu are relevanță față de cele expuse mai sus. Nici faptul că autorul părților a primit terenul în litigiu la schimb pentru un alt teren predat la Sfatul Popular Roman, s-a constatat că nu are relevanță în cauză de vreme ce s-a făcut dovada cu înscrisuri că nu figurează înscris în evidențele agricole ale municipiului Roman în perioada 1959-1963 și nici nu a depus cerere de reconstituire în acest oraș.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut și faptul că terenul în litigiu a intrat în circuitul civil încă din anul 2001, astfel cum atestă sentințele civile depuse la dosar (sentința civilă nr. 4288/07.11.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosar nr. 4717/279/2008 și sentința civilă nr. 7032/18.10.2001, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosar nr. 2473/2001).
Față de considerentele expuse anterior, instanța de fond a apreciat că titlul de proprietate nr. 1/807/27.02.2001 a fost emis în mod corect și legal, cu respectarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar, în vigoare la data emiterii titlului, motiv pentru care a respins ca nefondată acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită, această soluție impunându-se și din perspectiva respectării principiului stabilității circuitului civil.
În considerarea prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reclamanta, în calitate de parte căzută în pretenții, a fost obligată la plata către pârâții M.V. și P. P., în solidar, a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales. Instanța de fond a respins capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat, față de soluția ce s-a pronunțat și de culpa sa procesuală reținută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Comisia Locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr. 6842/279/2008. În recursul declarat, reclamanta a criticat sentința, pentru următoarele motive:
La data eliberării titlului de proprietate era în vigoare Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Toate documentele premergătoare eliberării titlului de proprietate nr. 1/807/27.02.2001 se află la dosar și au fost emanate eronat de la Comisia Locală Piatra Neamț, care a indicat că fostul amplasament al suprafeței de 0,90 ha este pe raza Comunei Gârcina. În urma raportului de expertiză întocmit în dosar s-a stabilit indubitabil că vechiul amplasament al suprafeței de 0,90 ha nu este cel din titlul de proprietate.
În aceste condiții, devine evident că reprezentanții Comisiei Locale Piatra Neamț sunt în culpă deoarece nu au respectat prevederile Legii nr. 1/2000, au stabilit eronat că vechiul amplasament se află pe raza comunei Gârcina, nu au verificat dacă fostul amplasament real era liber și au procedat la eliberarea unui titlu de proprietate eronat și care trebuie modificat.
Față de aceste motive, consideră relevante și următoarele aspecte: instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză solicitată de reclamantă numai că, în urma analizei documentelor depuse la dosar, a decis că exact motivul pentru care reclamanta a solicitat această probă, și anume determinarea amplasamentului real al suprafeței de teren, este lipsită de relevanță. Consideră reclamanta că amplasamentul unui teren nu este relevant decât în condițiile în care terenul acordat prin titlul de proprietate și amplasamentul real al unei suprafețe se află pe raza aceleiași localități. În speță, însă, amplasamentul real este pe raza municipiului Piatra Neamț, iar amplasamentul din titlu pe raza comunei Gârcina. Arată că efectele negative sunt evidente deoarece Comisia Piatra Neamț rămâne cu mai mult teren la dispoziție, nejustificat, pe când Comisia Gârcina este privată de o suprafață de teren.
Consideră astfel că este vorba de contradicție în hotărâre, și anume o probă este încuviințată, dar nu este luată în considerare, chiar dacă însăși instanța a stabilit în raportul de expertiză obiective, respectiv să se stabilească dacă declarația din registrul agricol al numitului P.I. din anii 1959-1963 al punctului Anexa C.putea cuprinde și tarlaua P., în prezent situată pe raza comunei Gârcina. Expertul a răspuns la acest punct și a precizat că declarația din registrul agricol a numitului P.I. nu cuprinde și tarlaua P., situată în prezent pe raza comunei Gârcina. Astfel, consideră reclamanta că este evident faptul că fostul amplasament nu este cel stabilit în titlul de proprietate, dar instanța de fond a refuzat să ia în considerare răspunsul expertului și a decis că are efect acordul dintre cele două comisii și respectiv adresa nr. 380/12.02.1997. Instanța de fond a considerat că nu este relevant fostul amplasament al terenului Legea nr. 1/2000 menționează expres că acesta are importanță.
A mai considerat instanța de fond că nu poate reclamanta să își invoce propria turpitudine pentru anularea titlului de proprietate, deși aceasta a invocat culpa Comisiei Locale Piatra Neamț, și nu culpa sa proprie, cei dintâi fiind cei care au stabilit eronat amplasamentul suprafeței de 0,90 ha teren. Instanța de fond a considerat că titlul de proprietate a fost emis în baza unei hotărâri a Comisiei Județene Neamț care la rândul său nu a fost anulată, însă nu a analizat dacă această hotărâre a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 1/2000 și a H.G. 131/1991 sau dacă la punerea în posesie a proprietarilor era măcar posibilă disponibilizarea de terenuri conform legislației în vigoare la nivelul anilor 2001. instanța de fond nu a luat în considerare nici măcar o sentință emisă de o instanță superioară și care este definitivă și irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 279/CA/13.06.1995 a Tribunalului Neamț, prin care s-a stabilit că suprafața de teren se află pe raza municipiului Piatra Neamț.
Mai mult, instanța de fond a respins ca nefondată cererea de suspendare facultativă întrucât nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale cu privire la intimata B. L. A., deși în considerente a reținut că prezentul demers judiciar nu tinde decât la procurarea unei apărări în dosarul penal. În această situație, instanța de fond a dat dovadă de subiectivism, dar a creat și o contradicție. Sub acest aspect, reclamanta arată că este evident că o astfel de idee este eronată, în condițiile în care reclamanta a formulat o acțiune legitimă ce trebuia analizată și soluționată prin prisma efectelor care le produce asupra reclamantei și nu prin prisma efectelor asupra altei persoane, ce nu este nici parte în cauză. În ceea ce privește contradicția, arată că, dacă instanța considera că singurul scop al reclamantei este procurarea unei apărări, nu se justifică respingerea cererii de suspendare până la finalizarea cercetărilor privind vânzarea ilicită de teren. Dacă instanța de fond insista să verifice aceste aspecte, trebuia să acorde reclamantei posibilitatea de apărare, respectiv să aducă la cunoștință că moștenitorii lui P.I. și-au arendat cota parte de teren de pe raza comunei Gârcina, situație în care este evident că în speță nu este vorba de nici o vânzare ilicită de teren.
În concluzie, reclamanta consideră că instanța de fond a interpretat eronat intențiile reclamantei și a privat-o pe aceasta de soluționarea judicioasă a acțiunii. Mai consideră că se crează un precedent periculos deoarece la fiecare acțiune privind nulitatea totală sau parțială a unui titlu de proprietate, se poate formula o plângere penală de către pârâți care va genera respingerea acțiunii și lipsirea de eficiență a prevederilor legale care dau dreptul reclamantei la o astfel de acțiune.
Instanța de fond a considerat că soluția sa are ca efect respectarea principiului stabilității circuitului civil, fără însă să țină cont că doar o instanță poate anula un act administrativ incorect, abilitate ce nu revine însă și autorității emitente. În acest sens, invocă dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 544/2004 cu privire la care a fost respinsă și excepția de neconstituționalitate conform deciziei nr. 478/2011 a Curții Constituționale, în care s-a decis tocmai că instanța este singura ce poate anula un act intrat în circuitul civil.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea susținerilor din cererea de recurs, reclamanta a depus la dosar contractul de arendă din data de 17.05.2010 încheiat de M.V. și P.S., contract de arendare încheiat de P.P.și P. S..
Față de recursul declarat de reclamantă, pârâții P.P.și M.V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, precizând că aceasta este a doua acțiune formulată după 12 ani de la eliberarea titlului de proprietate și după 20 de ani de la reconstituirea dreptului de proprietate, cu mențiunea că în dosarul cu același obiect nr. 5680/279/2007 aceeași reclamantă a renunțat la judecată. Arată că în cauză nu există nici un motiv de nulitate a titlului de proprietate, deoarece terenul este situat exact pe acest amplasament care a fost proprietatea părinților intimaților și tocmai de aceea cele două comisii de fond funciar, a Municipiului Piatra Neamț și a Comunei Gârcina, au întocmit împreună documentația de disponibilizare a terenului tocmai pentru că era amplasamentul familiei. La data formulării cererii de reconstituire și la data emiterii titlului de proprietate, chiar și în prezent pentru terenurile din extravilan, nici nu se prevedea sub sancțiunea nulității eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament, ci persoana care avea reconstituit dreptul avea chiar obligația să preia terenul acolo unde i se dădea de către comisie. În cauza de față însă terenul pe acest amplasament a aparținut familiei intimaților de la autor, a fost preluat la C.A.P. și nici nu se poate pune problema unei nelegalități a titlului.
Mai arată că în forma inițială a Legii fondului funciar nu era obligatorie respectarea amplasamentului nici pentru terenurile din intravilan, și în nici o formă a legii nu constituie motiv de nulitate o pretinsă nerespectare a amplasamentului pentru terenul extravilan. Acest teren din extravilan este stabilit ca și amplasament de către comisie și am fost absolută legală reconstituirea dreptului care s-a efectuat prin colaborarea dintre Comisia Locală Gârcina și Comisia Piatra Neamț. Prin urmare, comisia locală, cea care a acordat amplasamentul, este aceeași cu cea care formulează acțiunea de față.
Reclamanta a făcut referire la sentința civilă nr. 279/CA/13.06.1995 pronunțată în dosarul Tribunalului Neamț nr. 294/CA/1994, în care a fost parte atât Comisia Locală Gârcina, cât și Comisia Locală Piatra Neamț, cu mențiunea că în acest dosar nu s-a efectuat expertiză tehnică de identificare a terenului, însă în executarea acestei sentințe, la verificarea amplasamentului din teren, s-a ajuns la concluzia, între cele două comisii, că fizic, amplasamentul terenului autorului este la hotarul dintre cele două localități și este arondat administrativ pe raza Comunei Gârcina. De aceea, cele două comisii au întocmit tabele de disponibilizare însușite reciproc și, în baza acestei documentații, s-a emis hotărârea de disponibilizare nr. 1506/23.03.2001, în care terenul figurează la poziția nr. 2. Acest teren a fost predat în posesie pârâților, s-a întocmit fișa prealabilă emiterii titlului de proprietate semnată de Comisia locală Gârcina și Primarul Comunei, care ulterior a vândut pământul altor persoane. A urmat eliberarea titlului de proprietate nr. 1/807/27.02.2001, a fost efectuat partajul succesoral pe cale judecătorească în două dosare, respectiv nr. 2473/2001 și 4717/279/2008 și astfel titlul de proprietate a intrat în circuitul civil. Arată că stăpânesc în prezent terenul care nu a fost revendicat de nici o persoană, însă după ce s-a efectuat vânzarea de către primarul comunei Gârcina a terenului lui C.V. A. (vecinul pârâților), cât și a unei părți din terenul lor, s-a întocmit la nivelul localității o schiță falsă în care între proprietatea tatălui pârâților și megieșul direct C.V. A. este interpus D. V. și L. (proprietari conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3208/24.07.2008). În această modalitate, arată pârâții, peste proprietatea acestora s-a realizat o suprapunere parțială de 2200 m.p., dar concomitent și o deplasare a terenului în pârâu și în partea dinspre drum. Consideră pârâții că în cauză nu subzistă nici una din situațiile de nulitate absolută sau parțială a titlului de proprietate, deoarece tatăl lor a avut acest teren la nivelul anului colectivizării, s-a luat din acest punct, l-au stăpânit în trecut și îl stăpânesc și astăzi, nu a fost reconstituit altor persoane și nici nu a fost solicitat, însă au suferit doar o tulburare în drept prin încheierea abuzivă a actului de vânzare-cumpărare și de modificare a amplasamentului și prin faptul că nu le-au fost emise documentele necesare de la Primăria Comunei Gârcina pentru a putea fi intabulat terenul.
Mai menționează că tulburarea există și prin faptul că de 6 ani au litigii cu Primăria Comunei Gârcina, Primarul acesteia, care a formulat și propunerea de a renunța pârâții la terenul de 2200 m.p. din trupul total de 9000 m.p. și de a-l primi pe un alt amplasament, pe care l-a și indicat. Pârâții au refuzat, acela fiind momentul în care au realizat că terenul fusese vândut. Mai arată că au achitat impozitul în fiecare an, până în anul 2009, când Primăria Gârcina nu a mai vrut să primească banii cu acest titlu.
Pârâții au invocat practică judiciară și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pârâta Comisia Locală Piatra Neamț, în întâmpinarea formulată, a arătat că instanța de fond a realizat o analiză corectă a situației de fapt, a reținut că titlul de proprietate a fost eliberat lui P.I. în baza documentației care a fost semnată și însușită de ambele comisii, inclusiv de Comisia Locală Gârcina și de titularul dreptului de proprietate, că ambele comisii au fost obligate prin sentința civilă nr. 279/CA/13.06.2005 a Tribunalului Neamț să efectueze lucrări de punere în posesie în favoarea lui P.I. pentru suprafața de 0,90 ha, că prin Hotărârea nr. 1486/2001 Comisia județeană a validat propunerea Comisiei Municipale Piatra Neamț de diminuare a acestei suprafețe la 2,9 în baza acceptului proprietarului, că prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 1506/23.03.2001 s-au indisponibilizat Comisiei Locale Gârcina mai multe suprafețe de teren, printre care și 0,90 ha în punctul P. pentru emiterea titlului în favoarea lui P.I., că în tabelul nominal însușit și de reclamantă a fost reținut și P.I. cu o suprafață de 0,90 ha alături de alți cetățeni care posedă teren pe raza comunei Gârcina, iar fișa de proprietate care evidențiază suprafața primită în proprietate de către Paramnon Ilisei a fost avizată pozitiv și însușită de reprezentanții Comisiei Locale Gârcina. Pentru toate aceste motive, nu mai poate fi pusă în discuție valabilitatea titlului pentru nerespectarea amplasamentului.
Mai menționează că în mod corect instanța de fond a reținut drept motiv de respingere a acțiunii și stabilitatea circuitului civil, deoarece titlul de proprietate eliberat autorului pârâților a intrat în circuitul civil încă din anul 2001.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
Comisia Locală Piatra Neamț a depus și concluzii scrise, iar pentru termenul de judecată din data de 18.06.2015 Comisia Locală Gârcina a formulat răspuns la întâmpinare în care a arătat că sentința civilă nr. 279/CA/13.06.2005, definitivă și irevocabilă, a stabilit în sarcina Comisiei Locale Piatra Neamț efectuarea lucrărilor de punere în posesie, emiterea procesului-verbal în favoarea lui P.I. pentru suprafața de 0,90 ha pe raza municipiului Piatra Neamț, ori, din analiza titlului contestat, este evident că această sentință nu a fost respectată decât parțial, terenul acordat nefiind situat pe raza municipiului Piatra Neamț. În H.G. 131/1991, cât și în H.G. nr. 1172/2001 nu a fost prevăzută posibilitatea de a se pune la dispoziție terenuri între comisiile de fond funciar, ci exista doar posibilitatea de a diminua suprafața acordată prin aplicarea unei cote procentuale la toate persoanele îndreptățite. Această posibilitate a intervenit abia prin H.G. nr. 890/2005, în care la art. 10 se prevede procedura aplicabilă.
Comisia Municipală Piatra Neamț dispunea la data punerii în posesie a lui P.I. de suprafața necesară pentru respectarea sentinței anterior menționate și nu era nevoie de alocarea unei suprafețe de către Comisia Locală Gârcina, în condițiile în care nici măcar nu era acesta fostul amplasament conform registrului agricol al lui P.I..
În concluzie, consideră reclamanta că titlul de proprietate a fost emis fără a fi respectate legislația în vigoare și sentința civilă a Tribunalului Neamț, motive pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a dedus judecății o acțiune de modificare titlu de proprietate, în ceea ce privește amplasamentul terenului care a fost reconstituit în favoarea autorului pârâților, P.I., în suprafață de 0,90 ha. Instanța de fond a reținut că la eliberarea titlului de proprietate comisia locală Gârcina a fost de acord cu stabilirea amplasamentului terenului de 0,90 ha, pe raza comunei Gârcina, în punctul Porcărie. În consecință, în anul 2001, titlul de proprietate nr.1/807 a fost eliberat cu acordul Comisiei Locale Gârcina și în această modalitate dreptul autorului pârâților, P.I., a fost recunoscut, în mod legal, pe amplasamentul menționat. Așadar, se constată că această cauză a fost soluționată, prin sentința recurată, pe fondul său, prima instanță apreciind că titlul de proprietate a fost legal emis.
Acțiunea introductivă de instanță a fost formulată de către Comisia locală Gârcina, comisie care a fost înființată pentru punerea în practică a prevederilor legilor funciare, având atribuții exprese în stabilirea amplasamentului terenurilor, conform art.27 din Legea nr.18/1991 și ale art.34 din H.G. nr.890/2005.
Față de obiectul acțiunii introductive de instanță, se constată că, în speță, are incidență textul art. III alin.2 din Legea nr.169/1997, care reglementează posibilitatea de promovare a unei acțiuni având ca obiect constatare nulitate absolută/anulare/modificare titlul de proprietate de către de primar sau de prefect sau de orice altă persoană care justifică un interes legitim, fără a stabili o ordine de preferință, pentru situațiile în care mai multe persoane sunt îndreptățite să formuleze o astfel de cerere.
De asemenea, se constată că la stabilirea atribuțiilor comisiilor locale se mai prevede la art.5 alin.1 lit.l din HG nr.890/2005 că acestea au obligația de a identifica terenurile atribuite ilegal și de a sesiza primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, comisia locală, deși are atribuții în stabilirea amplasamentului terenurilor care au fost reconstituite în procedura legilor fondului funciar, legitimarea procesuală activă în promovarea acțiunilor de nulitate/modificare titlu, indiferent de forma nulității, prevăzută de art.III din Legea nr.169/1997 aparține primarului unității administrativ teritoriale, comisia locală având doar obligația de a sesiza primarul în vederea promovării acțiunilor cu obiectul menționat.
Față de textele legale incidente, care stabilesc atribuții distincte fiecărei instituții în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, tribunalul constată că, în mod greșit, prima instanță a analizat cauza cu antamarea fondului dreptului, deși trebuia apreciată, mai întâi, existența calității procesuale active a Comisiei locale în promovarea acțiunii.
Chiar dacă în raport de cele anterior menționate, se constată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a dreptului reclamantei de a iniția o acțiune în care să fie pusă în discuție valabilitatea unui titlu de proprietate, sub aspectul amplasamentului terenului evidențiat, se constată că aceste considerente, chiar dacă înlocuiesc în totalitate considerentele din sentința recurată, nu sunt de natură să conducă la admiterea recursului. Aceasta deoarece calea de atac a fost promovată de către reclamantă, iar, în cazul în care recursul ar fi considerat ca întemeiat, reclamantei i s-ar crea o situație mai grea în calea de atac, acțiunea fiind necesar să fie respinsă, pe lipsă calitate procesuală activă, deși la prima instanță aceasta a obținut o analiză a petitului cererii, pe fondul său.
În această modalitate, tribunalul constată că ar fi încălcat principiul non reformatio in pejus, prevăzut de art.316 raportat la art.296 Cod procedură civilă. Or, la judecata în primă instanță, a fost respinsă acțiunea pe fondul său, iar ca urmare a aplicării art. III din Legea nr.169/1997, raportat la art.27 din Legea nr.18/1991 și art.5 alin.1 lit.l, și ale art.34 din H.G. nr.890/2005, acțiunea ar fi trebuit respinsă pe excepția lipsei calității procesuale active. În cazul, însă, al respingerii acțiunii pe excepție, principiul anterior menționat, care guvernează căile de atac indiferent de felul acestora, ar fi încălcat, în condițiile în care reclamanta la judecata în primă instanță a obținut o analiză a acțiunii deduse judecății, cu antamarea dreptului substanțial aplicabil.
Pentru toate aceste motive, se constată că singura soluție incidentă pentru a nu fi încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac, este respingerea prezentului recurs, ca nefondat, în considerarea dispozițiilor art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
| ← Inadmisibilitatea. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice | Drept civil. Fond funciar - Constatarea nulităţii absolute... → |
|---|
