Drept civil. Fond funciar - Constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Hotărâre nr. 248/AC din data de 25.05.2015
Prin sentința civilă nr. 1159 din 10.10.2014 Judecătoria Tîrgu Neamț a respins excepția lipsei de interes a reclamantei N.D.M.în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 73/903/1995 cu privire la suprafața de 2496 mp și în modificarea Titlului de proprietate nr. 15367/2013 în sensul înscrierii suprafeței de 4296 mp în loc de 1800 mp, cu vecinătățile corespunzătoare, și a admis excepția inadmisibilității acestei acțiuni, cu obligarea reclamantei să le achite pârâților A. D. V., R. D. V. și A. D. D. suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate după autorul său, defunctul A.D. G., și i s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 73/1386/2003. Acesta a fost modificat prin sentința civilă nr. 2614 din 12.12.2011 și prin decizia civilă nr. 154/RC din 14.02.2013, motiv pentru care i s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 15367/09.08.2013.
Ulterior, reclamanta a formulat o nouă cerere de retrocedare pentru suprafața de 2480 mp, care a fost respinsă de Comisia locală V. - Neamț și de Comisia județeană Neamț ca fiind tardiv formulată, soluția fiind menținută și de Tribunalul Neamț prin decizia civilă nr. 87/AC din 04.03.2014.
În privința excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, invocată de pârâții A. D. V., R. D. V. și A. D. D., prima instanța a considerat că, față de poziția ei procesuală și de motivele invocate în susținerea cererii, dovada interesului a fost făcută.
Este însă întemeiată excepția inadmisibilității cererii de modificare a Titlului de proprietate nr. 15367/2013 deoarece, potrivit art. 11 alin. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face în baza unei cereri formulate în termenul prevăzut de lege. Conform Legii nr. 247/2005 ultimul termen până la care se puteau formula astfel de cereri a fost data de 30.11.2005. Reclamanta nu a formulat o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în discuție, ci s-a adresat direct instanței de judecată cu solicitarea majorării de la 1800 mp la 4296 mp a suprafeței de teren din sola 41, parcela 423/1.
Însă, pentru această diferență de teren reclamanta ar fi trebuit să recurgă la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de lege, mai ales că o altă acțiune având același obiect i-a fost anterior respinsă.
Ca urmare, solicitarea reclamantei de modificare a Titlului de proprietate nr. 15367/2013 se impune a fi respinsă, ca și cererea acesteia de constatare a nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 73/903/1995.
Atât împotriva sentinței civile nr. 1159 din 10.10.2014 cât și împotriva încheierii din data de 26.09.2014 a formulat în termen legal apel reclamanta N.D. M., care a invocat faptul că prin încheierea criticată apărătorului său i s-a respins în mod greșit cererea de amânare a judecății pentru imposibilitatea prezentării la acel termen de judecată. I s-a încălcat astfel dreptul la apărare precum și principiile oralității și contradictorialității, întrucât prima instanță a dat crezare afirmațiilor mincinoase ale părții adverse în locul cererii de amânare depuse de apărătorul său. Împrejurarea că acesta își putea asigura substituirea nu prezintă relevanță pentru că ea nu și-a dat acordul în acest sens, iar contractul de asistență juridică este unul intuitu personae, încheiat în considerarea încrederii pe care clientul o are în calitățile profesionale ale avocatului.
În privința sentinței civile nr. 1159 din 10.10.2014 a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind modificarea Titlului de proprietate nr. 15367/2013 pe motiv că nu ar fi urmat procedura administrativă prealabilă prevăzută de legislația funciară. În realitate în anul 1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, din care i s-a retrocedat suprafața de 1800 mp. Ulterior a descoperit un înscris din care reiese că terenul avea în realitate 4296 mp iar capătul de cerere respins ca inadmisibil viza tocmai această diferență de teren, și de aceea prima instanță trebuia să analizeze dacă dreptul său de proprietate este limitat la suprafața de 1800 mp sau se întinde la întreaga suprafață de 4296 mp. Prin acest capăt de cerere nu a solicitat o nouă reconstituire a dreptului de proprietate, ci doar modificarea reconstituirii deja existente, astfel că și excepția inadmisibilității acțiunii ar fi trebuit analizată odată cu fondul.
În mod greșit a fost respins ca inadmisibil și capătul de cerere în constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 73/903/1995 cu privire la suprafața de 2496 mp teren, care ar fi trebuit soluționat pe fond și nu ca o consecință a respingerii primului capăt de cerere. Astfel, terenul în discuție ar fi rămas la dispoziția comisiei locale de fond funciar pentru că dispozițiile Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost completată prin Titlul V din Legea nr. 247/2005, permit să se constate nulitatea absolută a unui titlu de proprietate și în astfel de condiții.
A mai criticat sentința și pentru cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, considerând că suma de 2500 lei este prea mare în raport de durata procesului și de apărările formulate de apărătorul pârâților.
Cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Intimații - pârâți au depus întâmpinare (f. 31 - 33) prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, la care apelanta a formulat un răspuns (f. 48 - 50) în care a reluat și dezvoltat argumentele invocate în susținerea cererii de apel.
Analizând apelul din perspectiva criticilor formulate Tribunalul constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 222 din noul Cod de procedură civilă amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și neimputabile părții sau reprezentantului ei, iar dacă o astfel de cerere este respinsă, instanța trebuie, la cererea părții care a formulat cererea, să amâne pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Din modul de redactare a acestui text legal reiese că amânarea judecății pentru lipsă de apărare constituie excepția și nu regula iar cererea trebuie să fie temeinic justificată. Împrejurarea că apărătorul reclamantei avea de susținut un proces la o altă instanță nu constituie un astfel de motiv atât timp cât avocatul putea, într-adevăr, să își asigure substituirea sau să solicite strigarea cauzei la sfârșitul ședinței. Chiar dacă alegerea avocatului se face în considerarea persoanei acestuia, dosarele nu se pot judeca în funcție de posibilitatea avocaților de a se prezenta la termene.
Pe de altă parte, textul de lege citat reglementează obligația instanței de a amâna pronunțarea pentru a da posibilitatea părții care a invocat lipsa de apărare să depună concluzii scrise iar în cauză prima instanță s-a conformat, pronunțarea fiind amânată de la 29.09.2014 la data de 10.10.2014, astfel că apărătorul reclamantei a avut posibilitatea să depună concluzii scrise (f. 114 - 116 dosar fond).
Așa fiind, motivul de apel privind greșita respingere a cererii reclamantei de amânare a judecății pentru imposibilitatea prezentării apărătorului său la termenul când au avut loc dezbaterile este vădit nefondat.
În privința criticii referitoare la greșita admitere a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind modificarea Titlului de proprietate nr. 15367/2013, Tribunalul constată că nici aceasta nu este fondată pentru că, într-adevăr, Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și Regulamentul de aplicare a acesteia, adoptat prin HG nr. 890/2005, prevăd o procedură specială în materia stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care debutează cu formularea unei cereri adresate comisiei locale de la locul situării terenului solicitat. Această comisie se pronunță asupra temeiniciei cererii printr-o hotărâre care, ulterior este înaintată comisiei județene, însoțită de documentația aferentă, iar aceasta o validează sau o invalidează printr-o hotărâre proprie. În cazul în care soluția adoptată este de validare, autorului cererii i se eliberează un titlu de proprietate care semnifică, totodată, încheierea procedurii administrativ - jurisdicționale de competența comisiilor de fond funciar.
Reiese că acțiunea în modificarea propriului titlu de proprietate și cea în constatarea nulității titlului unui terț sunt admisibile numai dacă reclamantului i s-a reconstituit anterior dreptul de proprietate - printr-o hotărâre a comisiei județene, printr-un ordin al prefectului ori printr-o hotărâre judecătorească - pentru o suprafață de teren ce apare înscrisă în titlul terțului, dar nu și în titlul său.
În cauză însă, reclamanta nu se poate prevala de o reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de 2496 mp deoarece nu a formulat o cerere în acest sens, susținerea ei că l-ar fi solicitat prin cererea din anul 1991, în baza căreia i s-a retrocedat suprafața de numai 1800 mp neputând constitui un argument valabil în condițiile în care Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005 i-au oferit posibilitatea să formuleze o nouă cerere pentru retrocedarea diferenței de teren rezultate din coroborarea rolurilor agricole cu actele autentice de proprietate.
Întrucât în lipsa unui act de reconstituire pentru diferența de teren în litigiu Titlul de proprietate nr. 15367/2013 nu poate fi modificat în sensul dorit de reclamantă, reiese că soluția primei instanțe de respingere a acestui capăt de cerere este justă.
Tribunalul mai constată și că, deși prima instanță a respins acest capăt de cerere pe excepția inadmisibilității, ea a adoptat această soluție după o analiză a fondului, chiar și sumară, în urma căreia a constatat că reclamanta nu a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren pe care o solicită.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 73/903/1995 cu privire la aceeași diferență de teren, Tribunalul constată - contrar susținerilor reclamantei - că el este accesoriu capătului de cerere privind modificarea Titlului de proprietate nr. 15367/2013, astfel că soluția de respingere a acestuia din urmă a atras, în mod logic, soluția de respingere a primului, nemaifiind necesară analizarea lui pe fond. Nici susținerea că diferența de teren în discuție ar fi rămas la dispoziția comisiei locale de fond funciar nu poate fi primită pentru că Legea nr. 169/1997 impune, chiar și după completările ce i-au fost aduse prin Titlul V din Legea nr. 247/2005, ca titularul unei acțiuni în constatarea nulității unui titlu de proprietate să facă dovada interesului său în promovarea cererii.
Nici critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată nu este întemeiată deoarece la durata procesului în ședință publică trebuie adăugată perioada scursă în etapa regularizării acțiunii, când dosarul a ajuns să aibă peste 100 de pagini. De asemenea, în privința apărărilor formulate de apărătorul pârâților, trebuie luate în considerație și cele formulate în această etapă precum și faptul că ele au fost găsite întemeiate de către prima instanță.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă Tribunalul va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
| ← Drept civil. Fond funciar - Modificare titlu de proprietate, în... | Drept civil. Constatare nulitate act juridic – lipsă... → |
|---|
