Inexistența dreptului de deducere pentru tva-ul aferentă serviciilor de consultanță achiziționate pentru realizarea unui transfer de active.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 977 din data de 21.06.2016
Inexistența dreptului de deducere pentru TVA-ul aferentă serviciilor de consultanță achiziționate pentru realizarea unui transfer de active.
Analizând dacă reclamanta are drept de deducere în condițiile art. 145 alin. 2 lit. a C. fisc., se reține că, o persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Or, consultanța contractată de societatea reclamantă nu este destinată efectuării unor operațiuni taxabile, dat fiind faptul că transferul de active nu este o astfel de operațiune neintrând în sfera de aplicare a TVA-ului.
Ca urmare, în mod corect a apreciat organul fiscal că TVA-ul aferent serviciilor de consultanță achiziționate de reclamantă nu este deductibilă.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr.977/21 iunie 2016
Prin sentința administrativă nr…/2015 a Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC X.O. SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S. și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.
A fost anulată Decizia nr…/21.10.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. în soluționarea contestației înregistrate sub nr. …/13.12.2013.
A fost anulată în parte Decizia de impunere nr. F-…/12.11.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., respectiv în ceea ce privește obligația fiscală în sumă de 562.669 lei reprezentând TVA suplimentar aferent facturilor CSF nr…/28.09.2012 și Sibiu nr…/27.09.2012 și anulată decizia de respingere la rambursare a acestei sume.
Au fost anulate obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi, majorări și penalități de întârziere aferente TVA suplimentar în sumă de 562.669 lei.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii.
S-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-au arătat următoarele:
Din analiza tranzacțiilor desfășurate cu principalii parteneri interni s-a constatat faptul că în luna iulie 2012 reclamanta a încheiat contractul nr. NSA - …-31.07.2012 cu SC N.P. SRL B. Acest contract vizează transferul parțial al activelor "Stație carburanți"; situată în municipiul A., str…, către cesionarul SC N.P. SRL B.
În evidența contabilă transferul de active efectuat în baza contractului mai sus menționat în valoare de 1.308.925 euro s-a înregistrat astfel: veniturile obținute din transferul bunurilor în contul 7583 "venituri din cedarea activelor"; concomitent cu descărcarea din gestiune a acestora prin intermediul conturilor de cheltuieli cu activele cedate (6583) și conturilor de amortizare (281).
Organele fiscale au procedat la reîncadrarea acestei operațiuni ca fiind un transfer de active, și nu o livrare de bunuri, față de dispozițiile exprese prevăzută de art. 128 alin. 7 din Codul fiscal.
Această stare de fapt și stare fiscală a fost reținută și de instanța de fond în considerentele hotărârii având în vedere și concluziile expertizei contabile fiscale efectuate în cauză.
Instanța de fond a reținut că valoarea facturilor emise de SC C.S.F. SRL B. și SC T. SRL nu a fost inclusă în valoarea transferului și că TVA aferentă acestora nu a ajuns la beneficiarul transferului SC N.P. SRL, în calitate de succesor al intimatei, în ceea ce privește ajustarea dreptului de deducere al TVA.
Apreciază că față de această stare de fapt instanța de fond a greșit când a stabilit că dacă succesorul nu are drept de deducere, atunci pentru operațiunile din amonte, are drept de deducere intimata-reclamantă, cât timp facturile cuprind toate elementele obligatorii prevăzute de art. 155 alin. 5 Cod fiscal.
Deși instanța de fond a reținut corect că ambele societăți prestatoare au colectat TVA, aceasta a greșit când a stabilit că în astfel de situații beneficiarul serviciului prestat are în mod automat dreptul de deducere al acelei taxe indiferent de scopul pentru care serviciul a fost achiziționat.
Dispozițiile art. 145 C. fisc. precizează în mod foarte explicit că, TVA aferentă oricărei achiziții poate fi dedusă doar dacă aceste achiziții sunt destinate "utilizării în folosul operațiunilor taxabile";.
În situația în care operațiunea de vânzare a stației de carburanți nu ar fi avut forma unui transfer de active operațiunea ar fi fost taxabilă din punct de vedere al TVA, și astfel în aplicarea prevederilor art. 145 alin. 2 lit. e) Cod fiscal societatea intimată ar fi avut drept de deducere a taxei.
Dar operațiunea nu este dintre cele prevăzute de art. 145 alin. 2 lit. e) Cod fiscal, deoarece acesta prevede în mod explicit faptul că dreptul de deducere ia naștere doar dacă "taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv";.
Or, în speță taxa nu s-a aplicat, iar prin încadrarea voluntară a operațiunii de vânzare ca și transfer de active tocmai cu scopul de a beneficia de excepția de la taxare prevăzută de lege, societatea intimată nu a taxat operațiunile, așa încât nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 145 alin. 2, lit. e C. fisc..
De asemenea instanța de fond trebuia să mai rețină că facturile au fost emise de intermediari după data realizării transferului de active și că valoarea ei nu a fost cuprinsă în valoarea transferului, așa că, în mod corect s-a refuzat dreptul de deducere.
În aceste condiții beneficiarul activelor cedate preia dreptul de deducere al bunurilor transferate împreună cu obligația ajustării TVA în condițiile legii fiscale fără a prelua și drepturile și obligațiile legate de TVA aferente serviciilor de comision.
Altfel spus, dacă ulterior transferului societatea beneficiară ar desfășura operațiuni scutite fără drept de deducere sau în afara sferei TVA, aceasta ar avea obligația ajustării TVA în favoarea statului, dar pentru că serviciul de comision nu a fost inclus în valoarea transferului, pentru TVA aferentă acestor servicii nu ar avea nicio obligație de ajustare.
Față de această stare de fapt rezultă că daca nu s-ar corecta hotărârea greșită s-ar ignora regula generală privitoare la deducerea TVA, așa ca trebuie ca în rejudecare să se respingă acțiunea având în vedere că intimata nu poate beneficia de dreptul de deducere al TVA aferentă unor operațiuni netaxabile.
În ceea ce privește factura fiscală seria CSF nr…/28.09.2012 emisă de SC C.S.F. SRL B:
Apreciază că instanța de fond a greșit când a trecut peste principiul opozabilității evidențelor fiscale generale și principiul opozabilității efectelor actului administrativ față de terți, cât timp decizia de anulare a codului de TVA a intrat în circuitul civil.
Aceasta a greșit când a reținut că față de intimata decizia de scoatere din evidență ca plătitor de TVA a SC C.S.F. SRL B. începe să-și producă efecte numai de la data comunicării actului.
Legiuitorul a prevăzut în art. 153 C. fisc. că în vederea utilizării de către contribuabili se organizează registre publice electronice ale persoanelor impozabile, în conformitate cu dispozițiile art. 153.
Având în vedere că "Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA"; se organizează la nivelul A.N.A.F., că este public și se afișează pe site-ul A.N.A.F. la secțiunea "Informații publice" se impune înlăturarea susținerilor reclamantei că nu ar fi putut să cunoască date și informații despre beneficiarii sau furnizorii săi și că i s-a încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, legiuitorul a prevăzut expres, tot în vederea stabilirii cuantumului corect al TVA ca, beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabilii cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. b)—e) și au fost înscriși în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective.
Având în vedere aceste aspecte în mod corect s-a respins la rambursare TVA aferent facturii emise de prestatoarea SC C.S.F. SRL.
În drept, se invocă dispozițiile art. 128 alin. (7), art. 129 alin. (7), art. 137, art. 145 alin.(2) lit. e), art. 153 din Codul fiscal, pct.6 alin. 7 și 10 din HG nr.44/2004, art.223, art.411, art. 483, art. 488 și urm. NCPC.
Intimata SC X.O. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării se arată următoarele:
Prin cererea de recurs se acreditează ideea că reclamanta a procedat la un tratament fiscal incorect al vânzării stației de carburanți, tratament sancționat de organele de inspecție fiscală prin "reîncadrare"; din "livrare de bunuri" în "transfer de active";.
În fapt, după cum rezultă din probele dosarului, organele de inspecție fiscală nu au reținut niciun moment faptul că reclamanta ar fi înregistrat eronat vânzarea stației de carburanți ca fiind livrare de bunuri în loc de "transfer de active";. Dimpotrivă, reclamanta a aplicat tratamentul fiscal corect al vânzării stației de carburanți.
În ce privește deductibilitatea TVA-ului aferent achizițiilor de servicii de la societățile T. SRL și C.S.F. SRL:
Recurenta a susținut faptul ca dispozițiile articolului 145 C.fisc. precizează în mod foarte explicit că TVA aferentă oricărei achiziții poate fi dedusă doar dacă aceste achiziții sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile și că în cauză nu este îndeplinită aceasta condiție.
Afirmația recurentei nu poate fi primită având în că expertiza fiscală administrată în cauza lămurește acest aspect prin analizarea documentului de transfer încheiat între X.O. SRL și N.P. SRL.
Astfel în cuprinsul raportului de expertiză s-a reținut că:
• în conformitate cu prevederile legale, cesionarul activelor, respectiv N. P. SRL, a semnat documentul de transfer datat 31.07.2012; din acest document rezultă că cesionarul va continua să desfășoare activitatea economică ce i-a fost transferată, adică va realiza operațiuni de comercializare combustibili, care sunt taxabile sub aspectul TVA;
• în Răspunsul la Obiectivul nr. 3 se certifică faptul că reclamanta a transferat societății N.P. SRL stația de carburanți urmând ca aceasta, în calitate de succesor al cedentului de active, să continue să desfășoare activitatea economică ce i-a fost transferată;
• organul fiscal nu a reținut, în urma verificărilor din evidentele fiscale faptul că N.P. SRL nu și-ar fi îndeplinit această obligație:
• s-a apreciat că prin transferul de active, succesorul cedentului va efectua cu ajutorul bunurilor transferate operațiuni supuse TVA; în consecință cedentul are drept de deducere întrucât serviciile au fost achiziționate în vederea unui transfer al activității economice de comercializare combustibili, care reprezintă operațiuni taxabile sub aspectul TVA, din care va rezulta TVA colectată;
Expertul a apreciat că este îndeplinită ipoteza legală prevăzută de articolul 145 aliniatul 2 litera a Cod Fiscal.
Se mai arată că pe lângă dreptul de deducere al achizițiilor de bunuri/servicii destinate utilizării în folosul "operațiunilor taxabile" ( litera a din art. 145 aliniatul 2 Cod Fiscal), articolul 145 aliniatul 2 Cod Fiscal reglementează dreptul de deducere al TVA aferent achizițiilor și când acestea sunt destinate unor alte operațiuni decât cele taxabile, respectiv în cazul unor ipoteze speciale:
• achiziții de bunuri/servicii destinate unor operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră a fi în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în Romania (litera b din art. 145 alin. 2) - în acest caz operațiunea nu este taxabilă sub aspectul TVA întrucât locul livrării/prestării nu este în Romania
• achiziții de bunuri/servicii destinate unor operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată (literele c-d din art. 145 alin.2)
• achiziții de bunuri/servicii destinate realizării operațiunilor prevăzute la articolul 128 aliniatul 7 ( litera e din art. 145 alin. 2), adică operațiuni realizate ca transfer de active.
Recurenta dă o interpretare greșită art. 145 aliniatul 2 litera e C. fisc. în condițiile în care acest articol reglementează tocmai deductibilitatea TVA-ului achizițiilor de bunuri/servicii aferente realizării unui transfer de active (operațiune care nu este supusă TVA).
Se mai arată că nu este relevant a se analiza dacă operațiunea principală a fost supusă efectiv impozitării sub aspectul TVA, adică dacă s-a perceput TVA. Relevant pentru deductibilitatea TVA-ului aferent achizițiilor este a se stabili "dacă taxa s-ar fi aplicat" operațiunii respective în cazul în care vânzarea nu ar fi avut loc.
În cauză, vânzarea stației de carburanți reprezintă, prin natura sa o operațiune de livrare de bunuri supusă - în baza art. 128 și 126 litera a) Cod Fiscal - impozitării sub aspectul TVA. Deci prin natura sa vânzarea stației ar fi constituit operațiune impozabilă sub aspectul TVA și TVA-ul s-ar fi aplicat acestei operațiuni.
Faptul că TVA "s-ar fi aplicat"; vânzării stației de carburanți către N.P. SRL este recunoscut chiar de către recurentă.
Rezultă că este îndeplinită în speța de față ipoteza legală de deductibilitate ce rezultă din interpretarea literală și nealterată a articolului 145 aliniatul 2 litera e) Cod Fiscal.
Nici susținerea referitoare la faptul că TVA-ul achitat pentru serviciile achiziționate de cedent în vederea realizării unui transfer de active nu ar fi deductibil decât dacă valoarea acestor servicii "ar fi inclusă în valoarea transferului"; nu poate fi primită deoarece dispozițiile speciale privind deductibilitatea TVA-ului aferent achizițiilor (articolul 145 aliniatul 2 Cod Fiscal) nu impun o asemenea condiționare.
În ce privește anularea înregistrării societății C.S.F. SRL ca persoană plătitoare de TVA:
Actul administrativ-fiscal (decizia de anulare a înregistrării de TVA pentru C.S.F. SRL) nu poate produce niciun efect față de contribuabil și nici față de terți până la data la care respectivul act a fost comunicat destinatarului și publicat în registrele de publicitate prevăzute de lege.
La solicitarea primei instanțe, pârâta a depus la dosar documente din care rezultă că abia la data de 24.10.2012 a predat la oficiul poștal decizia de anulare a înregistrării ca plătitor de TVA spre a fi comunicată destinatarului C.S.F. SRL.
Față de aceste aspecte, nu se poate reține că începând cu data de 01.08.2012 era opozabilă atât destinatarului, cât și terților decizia de anulare a înregistrării C.S.F. SRL ca plătitor de TVA.
De asemenea, pârâta nu a putut face dovada datei la care anularea înregistrării C.S.F. SRL ca plătitor de TVA a fost publicată în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată spre a deveni opozabil tuturor terților.
În schimb, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada (extras de pe site-ul Ministerului de Finanțe - secțiunea date și informații despre agenții economici) din care rezultă că la data de 19.10.2012 C.S.F. SRL figura în evidențele MFP ca persoană plătitoare de TVA începând cu data de 20 iulie 2009, fapt care concordă și cu datele din factura nr. CSF …/28.09.2012 care cuprinde atributul "RO" specific persoanelor plătitoare de TVA și indică TVA-ul aplicat.
La acea dată, în evidențele publice ale ANAF sau MFP nu era publicată nicio mențiune privind anularea înregistrării C.S.F. SRL ca persoana plătitoare de TVA.
De asemenea, anularea codului de TVA nu este opozabilă reclamantei deoarece la data la care a primit și înregistrat factura furnizorului C.S.F. SRL (28.09.2012) nu era publicată în evidentele publice ale MFP nicio mențiune privind anularea codului de TVA al furnizorului.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei și expertiza fiscală certifică faptul că factura, inclusiv TVA-ul aferent, a fost achitată de reclamantă, ceea ce înseamnă ca TVA-ul a fost colectat de către emitentul facturii. TVA-ul plătit a fost declarat de reclamantă ca fiind TVA plătit către emitentul facturii, fiind înscris și regularizat la plată în cadrul deconturilor de TVA.
În ciuda acestor probe, organele fiscale au refuzat deducerea acestuia la plătitor fapt care încalcă în mod flagrant principiul de baza al neutralității TVA.
În drept, întâmpinarea nu este motivată.
Recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
În prealabil Curtea reține că este de necontestat în speță faptul că operațiunea realizată de reclamantă (vânzarea stației de carburant către SC N.P. SRL) reprezintă un transfer de active, că reclamanta a calificat-o astfel încă de la momentul realizării sale și că organele fiscale nu au procedat la reîncadrarea operațiunii din livrare de bunuri în transfer de active.
Problema juridică care se impune, însă, a fi lămurită este aceea referitoare la dreptul de deducere al reclamantei pentru TVA-ul aferent serviciilor de consultanță achiziționate de la societățile T. SRL și C.S.F. SRL pentru realizarea transferului de active.
Este cunoscut că esența TVA constă în deducerea taxei aferente achizițiilor de către non-consumatori. În temeiul legislației naționale persoana impozabilă are dreptul de a deduce din taxa pe care o datorează pentru livrările sale, taxa facturată acesteia aferentă bunurilor sau serviciilor furnizate ei. Acest drept ia naștere la momentul la care taxa deductibilă devine exigibilă.
Condițiile de exercitare a dreptului de deducere sunt prevăzute în art. 146 C.fisc.
Potrivit acestor prevederi, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 C.fisc..
Nu trebuie uitat însă că dreptul de deducere a TVA se limitează la bunurile și serviciile folosite în scopul operațiunilor sale taxabile.
Așadar, nu este suficient ca persoana care își exercită dreptul de deducere să dețină o factură pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost sau urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost sau urmează să îi fie prestate de către o persoană impozabilă, ci trebuie ca respective livrări sau prestări de servicii să existe (să fi avut loc) și să fie folosite în scopul operațiunilor sale taxabile.
În acest sens relevante sunt dispozițiile art. 145 C.fisc. care stabilesc sfera de aplicare a dreptului de deducere.
Potrivit alin. 2 orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:
• operațiuni taxabile (lit. a);
• operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România (lit. b);
• operațiuni scutite de taxă, conform art. 143, art. 144 și art. 144^1 (lit. c);
• operațiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 - 5 și lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunității sau în cazul în care aceste operațiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunității, precum și în cazul operațiunilor efectuate de intermediari care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când aceștia intervin în derularea unor astfel de operațiuni (lit. d);
• operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) și la art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv (lit. e).
Urmează a se analiza în primul rând dacă reclamanta are drept de deducere a TVA-ului aferent achiziționării serviciilor de consultanță pentru realizarea unui transfer de active în condițiile art. 145 alin. 2, lit. e.
Transferul de active este o operațiune economică care nu este inclusă în sfera TVA conform art. 128, alin. 7 C. fisc..
Însă primitorul activelor, persoana impozabilă, va trebui să efectueze ajustările de TVA în favoarea statului pentru bunurile primite de la cedent (pct. 6, alin. 10 din normele date în aplicarea art.128, alin. 3), bunuri pentru care cedentul a dedus TVA la achiziția lor și pe care nu le va mai folosi pentru a desfășura operațiuni economice.
La același pct. 6, alin. 10, teza finală din norme se specifică faptul că "aplicarea regimului de taxare pentru transferul de active de către persoanele impozabile nu va fi sancționată de organele de inspecție fiscală, în sensul anulării dreptului de deducere a taxei la beneficiar, dacă operațiunile în cauză sunt taxabile prin efectul legii sau prin opțiune, cu excepția situației în care se constată că tranzacția a fost taxată în scopuri fiscale";.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care la transferul de active, cedentul a emis factura și a aplicat TVA colectată, organele fiscale vor permite cesionarului să deducă TVA-ul, dacă operațiunile sunt taxabile prin efectul legii sau prin opțiune (cu referire la livrările de terenuri și clădiri care sunt scutite prin efectul legii sau prin opțiune conform art.141 alin. 2 lit. f și 141 alin. 3 C.fisc.).
Pentru acest aspect art. 145, lit. e C. fisc. precizează că cedentul de active are drept de deducere a TVA-ului pentru bunurile achiziționate și apoi transferate cesionarului prin colectare de TVA în cadrul unui transfer de active realizat în condițiile anterior menționate.
Această ipoteză nu se regăsește în speță astfel că dispozițiile art. 145 alin. 2, lit. e C.fisc. nu sunt aplicabile așa cum eronat susține reclamanta.
În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Astfel, în răspunsul la obiectivul nr. 3 expertul analizează sfera de aplicabilitate a art. 145, lit. e și conchide că reclamanta are drept de deducere a TVA în temeiul art. 145, lit. a (nu lit. e așa cum susține reclamanta).
În aceste condiții urmează a se analiza dacă reclamanta are drept de deducere în condițiile art. 145 alin. 2 lit. a C. fisc.
Așa cum s-a menționat anterior o persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Or, consultanța contractată de societatea reclamantă nu este destinată efectuării unor operațiuni taxabile, dat fiind faptul că transferul de active nu este o astfel de operațiune neintrând în sfera de aplicare a TVA-ului.
Ca urmare, în mod corect a apreciat organul fiscal că TVA-ul aferent serviciilor de consultanță achiziționate de reclamantă nu este deductibilă.
Având în vedere concluziile expuse anterior, nu se mai impune a fi analizate criticile recurentei referitoare la efectele deciziei prin care a fost anulată, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA a SC C.S.F. SRL.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul art. 496, alin.1 coroborat cu art. 498, alin. 1C.pr.civ., Curtea a admis recursul pârâtei, a casat în tot sentința atacată și rejudecând a respins acțiunea formulată de reclamanta SC X.O. SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S. și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., ca neîntemeiată.
| ← Cauze legale de invalidare a unui mandat de consilier | Comercial.cerere de suspendare a executării silite pe calea... → |
|---|
