Plângere împotriva Deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Încălcarea dreptului la apărare şi la un recurs efectiv
| Comentarii |
|
Posibilitatea atacării deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor doar cu plângere la curtea de apel, conform dispoziţiilor art. 283 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare şi la un recurs efectiv şi nici a principiului „tratamentului egal” al tuturor participanţilor prevăzut de dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1831 din 8 noiembrie 2010
Prin contestația depusă de SC T.C. SA, în calitate de ofertant la procedura de cerere de oferte organizată de către autoritatea contractantă Consiliul Local al comunei M., în vederea atribuirii contractului de achiziție publică având ca obiect „Contract de furnizare tractor, remorcă monoaxă, încărcător frontal echipat cu cupă de materiale grele”, s-a solicitat anularea deciziei de respingere a ofertei sale, obligarea autorității contractante la reevaluarea ofertelor, desemnarea câștigătorului, ținând cont de factorii de evaluare publicați și sancționarea reprezentantului autorității contractante pentru neîndeplinirea dispozițiilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.
Prin decizia nr. 5133/C8/5892/05.10.2010, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 34/2006, a admis contestația formulată de SC T.C. SRL și a dispus anularea raportului procedurii, a comunicărilor privind rezultatul procedurii, precum și reevaluarea ofertelor, cu respectarea celor evocate în motivare. în temeiul art. 278 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006, a dispus continuarea procedurii de atribuire în cauză.
Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a reținut că, prin decizia nr. 4610/C8/5103, 5180/02.09.2010, Consiliul a admis contestația SC T.C. SRL și dispus reevaluarea ofertelor, ca, urmare a acestei decizii, autoritatea contractantă a anulat rezultatul procedurii și comunicările anterioare, reevaluând ofertele, iar potrivit raportului procedurii de atribuire, comisia de evaluare a reținut aceleași argumente ca și cu prilejul primei evaluări, iar din documentele atașate de autoritatea contractantă la dosar, nu rezultă motive în plus și documente suplimentare care să conducă la concluzia parcurgerii etapei de reevaluare a ofertelor, din raportul procedurii rezultând că autoritatea contractantă a acționat pur formalist, anulând actele în cauză, fără insa a ține seama de motivația pentru care Consiliul a dispus anularea acestora.
împotriva acestei decizii a formulat plângere autoritatea contractantă Consiliul Local al comunei M., solicitând admiterea plângerii, anularea deciziei nr. 5133/C8/5892/05.10.2010 a C.N.S.C., iar pe fond respingerea contestației formulată de SC T.C. SRL împotriva deciziei de respingere a ofertei emisă în cadrul procedurii de cerere de ofertă organizată în vederea atribuirii contractului de achiziție publică având ca obiect „contract de furnizare tractor, remorcă monoaxă, încărcător frontal echipat cu cupă de materiale grele și lamă de deszăpezire”.
în motivarea plângerii, petentul a arătat că decizia contestată este nelegală și netemeinică, întrucât Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor i-a încălcat dreptul la apărare și la un recurs efectiv, drept protejat de dispozițiile art. 6 și 13 din Convenție și art. 21, 48 și 128 din Constituția României, încălcând totodată și principiul „tratamentului egal” al tuturor participanților prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nu poate fi atacată decât cu plângere la curtea de apel.
Petentul a mai învederat că Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și-a depășit competența funcțională, întrucât acesta a motivat amplu concluzia că oferta contestatoarei ar fi conformă cu cerințele caietului de sarcini, câtă vreme singura abilitată prin lege să evalueze ofertele este comisia de evaluare înființată de către autoritatea contractantă, astfel că Consiliul s-a substituit comisiei de evaluare a recurentului, precum și că în mod nelegal acesta a declarat oferta contestatoarei ca fiind conformă, fără însă să verifice realitatea acesteia. în plus, soluția precizată este și netemeinică, întrucât în realitate oferta SC T.C. SA nu satisface cerințele caietului de sarcini, ale cărui cerințe sunt considerate ca fiind minimale, mai ales că autoritatea contractantă a înțeles să achiziționeze un tractor de 72 cp și nu unul de 94 cp, în caietul de sarcini nespecificându-se că se intenționează achiziționarea unui tractor de minim 72 cp.
S-a mai arătat că această condiție a fost impusă de autoritatea contractantă avându-se în vedere costurile de exploatare, mai ales că supradimensionarea motorului conduce în mod implicit la creșterea consumului de combustibil, că în caietul de sarcini s-a solicitat un rezervor de 70-100 l, în timp ce rezervorul tractorului ofertat de către contestatoare are o capacitate de 150 l, fiind compus din două rezervoare legate între ele, care pot fi separate la cerere.
Examinând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor invocate de petent în plângere și a dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a reținut următoarele:
în ce privește critica privind încălcarea dreptului la apărare și la un recurs efectiv, ca urmare a posibilității atacării deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor doar cu plângere la curtea de apel, Curtea a reținut că accesul la structurile judecătorești și la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competență și procedură de judecată, stabilite de lege aspect statuat de către Curtea Constituțională în Decizia nr. 1/1994, unde s-a arătat că „liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește..., că este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, ca legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege…”, precum și că regula art. 21alin. (2)din Constituție, potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție, are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social”.
De asemenea, Curtea Constituțională a mai statuat, referitor la asigurarea egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, că „în instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut de respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16alin. (1)din Constituție. De aceea nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. în consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice…, precum și că accesul liber la justiție nu presupune ca în toate cauzele „să fie asigurat accesul la toate structurile judecătorești judecătorii, tribunale, curți de apel, Curtea Supremă de Justiție și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite”.
Pentru aceste considerente, față de faptul că dispozițiile art. 283 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează doar calea de atac a plângerii împotriva deciziilor pronunțate de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, Curtea a apreciat că susținerile petentului, menționate anterior, sunt neîntemeiate.
în ce privește depășirea competenței funcționale a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, și substituirea comisiei de evaluare de către acesta, ca urmare a aprecierii conformității ofertei contestatoarei cu cerințele caietului de sarcini, Curtea a considerat că această critică este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, Consiliul „examinează din punctul de vedere al legalității și temeiniciei actul ataca”.
Or, în condițiile în care contestatoarea SC T.C. SA a contestat la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, printre altele, decizia autorității contractante prin care a fost respinsă oferta sa, este firesc și logic să examineze legalitatea și temeinicia respingerii acestei oferte, operațiune care presupune verificarea conformității ofertei cu cerințele documentației de atribuire, respectiv ale caietului de sarcini.
Este corect faptul că doar comisia de evaluare procedează la evaluarea ofertelor în cadrul desfășurării procedurii de achiziție publică, însă în eventualitatea contestării evaluării unei oferte Consiliul poate și trebuie să verifice legalitatea și temeinicia acestei evaluări, raportat la dispozițiile legale și la cele din documentația de atribuire.
Curtea a considerat că o acceptare a susținerilor petentului conform cărora C.N.S.C. nu putea să se pronunțe asupra conformității ofertei contestatoarei cu cerințele caietului de sarcini ar conduce la concluzia imposibilității Consiliului de a verifica modalitatea de evaluare a ui ofertelor de către comisia autorității contractante, fapt ce ar scoate activitatea comisiei de evaluare în afara controlului de legalitate și temeinicie al C.N.S.C., concluzie inacceptabilă și contrară dispozițiilor art. 278, precizate anterior.
Referitor la legalitatea și temeinicia concluziei Consiliului de apreciere a conformității ofertei SC T.C. SA cu cerințele caietului de sarcini, Curtea a reținut că această împrejurare a fost constatată inițial prin decizia Consiliului nr. 4610/02.09.2010, în cadrul căreia s-a reținut, în esență, că „următoarele caracteristici tehnice, tip motor, Euro III, capacitate cilindrică de 4.000 cm3, 94 cp sunt conforme cu cerințele caietului de sarcini, puterea motorului fiind chiar superioară, iar în ce privește capacitatea rezervorului, nu se poate reține că o capacitate mai mare nu ar respecta cerințele autorității contractante și necesitățile sale concrete”.
Curtea a constatat că petentul-autoritate contractantă nu a contestat această decizie, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 280 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora „decizia Consiliului este obligatorie pentru părți”, considerentele acesteia fiind opozabile și obligatorii pentru autoritatea contractantă.
De altfel, principalul motiv pentru care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a admis contestația SC T.C. SA prin decizia nr. 5133/05.10.2010, care formează obiectul prezentei plângeri, îl constituie faptul că autoritatea contractantă nu a ținut cont de motivația pentru care Consiliul a admis inițial contestația (prin decizia nr. 4610/2010) considerente citate anterior acționând pur formalist, în sensul anulării actelor contestate și emiterii unei noi decizii, în care a menținut aceleași considerente inițiale, a căror nelegalitate și netemeinicie a fost constatată de Consiliu.
în plus de caracterul obligatoriu al considerentelor deciziei nr. 4610/2010, ca urmare a necontestării acesteia, și de obligația autorității contractante de conformare față de acestea, cu ocazia reluării procedurii de achiziție și a reevaluării ofertelor, Curtea a apreciat că susținerile Consiliului, exprimate în decizia contestată, sunt corecte.
Astfel, din caietul de sarcini rezultă că autoritatea contractantă a urmărit achiziționarea unui tractor având ca specificații tehnice, printre altele, motor minim Euro III, capacitate cilindrică cuprinsă în intervalul 3.000-4.000 cm3, 72 cp și rezervor de motorină de 70-100 litri, în timp ce din oferta contestatoarei SC T.C. SA rezultă că aceasta a ofertat pentru un tractor cu motor minim Euro 3, capacitate cilindrica de 4.000 cm3, putere de 94 cp și rezervor de 150 litri, care era compus din două rezervoare de 75 litri și care se puteau eventual separa.
Curtea a considerat că diferența dintre caietul de sarcini și oferta contestatoarei o reprezintă puterea motorului și capacitatea rezervorului, precum și că sunt corecte considerentele C.N.S.C., conform cărora specificațiile ofertate de contestatoare sunt superioare și nu încalcă cerințele din caietul de sarcini, față de dispozițiile art. 35 și 36 din O.U.G. nr. 34/2006.
Pentru toate aceste considerente, reținând că decizia contestată este legală și temeinică, Curtea a respins plângerea ca nefondată.
(Judecător Rodica Duboșaru)
| ← Cadru didactic. Contract de management educaţional. Competenţă | Excepţie de nelegalitate. Acte administrative unilaterale cu... → |
|---|
