Impozit pe clădiri şi taxă pentru eliberarea autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 285 din data de 24.02.2016
Contribuabilul a acționat cu bună credință depunând declarațiile impuse de către dispozițiile legale, declarații verificate superficial de către reprezentanții recurentei, care nu au fost în măsura să identifice erorile sesizate ulterior de către Curtea de Conturi.
Întrucât majorările de întârziere au și natura unei sancțiuni, Curtea de Apel apreciază că acestea nu pot fi aplicate în cazul impozitului pe clădiri, atât timp cat așa cum a învederat și expertul judiciar, responsabilitatea calculului corect aparține recurentei.
În cazul majorărilor de întârziere aferente taxei pentru eliberarea autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, Curtea constată că situația este diferită față de cele reținute mai sus, având în vedere că intimata reclamanta a desfășurat astfel de activități în perioada 2010-2012, și deși avea obligația achitării anticipata a taxei respective, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor 268 alin. 5 din Codul fiscal fiind astfel incidente dispozițiile art. 124 ind. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind obligațiile fiscale accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată principale datorate bugetelor locale.
Decizia nr. 285 din 24.02.2016 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați - Secția C.A.F. sub nr. …/121/2014 din 17.04.2014, reclamanta S.C. T. A.G.M. S.R.L. G. prin administrator M.V. în contradictoriu cu pârâta Comuna S., jud. Galați a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună:
- Anularea Deciziei …/10.10.2013 emisă de pârâtă, de soluționare a contestației administrative,
- Anularea Deciziei de impunere …/9.07.2013 emisă de pârâtă prin care în sarcina reclamantei s-au stabilit diferențe de plată aferente perioadei 2007 - 2012 în sumă de 23.498 lei
- Exonerarea de la plata sumei de 23.498 lei.
Prin sentința civilă nr. 993/09.10.2015 a Tribunalului Galați s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. A.G.M. S.R.L. G. prin administrator M.V. în contradictoriu cu pârâta Comuna S., jud. G.
A fost dispusă anularea parțială a Deciziei …/10.10.2013 și a Deciziei de impunere …/9.07.2013 emise de pârâtă, în sensul anulării obligațiilor fiscale în sumă de 12.699 lei.
Au fost menținute Decizia nr. …/10.10.2013 și Decizia de impunere …/9.07.2013 emise de pârâtă cu privire la suma de 10.799 lei (6584 lei diferență impozit pe clădiri + 4215 lei taxă pentru eliberarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică).
A fost obligată reclamanta să achite 500 lei diferență onorariu pentru consultantul fiscal I.M. - A. și s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta comuna S. prin primar solicitând casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare, menținerea obligației intimatei reclamante privind plata majorări de întârziere.
Recurenta a precizat că susținerile instanței de fond cu privire la responsabilitatea organelor fiscale privind calculul corect al impozitului și al taxei datorate de către contribuabili este nefondată, nefiind susținută de nicio dispoziție legală.
Intimata reclamanta S.C. T. A.G.M. S.R.L. G. nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 Noul Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Art. 12 din Codul de procedură fiscală stabilește că ,,relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii";.
Potrivit art. 291 din Legea nr. 571/2003 ,,autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente";. Totodată, la pct. 252 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal se precizează că "252. Verificarea modului de completare a declarației fiscale se face după cum urmează;
a) compartimentul de specialitate va verifica modul de completare a declarației depuse de contribuabil;
b) în cazul în care în declarația depusă de contribuabil se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau eroare de aplicare a cotelor de impozitare/taxare, stabilirea obligației de plată se va face prin corectarea erorii și prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere următoarele:
1. aplicarea corectă a cotelor stabilite, potrivit Codului fiscal;
2. înscrierea corectă a sumelor reprezentând impozitele/taxele locale datorate, rezultate din înmulțirea cotei legale de impozitare/taxare cu baza impozabilă/taxabilă;
3. înscrierea corectă a sumelor în rubricile prevăzute de formular și anularea celor înscrise eronat în alte rubrici;
4. corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declarație a unor sume eronate;
5. dacă în declarația depusă se constată erori a căror cauză nu se poate stabili sau se constată elemente lipsă, importante pentru stabilirea creanței bugetare, compartimentul de specialitate va solicita, în scris, contribuabilului să se prezinte la sediul autorității administrației publice locale pentru efectuarea corecturilor necesare.";
În speța de față, contribuabilul a acționat cu bună credință depunând declarațiile impuse de către dispozițiile legale, declarații verificate superficial de către reprezentanții recurentei, care nu au fost în măsura să identifice erorile sesizate ulterior de către Curtea de Conturi.
Întrucât majorările de întârziere au și natura unei sancțiuni, Curtea de Apel apreciază că acestea nu pot fi aplicate în cazul impozitului pe clădiri, atât timp cât, așa cum a învederat și expertul judiciar, responsabilitatea calculului corect aparține recurentei.
În cazul majorărilor de întârziere aferente taxei pentru eliberarea autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, Curtea constată că situația este diferită față de cele reținute mai sus, având în vedere că intimata reclamantă a desfășurat astfel de activități în perioada 2010-2012, și deși avea obligația achitării anticipată a taxei respective, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor 268 alin. 5 din Codul fiscal fiind astfel incidente dispozițiile art. 124 ind.1 din O.G. nr. 92/2003 privind obligațiile fiscale accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată principale datorate bugetelor locale.
Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. 1 Cod de procedură civilă și art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința nr. 993/09.10.2015 a Tribunalului Galați și, în rejudecare va admite în parte acțiunea.
Va menține Decizia nr …/10.10.2013 și Decizia de impunere nr .../09.07.2013 emise de pârâtă cu privire la suma de 6584 lei diferență impozit pe clădiri, suma de 4215 lei taxă pentru eliberarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică și suma de 2482 lei accesoriile aferente sumei de 4215 lei și va dispune anularea parțială a Deciziei nr. …/10.10.2013 și a Deciziei de impunere nr. …/09.07.2013 emise de pârâtă, în sensul anulării celorlalte obligații fiscale. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate și vor fi înlăturate cele contrare.
| ← Vânzare spaţii medicale. Modul de stabilire a preţului. | Inaplicabilitatea Deciziei nr. 397 din 03.07.2014 a Curţii... → |
|---|
