Inadmisibilitatea în contenciosul administrativ a acţiunii privind angajarea răspunderii patrimoniale a unui fost funcţionar public
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 364/CA din data de 12.03.2015
Inadmisibilitatea în contenciosul administrativ a acțiunii privind angajarea răspunderii patrimoniale a unui fost funcționar public
Prin sentința civilă nr. 364/CA din 12.03.2015, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. 5790/62/2014 a fost admisă excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu și respinsă cererea formulată de reclamanta P L F în contradictoriu cu pârâtul F.IV.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi, finalizat prin Decizia nr. 6/07.02.2012 a Camerei de Conturi a Județului B și Încheierea nr. 76/10.5.2012 s-a impus reclamantei obligația de a lua măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor cauzate bugetului local prin plata fără bază legală în anii 2011-2012 și 2013 precum și în continuare către funcționarii publici și personalul contractual a sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, a sporului de confidențialitate în cuantum de 3- 20% din salariul de bază și a sumelor compensatorii de natura indemnizației de hrană, drepturilor pentru menținerea sănătății și securității muncii, respectiv sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, sporului de fidelitate și sporului de suprasolicitare neuropsihică și recuperarea acestora.
Măsurile dispuse de Curtea de Conturi au fost menținute conform sentinței civile nr. 5687/CA/2013 a Tribunalului și deciziei civile nr. 1773/10.6.2014 a Curții de Apel B.
Astfel, reclamanta a calculat în sarcina pârâtului sumele pretinse prin acțiune, cu titlu de drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2009-2010 și majorări de întârziere aferente până la data de 1.9.2014.
Prin nota atașată la f.32 dosar, reclamanta a recunoscut că pârâtului i-a încetat raportul de serviciu și astfel nu dispune de posibilitatea aplicării art. 85 din L. nr. 188/1999 rep. pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a fostului funcționar public.
Răspunderea funcționarului public se grefează pe existența unui raport de serviciu, fiind guvernată de dispozițiile speciale cuprinse în L. nr. 188/1999 rep.
Referirea reclamantei și dezvoltarea ca motive de drept a normelor cuprinse în Codul muncii nu are corespondent în obiectul cauzei, Codul muncii aplicându-se funcționarilor publici numai în măsura în care nu există dispoziții exprese de reglementare în domeniu cuprinse în L. nr. 188/1999 rep., conform art. 117 din ultimul text legal.
Din considerentele cererii, tribunalul reține raportat la calificarea acesteia, că reclamanta urmărește în fața instanței de contencios angajarea răspunderii patrimoniale a unui fost funcționar public prin obligarea acestuia la restituirea unor sume încasate fără bază legală, cu titlu de drepturi salariale.
În consecință, atunci când funcționarul public nu se mai află în raport de serviciu cu autoritatea sau instituția publică prejudiciată, angajarea răspunderii patrimoniale, calificate generic în art. 75 și 84 din Legea nr.188/1999 ca fiind o răspundere civilă, nu poate fi făcută decât pe calea de drept comun a antrenării răspunderii civile delictuale, conform prevederilor cuprinse în Codul civil.
Obiectul acțiunii în contencios administrativ privind răspunderea materială a fostului funcționar public nu îl poate constitui decât o decizie ori ordin de impunere, emise în baza art. 84 sau 85 din Legea nr.544/2004. Dacă o atare dispoziție nu a fost emisă, calea de reparare a pagubei este acțiunea civilă în pretenții.
Soluția se impune față de dispozițiile art. 18 alin. 1 și 3 coroborate cu cele ale art.19 din L. nr. 554/2004 din care rezultă cu claritate că cererea de despăgubire este subsecventă anulării unui act administrativ.
Inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ nu se confundă cu lipsa competenței materiale a instanței de contencios administrativ, pentru a se justifica declinarea unor cereri inadmisibile în regimul L. nr. 554/2004 către instanțele civile.
Instanța urmează să verifice dacă cererea întemeiată în materie administrativă se circumscrie ori nu acesteia, verificare ce nu poate interveni decât după reținerea competenței, operațiune care impune numai examinarea unor aspecte formale ale cererii.
În măsura în care reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe calitatea pârâtului de funcționar public și a dezvoltat condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a acesteia pe fapta de încasare necuvenită ca funcționar a unor drepturi salariale, cererea sa nu este fundamentată pe regimul răspunderii civile de drept comun ci pe răspunderea patrimonială a funcționarului public.
Niciunde în cuprinsul cererii, reclamanta nu a arătat că înțelege să-și fundamenteze acțiunea pe o răspundere civilă de drept comun, ci din contră pe o răspundere specială.
Or, instanța este ținută de obiectul, cauza și motivele cererii de chemare în judecată, neputându-le schimba din oficiu, chiar dacă aceasta ar fi în interesul reclamantei.
Neîntrunirea unei condiții esențiale de admisibilitate a sesizării instanței de contencios administrativ nu poate atrage declinarea competenței ci respingerea ca atare a cererii, fără vreo autoritate de lucru judecat, tocmai pentru respectarea principiului disponibilității.
În consecință, tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și va respinge acțiunea ca inadmisibilă în contencios administrativ, aceasta fiind și orientarea jurisprudențială actuală ( Minuta Întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor de contencios administrativ și fiscal de la Înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel, Suceava, 23-24 octombrie 2014, pct. 8).
| ← Comunicare de informaţii publice. Obligarea autorităţii... | Obligaţia emiterii diplomei de licenţă potrivit art. 38 din... → |
|---|
