Evaziune fiscala.aplicarea legii mai favorabile. Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Hotărâre nr. 139 din data de 30.06.2017
Prin rechizitoriu nr. X/P/2013 din data de 13.09.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost trimis în judecată sub măsura controlului judiciar inculpatul B B, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic art. 35 alin 1 C.p. și art. 5 C.p.
În fapt s-a reținut că la data de 17.07.2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat prin plângere de către AJFP Olt cu privire la faptul că B B în calitate de administrator la SC E B SRL V a înregistrat în contabilitate operațiuni comerciale fictive pentru perioada 01.06.2009-30.06.2009, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 218.830 lei
Urmare controlului efectuat de către organele de inspecție fiscală s-a constat faptul că SC E B SRL V a înregistrat în contabilitatea societății cantitatea de 1.160 kg. bară teflon de la SC G N SEL V în baza facturii nr. X/16.06.2010, în valoare totală cu TVA de 442.085 lei, marfă revândută către R M E B, inculpatul înregistrând în contabilitate venituri cu taxare inversă în cuantum de 382.800 lei și cheltuieli privind mărfurile în valoare de 382.500 lei.
S-a stabilit prin rechizitoriu că inculpatul a înregistrat în contabilitate și a declarat la organul fiscal achiziții nereale de bară teflon, cu factura nr. X/16.06.2009 și livrări fictive de bară teflon către R M E B cu factura nr. X/02.07.2010 și fictivitatea tranzacțiilor este demonstrată de următoarele probe administrate în faza de urmărire penală:
- din datele înaintate prin VIES privind verificarea livrării de mărfuri către R M E B rezultă că această societate nu a declarat nicio achiziție de la SC E B SRL, nu a înregistrat nicio factură în declarația de TVA, (organele fiscale din B nu confirmă realitatea tranzacției, primirea mărfii și adresa de livrare).
- pe documentele care au stat la baza presupusei operațiuni comerciale numele societății din B nu corespunde cu cel de pe factura aplicată pe aceste documente.
- administratorul societății SC G N SRL la momentul emiteri facturii nr. X/16.06.2010 era numitul NI și nu TL așa cum pretinde inculpatul, martor care declară că nu a vândut niciodată bară de teflon societății administrate de inculpat, nu recunoaște realitatea facturii nr. X/16.06.2010 și susține că nu a achiziționat niciodată bară de teflon de la SC M A I M SRL P.
- presupusa marfă nu a fost achitată nici de societatea administrată de către inculpat și nici de firma din B față de care inculpatul nu a formulat acțiune în instanță pentru recuperarea sumei de 382.800 lei.
- din declarațiile martorilor NI, PR, CN, PI rezultă cu nu au văzut niciodată în curtea societății SC G N SRL această bară de teflon.
- din suplimentul la raportul de expertiză rezultă că prejudiciul produs bugetului de stat este în sumă de 218.830 lei din care 56.373 lei impozit pe profit și 162.457 lei TVA de plată care nu a fost recuperat.
În cauză nu s-a instituit măsura sechestrului asigurator deoarece nu au fost identificate bunuri mobile și imobile proprietatea inculpatului.
S-a reținut în rechizitoriu că fapta inculpatului B B, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art.35 alin.1 și art. 5 alin. 1 C.p.
Prin ordonanța din data de 12.06.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiuni penal pentru această infracțiune față de inculpat, iar prin ordonanța din data de 06 iulie 2016 s-a luat față de inculpat măsura controlului judiciar pe 60 de zile, măsură prelungită ulterior până la data de 29.10.2016.
De menționat că la acest dosar au fost conexate și dosarele de urmărire penală nr. X/P/2013, X/P/2011, și X/P/2014.
Tot prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei față de SC E B SRL V pentru infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a,b,c și f din Legea 241/2005 și art. 296/1 din legea 571/2003 deoarece nu există probe că persoana a săvârșit infracțiunea , ori faptele nu există, clasarea cauzei față de inculpatul B B pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit a , b, f din lege 241/2005 și art. 296 1 din legea 571/2003 deoarece faptele nu există și pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin 1 lit c din lega 241/2005 legat de relațiile comerciale cu SC RR SA N, SC M SRL D, SC L T SRL D, L E, I E și R M E , SC M A I ML SRL , deoarece nu există probe că persoana a săvârșit infracțiunea , ori faptele nu există.
Prin încheierea nr. X/21.10.2016, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Olt , în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. X/P/2013 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, privind pe inculpatul B B, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub numărul X/104/2016 și repartizată aleatoriu completului CPrel- CPi 3.
Agenția Naționale pentru Administrare Fiscală prin adresa de la fila 20, dosar instanță, învederează că pentru reprezentarea intereselor Statului Român în prezenta cauză a mandatat Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt .
Până la primul termen de judecată, cu adresa nr. OTG DEX X/12.12.2016 acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.752.784 lei reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, solicitând totodată obligarea inculpatului și la plata obligațiilor fiscale accesorii ce se vor calcula în conformitate cu legislația în vigoare, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a lui, iar în conformitate cu dispozițiile art. 249 Cod procedură penală instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor acestuia în vederea recuperării pagubei produsă prin infracțiune.( fila 20).
Din datele furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului rezultă că SC E B SRL este radiată, ultima înregistrare în evidențele acestei instituții datând din data de 25.01.2016.
La termenul de judecată din data de 8.02.2017 s-au adus la cunoștința inculpatului drepturile și a fost întrebat dacă dorește să se judece pe procedură simplificată prev. de art. 374 alin 4 C.p.p. , acesta precizând că nu dorește să se judece pe procedura simplificată, însă dorește să dea declarație și să propună probe în apărare.
S-a procedat la audierea inculpatului conform prev. art. 378 C.p.p. declarația acestuia fiind consemnată la fila 30 dosar instanță.
La termenul din data de 1 martie 2017 instanța a pus în discuție propunerea de probe, ocazie cu care Reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea martorilor din acte, iar apărătorul inculpatului a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul SA, proba cu înscrisuri, audierea expertului fiscal, care a întocmit raportul de expertiză fiscală, CAM și suplimentul la acest raport în faza de urmărire penală, iar după încuviințarea și administrarea acestor probe, dacă consideră necesar, își rezervă dreptul de a solicita efectuarea unui nou raport de expertiză fiscală.
Instanța a admis proba privind audierea martorilor din rechizitoriu precum și probele propuse de către inculpat privind audierea martorului SA, depunerea de înscrisuri constând în dovezile de încetare a raporturilor de muncă ale martorilor din rechizitoriu, care și-au desfășurat activitatea la societatea administrată de către inculpat, între anii 2007-2008, 2009-2011, perioadă în care se reține în rechizitoriu că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată în prezenta speță. De asemenea încuviințează audierea expertului fiscal, CAM, urmând ca proba cu efectuarea unui nou raport de expertiză să fie pusă în discuția părților după administrarea probelor încuviințate mai sus și după audierea expertului, dacă inculpatul va mai insista în propunerea acestei probe.
La termenul din data de martie 2017 s-a procedat la audierea martorilor din rechizitoriu, PR, CN, NI, iar la termenul de judecată din data de 12.04.2017 s-a procedat la audierea martorului din acte BI, după care instanța, la termenul de judecată din data de 03.05.2017 a procedat la audierea matorului din acte PI și a martorului propus de către inculpat, SA.
La termenul de judecată din data de 24.05.2017 s-a procedat la audierea expertului fiscal CAM, după care la solicitarea instanței s-a depus cazierul judiciar al inculpatului și un referat de la biroul executări penale al Tribunalului Sibiu, precum și o copie de pe sentința penală nr. X mai 2013 pronunțată de către Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. X/85/2012.
Pentru termenul de judecată din data de 21 iunie 2017 inculpatul prin apărătorul ales a depus o cerere privind efectuarea unui nou raport de expertiză fiscală, în condițiile prev. de art. 181 C.p.p., deoarece concluziile formulate de către expertul fiscal în raportul de expertiză fiscală întocmit în faza de urmărire penală și în suplimentul la raportul de expertiză sunt neclare, și contradictorii. Astfel, deși se reține că tranzacțiile sunt nereale, se consideră că prețul la care s-ar fi vândut marfa este real, iar baza de impunere ar fi trebuit stabilită prin metoda estimării.
Cu privire la solicitarea inculpatului de a se efectua un nou raport de expertiză instanța respinge proba solicitată ca neîntemeiată, pe considerentul că sunt suficiente probe care să lămurească situația de fapt sub aspectul prejudiciului, iar declarația expertului fiscal, CAM este mai mult decât lămuritoare cu privire la toate neclaritățile invocate de către inculpat.
La același termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a formulat o cerere prin care solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 9 alin 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin 1 și art. 5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 9 alin 1 lit c din legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin 2 C.p., cerere admisă de către instanță pe considerentul că legea penală veche este mai favorabilă pentru inculpat.
Apărătorul ales solicită termen pentru pregătirea dezbaterilor asupra fondului, cerere admisă de către instanță, acordându-se termen de o săptămână, însă la termenul stabilit de comun acord cu apărătorul ales, ID acesta nu s-a mai prezentat pe considerentul că se află în concediu medical, asigurându-și substituirea prin apărător , MM, care a solicitat din nou amânarea cauzei după data de 5 iulie 2017, când se va putea prezentat apărătorul ales al inculpatului.
Instanța a respins cererea formulată de către apărător MM pe considerentul că va amâna pronunțarea pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să depună concluzii scrise. De asemenea instanța a constat că pentru termenul respectiv inculpatului i s-a asigurat apărarea prin substituire și că se impune soluționarea cauzei întrucât cercetarea judecătorească a fost finalizată și inculpatul se află sub măsura controlului judiciar.
Deoarece din adeverința medicală rezulta că apărătorul inculpatului, ID se afla în concediu medical pentru perioada 28-29.06.2017, instanța a mânat pronunțarea pentru data de 30 iunie 2017, pentru a-i da acesteia posibilitatea de a depune concluzii scrise, însă până la data motivării sentinței penale pronunțate în cauză nu s-au depus aceste concluzii.
Analizând actele și lucrările dosarului penal, instanța a reținut că inculpatul B B în calitate de administrator la SC E B SRL a înregistrat în contabilitate și a declarat la organul fiscal achiziții nereale de bară teflon, cu factura nr. X/16.06.2009, în care este menționată cantitatea de 1.160 Kg achiziționată de la SC G N SRL V, și a declarat de asemenea livrări fictive de bară teflon către R M E B cu factura nr. X/02.07.2010, inculpatul înregistrând în contabilitate venituri cu taxare inversă în cuantum de 382.800 lei și cheltuieli privind mărfurile în valoare de 382.500 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 218.830 lei.
Astfel din datele înaintate prin VIES privind verificarea livrării de mărfuri către R M E B rezultă că această societate nu a declarat nicio achiziție de la SC E B SRL, nu a înregistrat nicio factură în declarația de TVA, (organele fiscale din B nu confirmă realitatea tranzacției, primirea mărfii și adresa de livrare), iar pe documentele care au stat la baza presupusei operațiuni comerciale numele societății din B nu corespunde cu cel de pe factura aplicată pe aceste documente.
Presupusa marfă nu a fost achitată nici de societatea administrată de către inculpat și nici de firma din B față de care inculpatul nu a formulat acțiune în instanță pentru recuperarea sumei de 382.800 lei.
Din declarațiile martorilor NI, PR, CN, PI date în faza de urmărire penală rezultă că nu au văzut niciodată în curtea societății administrate de către inculpat, depozitată această bară de teflon.
În fața instanței martorul PR declară că a fost angajat paznic la societatea SC E B SRL administrată de către inculpatul B B, în perioada 2007-2008, iar până în anul 2010 venea la societate doar pentru a ajuta la diverse munci. Acesta susține că nu a văzut bară de teflon depozitată în curtea societății și nici în magazie, iar obiectul de activitate al lui SC E B SRL era obținerea de diluanți, motiv pentru care în curte se aflau doar bazine de depozitare pentru produse petroliere.
Martorul CN declară că a lucrat ca muncitor necalificat la societatea administrată de către inculpat în perioada 1 februarie 2007- iunie sau iulie 2008 și efectua activități privind obținerea diluanților, iar după anul 2008 a lucrat pentru o firmă din B care avea relații comerciale cu o altă societatea ce își avea sediul în aceeași curte cu societatea inculpatului. Acesta susține că nu a văzut produsul intitulat bară de teflon în curtea societății inculpatului.
Martorul NI declară că în perioada 2006-2008 a lucrat ca muncitor necalificat pentru SC E B SRL, iar după ce această societate nu a mai desfășurat activitate el a înființat firma SC G N SRL ce avea ca obiect de activitate achiziționarea de combustibil greu de la o firmă din B, firmă pe care a înființat-o la insistențele inculpatului B B, care administra de fapt această societate. NI declară cu nu menține cele declarate la urmărirea penală cu privire la existența barei de teflon, deoarece nu își mai amintește dacă această marfă a existat sau nu, dacă a semnat facturile și de unde a fost achiziționată de către SC G N SRL.
Martorul BI declară că în perioada 2007-2008 a ținut contabilitatea pentru SC E B SRL perioadă în care nu s-au înregistrat în contabilitate facturi care să aibă ca obiect livrări intracomunitare.
Martorul PI declară că în perioada 2006-2008 a lucrat ca șofer pentru societatea administrată de către inculpat și în această calitate transporta combustibili pentru centrale termice și nu a văzut prin curtea societății depozitată bară de teflon.
Martorul propus de către inculpat, numitul SA declară că a ținut evidența contabilă pentru SC E B SRL în perioada 2007 -2008 fără contract de muncă și nu își amintește dacă pentru perioada când el a ținut contabilitatea au fost înregistrate facturi care să aibă alt obiect decât combustibilii derivați din petrol și nu a văzut și nici nu a auzit vorbindu-se despre țeava din teflon cât a lucrat pentru această societate.
Din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală de către expert fiscal CAM, rezultă că prejudiciul produs bugetului de stat este în sumă de 218.830 lei din care 56.373 lei impozit pe profit și 162.457 lei TVA de plată, prejudiciu care nu a fost recuperat.
Martorul CAM a declarat că relația de achiziție efectuată de către SC E B SRL de la SC G N SRL a avut în vedere factura nr. X din 16 iunie 2009 în valoare de 371.500 lei fără TVA, pentru care TVA aferent este în sumă de 70585 lei așa cum se menționează pe această factură, iar impozitul pe profit este în sumă de 56373 lei.
Acesta susține că pentru calcularea acestor sume a avut în vedere prev. art. 21 alin 4 lit f din Codul fiscal, conform căruia nu sunt deductibile cheltuielile pentru care nu există documente justificative, și prevederile art. 145 privind TVA dedus prin existența unei facturi originale. Acesta declară că la calcularea prejudiciului a ținut cont și de faptul că procurorul a precizat că operațiunile comerciale sunt nereale, ceea ce implică inexistența unui document justificativ, și a calculat prejudiciul în varianta B din suplimentul la raportul de expertiză.
În declarația de martor de la fila 70 dosar expertul a arătat și modalitatea de calcul a impozitului pe profit și a TVA arătând și faptul că din documentele contabile rezultă că bara de teflon nu a fost vândută în B, însă a fost vândută în țară și că prețul pentru această marfă nu s-a plătit de către inculpat nici către SC G N SRL și nici de
către societatea din B, și că livrarea intracomunitară a fost declarată la organele fiscale pentru scutirea de TVA .
Fiind audiat inculpatul B B acesta a declarat că în calitate de administrator la SC E B SRL în anul 2009 a achiziționat cantitatea de 1100 Kg bară de teflon de la SC G N SRL unde administrator era TL. După ce a achiziționat marfa a vrut să o returneze, deoarece nu corespunde cu ce își dorea persona căreia a vrut să i-o vândă și de aceea nu a achitat contravaloarea ei, așa cum ara menționată în factura nr. X din 16.06.2010. TL nu a vrut să ridice marfa de la el până nu va găsi un alt cumpărător. Factura a fot înregistrată în contabilitatea lui SC E B și marfa a rămas pe stoc timp de un an, după care a fost vândută la SC R M B, administrată de către numitul SI. La livrare marfa a fost facturată și s-au întocmit CMR-uri, fiind transportată de către societatea din B. Deoarece S A a decedat societatea administrată de către acesta nu a mai achitat contravaloarea prețului, motiv pentru care nici el nu a mai putu achita prețul mărfii către SC G N SRL.
Inculpatul nu recunoaște fapta reținută în sarcina în rechizitoriu, acesta susținând că toate tranzacțiile sunt reale și nu există un prejudiciu.
Afirmațiile sale sunt înlăturate de către instanță, deoarece niciunul dintre martorii audiați nu confirmă existența barei de teflon în incinta societății E B SRL, deși potrivit spuselor acestuia această marfă a stat depozitată în curte timp de un an.
De asemenea firma din B către care inculpatul susține că a efectuat livrarea barei de teflon nu recunoaște existența relațiilor comerciale dintre ea și societatea administrată de către inculpat, ceea ce scoate în evidență că această livrare nu a fost reală, facturile întocmite fiind fictive.
Prejudiciul calculat de către expertul fiscal prin suplimentul la raportul de expertiză demonstrează faptul că a fost prejudiciat bugetul de stat prin înregistrarea celor două facturi nereale în contabilitatea lui SC E B SRL, scopul fiind acela de a obține venituri din evaziune fiscală.
Situația de fapt descrisă în actul de sesizare și prezentată în paragrafele anterioare ale prezentei hotărâri rezultă atât din ansamblul mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală: procese verbale de inspecție fiscală nr. X/12.07.2013 și nr. X/05.11.2010, declarații de martori, declarații suspect/inculpat, raport de expertiză fiscală și supliment la raportul de expertiză fiscală, documente de evidență contabilă, dar și din probele administrate de către instanță și anume: declarații martorii ,constituirea de parte civilă, proba cu înscrisuri,cazier judiciar, date ORC.
Din ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultă că inculpatul, B în calitate de administrator la SC E B SRL V a înregistrat în contabilitate operațiuni comerciale fictive pentru perioada 01.06.2009-30.06.2009, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 218.830 lei.
Astfel, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece din toate aceste probe administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată rezultă existența infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, comisă de inculpat în varianta prev. de art. 9 alin 1 lit c din legea 241 /2005 cu aplic art. 41 alin 2 și art. 5 c.p. , instanța va constata că în drept fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală privind înregistrarea în evidența contabilă a unor facturi fictive, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Braneț Ion.
În cauza dedusă analizei, instanța constată că pentru această infracțiune, prevăzută în legea 241/2005, în vigoare la data comiterii faptei și anume în anul 2009 sancțiunea este pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii astfel reținută îmbracă forma intenției directe, deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui, așa cum rezultă din ansamblul probator administrate pe parcursul procesului penal.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, prev. de art. 396 alin 2 Cod procedură penală, deoarece instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. anterior și art. 5 C.p. și a fost săvârșită de inculpat, va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă principală cu închisoarea având în vedere la individualizarea acesteia criteriile prev. de art. 72 Cod penal anterior, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, fiind vătămate relațiile sociale referitoare la îndeplinirea obligațiilor fiscale, legiuitorul urmând să asigure îndeplinirea acestora prin incriminarea acestei infracțiuni, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal cu referire la sustragerea inculpatului de la urmărirea penală și de la judecată, nivelul de educație, vârsta.
Astfel, instanța va concluziona că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, tocmai în raport de aspectele prezentate anterior, respectiv de modul în care acesta a realizat în concret acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală în varianta prevăzută de art. 9 alin 1 lit c din legea 241/2005 în formă continuată, de împrejurările în care a comis această infracțiune, caracterul și importanța obiectului material lezat, urmarea produsă, respectiv prejudicierea bugetului de stat cu suma de 218.830 lei, dar și de persoana inculpatului care nu a recunoscut fapta, nu este la primul conflict cu legea penală și nu a achitat prejudiciul infracțional cauzat bugetului de stat.
Pentru toate aceste considerente, instanța va dispune condamnarea, în temeiul prev. în temeiul art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 5 Cod penal a inculpatului B B , la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 865C.p. anterior se va anula suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. X din 22.05.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. X/85/2012, definitivă prin decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. X/A3.02.2014 și constatându-se că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. X din 22.05.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. X/85/2012, definitivă prin decizia Curții de Apel Alba Iulia nr.X/A3.02.2014 în temeiul prev. art. 33 alin 1 lit a și 34 alin 1 lit b C.p. anterior se va contopi această pedeapsă cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul B B să execute pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 64 alin 1 lit a teza II , privind dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b, privind dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și lit. c, privind dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, Cod penal anterior, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal anterior se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit a teza II, lit b și lit. c C.p. anterior pe timpul executării pedepsei principale.
Deoarece față de inculpat în faza de urmărire penală s-a luată măsura controlului judiciar, măsură menținută pe parcursul procesului penal, în temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală se va menține în continuare această măsură luată față de inculpat prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. X/P/2013 din data de 13.09.2016.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal se constată că în cursul judecății prin cererea înregistrată sub nr. adresa nr. OTG DEX X/12.12.2016 A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. C - A.J.F.P. O s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.752.784 lei reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, solicitând totodată obligarea inculpatului și la plata obligațiilor fiscale accesorii ce se vor calcula în conformitate cu legislația în vigoare, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a lui, iar în conformitate cu dispozițiile art. 249 Cod procedură penală instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor acestuia în vederea recuperării pagubei produsă prin infracțiune.
Analizând cererea formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind reținută vinovăția acestuia, se constată următoarele :
Temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie reglementată de art. 1357 Cod civil.
Acest temei al răspunderii obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce privește dauna efectivă (lucrum cessans ) cât și beneficiul nerealizat (damnum emergens).
In materia creanțelor fiscale beneficiul nerealizat prin plata cu întârziere a unor obligații fiscale este cuantificat prin majorări de întârziere, iar nu prin penalități și dobânzi, reglementarea și modul de calcul al acestora fiind cuprinse în art.119 și urm. Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 2 lit. a din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, "impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului de stat sunt creanțe fiscale principale iar majorările de întârziere stabilite conform legii, sunt obligații de plată accesorii";.
Art. 119 alin. 2 din același act normativ, prevede în mod expres că "nu se datorează majorări de întârzieri pentru sumele datorate cu titlul de obligații fiscale accesorii";.
De asemenea suma ce se va reține de către instanță ca prejudiciu produs bugetului consolidat al statului este cea rezultată urmare efectuării suplimentului la raportul de expertiză fiscală în faza de urmărire penală și anume 218.830 lei, sumă ce reprezintă impozit pe profit în valoare de 56373 lei și 162.457 lei TVA de plată.
Astfel că, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 cod civil și art. 1372 Cod civil, reținând existența unui prejudiciu produs bugetului de stat prin infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit c din lega 241/2005 cu aplic art. 41 alin 2 C.p. anterior și art. 5 C.p. comisă de către inculpat și a legăturii de cauzalitate dintre această infracțiune și prejudiciul produs, în considerarea art. 19 alin. 1 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală în calitate de reprezentant al Statului Român prin DGRFP C - AJFP O și va obliga inculpatul B B la plata sumei de 218.830 lei, sumă ce reprezintă impozit pe profit în valoare de 56373 lei și 162.457 lei TVA de plată, precum și a obligațiilor accesorii aferente, calculate conform art.119-120 Cod procedură fiscală, din ziua imediat următoare a termenului de scadență și până la achitarea efectivă a debitului principal.
În ceea ce privește cererea privind instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului , formulată de aceeași parte civilă, instanța va proceda la respingerea acestei, în temeiul prev. art. 249 C.p.p. ca fiind fără obiect, deoarece din verificările efectuate în cauză rezultă că inculpatul nu posedă bunuri mobile sau imobile pe care să se poată institui măsura sechestrului asigurator.
În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
În temeiul art. 4 și 5 din Ordonanța nr. 39/2015 privind cazierul fiscal o copie de pe prezenta hotărâre se va înainta la organele fiscale competente în administrarea contribuabilului.
În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 va dispune ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare statului (2500 lei avansați la urmărirea penală).
În temeiul prev. art. 275 alin. 6 C.p.p. cheltuielile privind avocatul din oficiu rămân în sarcina statului, urmând să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Olt suma de 70 lei reprezentând onorariu provizoriu asistență juridică din oficiu, conform delegației nr. X/2016.
Data publicarii pe portal:10.10.2017
| ← Obligaţia de a face . Jurisprudență Acte ale autorităţilor... | Evaziune fiscala. inexistenta faptei. Jurisprudență Evaziune... → |
|---|
