Litigiu privind funcţionarii publici. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. **** din data de 26.11.2015
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Civilă Nr.
Ședința publică de la 26.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: SORIN VASILESCU
GREFIER: GAVRA ANDREI ROBERTO
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul…. în numele și pentru membri săi în contradictoriu cu pârâții…., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul deliberând asupra excepției lipsei calității procesual pasive a invocate pe calea întâmpinării, o respinge, având în vedere faptul că printre reclamanți sunt și persoane care au calitatea de angajat al respectivei autorități.
Tribunalul deliberând, având în vedere prevederile art. 254 și art. 255 Cod de procedură civilă (NCPC), în raport de prevederile art. 258 Cod de procedură civilă (NCPC), încuviințează părților proba cu înscrisuri, constatând că aceasta este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei.
Tribunalul în raport de prevederile art. 244 Cod de procedură civilă (NCPC), constată încheiată cercetarea judecătorească și în raport de prevederile art. 394 Cod de procedură civilă (NCPC), declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. reclamantul în numele….. și pentru membri săi în contradictoriu cu pârâții…., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei - în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe tară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că reclamanții, în numele cărora a formulat prezenta acțiune, au calitatea de polițiști, angajați ai cu atribuții de poliție judiciară în cadrul Serviciului
Astfel, pârâtul…. este chemat în calitate de ordonator de credite, cu obligația de a acorda reclamanților toate drepturile de natură salarială ce decurg din lege, iar pârâtul, în calitate de persoană căreia i s-au delegat competențele de gestiune a resurselor umane și de a plăti drepturile salariale reclamanților.
Dreptul la acordarea tichetelor de vacanță (redenumite "vouchere prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut reclamanților prin adoptarea O.U.G. 8/18.02.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe "Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare (...) acordă în condițiile legii, tichete de vacanță";.
În ceea ce privește data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, dat fiind faptul că în cuprinsul său nu este prevăzut un alt termen, aceasta este data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 24.02.2009, astfel cum reiese din aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ( în vigoare la data promulgării ordonanței), în conformitate cu care "Ordonanțele de Urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerilor lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzut o dată ulterioară";.
Valoarea tichetelor/voucherelor de vacanță a fost stabilită de art. 1 alin. 4 din ordonanță, în care se prevede că "Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe tară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal";.
Dreptul de a beneficia de voucher de vacanță are caracterul unui drept salarial prevăzut de o lege specială, conferit în condiții expres reglementate, independent de prestarea muncii și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale, este determinată de efectul forței obligatorii O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014.
în cadrul raportului juridic ce se naște în acest caz, beneficiar este o persoană care are calitatea de funcționar public, iar în cel obligat să acorde voucherul de vacanță este instituția publică cu care acesta se află în raporturi de serviciu.
Aceste aspecte rezultă din lectura art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014 unde se prevede că " Instituțiile publice [...] acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.
Dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 creează în sarcina instituției pârâte obligația de a acorda tichetele/voucherele de vacanță, textul legal fiind clar și nelăsând loc de interpretare contrară.
Astfel, este creată o diferență clară între angajatorii din sectorul privat, care "pot acorda "; aceste vouchere, și instituțiile din sectorul bugetar și celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de alin. 2 al art. 1 din O.U.G. 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi bănești.
Diferența este dată de caracterul normei legale care, la alin.2, devine imperativă, obligatorie, nelăsând la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării acestor drepturi.
Învederăm instanței că niciun act normativ ulterior O.U.G. 8/2009 nu a abrogat aceste dispoziții legale, iar aplicarea acestora nu a fost amânata/prorogată.
Mai mult, intenția legiuitorului de a menține valabilitatea acestor dispoziții legale rezultă din O.U.G. 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 160 Codul Muncii, "salariatul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri";, iar, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă";.
Așadar, potrivit dispozițiilor art.l alin. 2 din O.U.G. 8/2009, coroborate cu dispozițiile art. 160 și 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, în sarcina pârâtului a existat această obligație încă de la data publicării în Monitorul Oficial, obligație pe care însă acesta nu și-a îndeplinit-o până în prezent.
Pârâta - ordonator de credite - nu se poate apăra susținând ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale întrucât acesteia îi revine obligația de a efectua demersurile necesare în vederea alocării de fonduri.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 8/2009 în formă modificată prin Legea nr. 94/2014 " (3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";.
Aceleași dispoziții se regăsesc și la alin. (3) al art. 1 din O.U.G. nr, 8/2009 cu excepția faptului că în loc de sintagma " vouchere de vacanță"; se utilizează sintagma tichet de vacanță.
Așa fiind, legea a prevăzut și prevede că obligația efectuării demersurilor legale în asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanță (tichetelor de vacanță) incumba pârâtului.
Prin urmare, susținerea în sensul că fondurile necesare nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislația în vigoare, deoarece pârâtul cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.
Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile legislației conexe privind drepturile salariaților, cum este O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 94/2014.
Aceste aspecte au fost reținute în mod constat în jurisprudență (Deciziile nr. 288/2010, nr. 1365/, nr. 1304/ale Curții de Apel Timișoara/Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale; Decizia nr. 4598/R/a Curții de Apel București, s.a VH-a civ., conflicte de muncă și asigurări sociale).
Precizează că și în nume propriu reclamanții au formulat cereri prin care au solicitat acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță pentru anii -, cereri la care nu am primit nici un răspuns.
Apreciază astfel că, din culpa exclusivă a pârâtului, oricare ar fi fost cauza, după caz, neprevederea sumelor în bugetul anual, chiar și după rectificările bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv voucherelor de vacanță în perioada -de către pârât ne-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert și constă în privarea nejustificată de dreptul salarial prevăzut de lege.
Consideră că obligația pârâtului de a acorda tichetele/voucherele de vacanță pentru perioada -nu poate fi executată în natură întrucât în conformitate cu art. 2 alin. 4 din O.U.G. 8/2009, tichetele/voucherele de vacanță au o perioadă de valabilitate limitată, acestea neputând fi utilizate de beneficiari decât până la data de 31 decembrie a anului în care au fost emise.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind nou Cod Civil, temeiul juridic în baza căruia se poate dispune executarea prin echivalent îl constituie art. 1527 potrivit cărora " creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă. (2) Dreptul la executarea în natură cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă";.
Astfel, consideră că singura posibilitate de executare a obligației, în prezent, o constituie acordarea în bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanță, în caz contrar dreptul legal al reclamanților rămânând unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natură salarială ar rămâne neacoperit.
Pe de altă parte, consideră că prin refuzul de a acorda tichetele/voucerele de vacanță aferente perioadei 2012 - 2014 (sau contravaloarea acestora) reclamanții - funcționari publici -sunt discriminați față de celelalte categorii de personal care primesc sau au primit tichetele/voucherele de vacanță
Mai mult, orice deosebire în acordarea tichetelor/voucherelor de vacantă trebuie, potrivit art. 2 al. 3 din OUG nr. 137/2000 să fie justificată de un scop legitim. Scopul legitim trebuie să fie expres exprimat în cuprinsul legii sau cu ocazia adoptării acesteia.
De asemenea, precizează ca art. 11 din Constituția României stabilește cu valoare de principiu, obligarea statului român de a îndeplini întocmai și, cu buna credință îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum și faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.
Integrarea normelor internaționale consensuale în dreptul intern se realizează prin ratificarea instrumentelor juridice internaționale (acord, convenție, protocol, statut, pact, etc.) operațiune prin care acestora li se conferă forța obligatorie de către Parlament, întrucât ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului internațional ratificat sunt integrate în sistemul normelor interne, urmând a avea forța juridică a legii.
Distinct de consacrarea integrării dreptului internațional în sistemul juridic național, legea fundamentală a României conține reglementări specifice referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului.
Astfel, art. 20 stabilește că interpretarea si aplicarea drepturilor și libertăților cetățenești se fac în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte și că reglementările internaționale din domeniul drepturilor omului, cuprinde în tratatele ratificate de România, au prioritate față de reglementările interne în cazul în care între ele există neconcordanțe.
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului (C.E.D.O), precum si protocoalele adiționale la aceasta, în acest mod, conform art. 11 și 20 din Constituție, Convenția si protocoalele ei adiționale devenind parte integrată a dreptului intern, având prioritate față de acesta, altfel spus C.E.D.O si protocoalele adiționale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, în plan național, are drept consecința imediata aplicarea convenției și protocoalelor de către instanțele judecătorești române, iar in plan internațional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O cu privire la hotărârile judecătorești naționale.
Devenită parte a dreptului intern, Convenția are aplicabilitate directă în sistemul roman de drept, atât prin dispozițiile conținute de textul propriu-zis al acestuia și al Protocoalelor adiționale, cât, mai ales, prin practica judiciară dezvoltată de gardianul său principal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
La data de 01.07.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 173/2015, prin care legiuitorul a statuat că Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, care încadrează funcționari publici și/sau personal prin încheierea unui contract individual de muncă, după caz, acordă, în condițiile legii, prime de vacanță numai sub forma voucherelor de vacanță (art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009).
Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în fapt și în drept în prezent confirmă susținerea noastră potrivit cu care membrii noștri de sindicat în numele cărora am formulat prezenta acțiune, funcționari publici cu statut special - polițiști, au dreptul la contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei -în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe tară garantate în plată/an.
Având în vedere toate aceste motive, solicităm instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei -în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an depus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 94/2014; art. 40 alin. (2) lit. c), art. 253, art. 266 și urm. din Codul Muncii, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Directiva CEDO nr. 200/JIC/78, Directiva CEDO 2000/43/CE, Decizia nr. 46/15.12.2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
În apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. C. pr. c., pârâta, legal citat, a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția lipsei capacității procesual pasive a acestuia, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. C. pr. c., pârâta, legal citat, a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția lipsei capacității procesual pasive a acestuia, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul va respinge acțiunea, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Conform reglementărilor în vigoare personalul din structurile de apărare, ordine publica si siguranța națională nu beneficiază de voucherele de vacanta, datorita faptului ca legislația prevede ca: angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor (tichetelor de vacanță) "(1) Începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanțe de urgențã, pentru recuperarea și întreținerea capacitãții de muncã a personalului salarial, angajatorii care încadreazã personal prin încheierea unui contract individual de muncã pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanțã.
Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificãrile ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificãrile și completãrile ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțeazã integral din venituri proprii, regiile autonome, societãțile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societãțile și companiile naționale care încadreazã personal prin încheierea unui contract individual de muncã acordã, în condițiile legii, tichete de vacanțã.
Tichetele de vacanțã se acordã în limitele sumelor prevãzute cu aceastã destinație în bugetul de stat sau, dupã caz, în bugete locale, pentru unitãțile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevãzute cu aceastã destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub forma de tichete de vacanțã este contravaloarea a 6 salarii de bazã minime brute pe țarã garantate în platã, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.
Tichetele de vacanțã sunt integral suportate de cãtre angajator, în condițiile art. 3.
Angajatorii acordã tichete de vacanțã numai în cazul în care în anul fiscal anterior au obținut profit sau venit, dupã caz.
Conținutul minim al pachetului de servicii care se poate achiziționa prin intermediul tichetelor de vacanțã va fi stabilit prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgențã, care vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.
Prestarea serviciilor achiziționate prin intermediul tichetelor de vacanțã se face în unitãți turistice autorizate de M. Turismului.
Angajatul care beneficiazã de tichete de vacanțã nu mai beneficiazã de prima de vacanțã în cursul anului fiscal.";
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că tichetele (voucherele de vacanță) pot fi acordate doar de către angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, ori reclamanții nu se regăsesc în această situație, având un raport de serviciu cu angajatorul său, pe de o parte, iar pe de altă parte nu rezultă că în bugetele pârâților au fost alocate sume cu această destinație, în perioada 2012-2014.
Astfel, potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 și art. 5 alin. 2 din OG nr. 29/2013, în bugetele pe anii 2012 - 2014 ale instituțiilor publice centrale și locale nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Prin Decizia nr. 21/18.11.2013 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate. Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă, această decizie fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 37/16 ianuarie 2014, iar C. Constituțională a reținut că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.
În același context este relevantă și Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, în cuprinsul căreia C. a reținut că "legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.";
Reclamanții nu au vocație la dobândirea tichetelor/voucherelor de vacanță aferentă anilor 2012, 2013, 2014, acest drept fiind înlăturat de legiuitor prin acte normative. Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 "In anul 2012 autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță";. În anul 2013 Guvernul a aprobat OUG nr.84/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare, care la art.1-4 stabilește că în a nul 2013 nu se vor acorda tichete de masă, tichete cadou sau tichete de vacanță angajaților din sectorul bugetar.
De asemenea, pentru anul 2014, prin O.G. nr.29/2013 la alin.(2) se stabilește că nu sunt prevăzute sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Pentru aceste aspecte de drept sus analizate, instanța va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în numele…. și pentru membri săi cu sediul în și, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2015.
PREȘEDINTE, SORIN VASILESCU
GREFIER, GAVRA ANDREI ROBERTO
Red. S.V./Thred. A.G.
Lucrat ….comunicări……………………
Prin decizia civilă nr. ….. pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. ……. pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Jurisprudență Acte... | Contestaţie act administrativ fiscal. Jurisprudență Acte ale... → |
|---|
