RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare dispoziţie emisă de primar prin care s-a dispus suspendarea activităţii unei societăţi comerciale

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 2790 din data de 29.09.2014

SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare dispoziție emisă de primar prin care s-a dispus suspendarea activității unei societăți comerciale

-Art. 78 și 79 din O.G. nr. 99/ 2000

-Art. 2 pct. 29 din Legea nr. 61/ 1991

În conformitate cu prevederile art.78 din OG nr.99/2000: " … în cazul în care se încalcă în mod repetat dispozițiile legale privind liniștea și ordinea publică, primăriile vor suspenda activitatea comercială pe o perioadă de până la 30 de zile pentru structura de vânzare respectivă";.

Potrivit prevederilor art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991:" constituie contravenție tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00 - 8,00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinația de locuințe sau în imediată vecinătate a acestora";.

În speță, prin Dispoziția nr. xxxxx/xx.09.2008 emisă de Primarul Municipiului O. (menținută prin respingerea contestației formulate de reclamantă prin actul administrativ nr. xxxxxxxx.10.2008) s-a dispus suspendarea activității comerciale a Braseriei "B.";, aparținând reclamantei, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 septembrie 2008, în temeiul prevederilor art.78 și 79 din OG nr.99/2000 și, respectiv, art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991 pentru încălcarea, în mod repetat, a dispozițiilor legale privind ordinea și liniștea publică, aspecte constatate și sancționate contravențional prin Procesele verbale de contravenție seria XX nr.xxxxxxx și respectiv seria XX nr.xxxxxxx din 17 iulie 2008.

Prin sentința nr.4633/22.04.2010 a Judecătoriei O., s-a admis plângerea contravențională formulată de reclamantă și, în consecință, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria XX nr. xxxxxxx din 17 iulie 2008, apreciindu-se că petenta reclamantă nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr. 1042/R/CA/ 29.11.2010 a Tribunalului B.. De asemenea, prin sentința nr. 2224/24.03.2009, pronunțată de Judecătoria O., s-a respins plângerea contravențională formulată de reprezentantul reclamantei împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AZ nr.xxxxxxx/xx.xx.xxxx, reținându-se că petenta reclamantă se face vinovată de contravenția privind tulburarea liniștii și ordinii publice, sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr.1268/R/CA/ 19.10.2009 a Tribunalului B.

Astfel, în urma anulării irevocabile a unuia dintre cele două procese verbale de contravenție care au stat la baza emiterii dispoziției atacate, instanța de fond a apreciat că în cauză nu mai este îndeplinită condiția repetabilității cerută imperios de textul de lege pe care s-a fundamentat pârâta la emiterea dispoziției atacate, respectiv art.78 din OG nr. 99/2000.

Contrar poziției exprimate de judecătorul fondului, instanța de recurs consideră că, raportat la modul de formulare a textului de lege incident în cauză, respectiv art. art. 78 din OG nr.99/2000, condiția încălcării repetate a legii trebuie să fie îndeplinită în momentul emiterii dispoziției de suspendare a activității societății comerciale pe o perioadă de până la 30 de zile, ceea ce în speță s-a realizat, având în vedere reclamațiile repetate ale vecinilor cu privire la deranjul provocat de braseria "B.";, precum și procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor întocmite societății reclamante de către Poliția Municipiului O. pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, din care unul a fost anulat doar în timpul desfășurării prezentului litigiu.

În ceea ce privește împrejurarea că dispoziția a fost emisă deși procesele verbale de contravenție erau contestate, instanța de recurs a apreciat că, raportat la dispozițiile art. art. 78 din OG nr.99/2000, aplicarea măsurii suspendării activității după finalizarea plângerilor contravenționale nu și-ar mai fi atins scopul urmărit, adică restabilirea ordinii și liniștii publice.

S-a constatat, astfel, că a existat un motiv întemeiat pentru luarea măsurii pentru restabilirea ordinii și liniștii publice, măsură care nu poate fi considerată o faptă ilicită, ținându-se cont și de prezumția de legalitate de care se bucură procesele verbale de contravenție.

De asemenea, interesul public primează întotdeauna celui privat iar autoritățile abilitate să îl apere trebuie să poată acționa cu celeritate și eficacitate.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, cu raportare la dispozițiile art. 304 punctul 9 din același cod și ale art. 78 din OG nr.99/2000, Curtea de Apel O. a admis ca fondat recursul declarat de recurenta Primăria Municipiului O. împotriva sentinței nr. 2349/ 07.03.2014 pronunțată de Tribunalul B., care a fost modificată în totalitate în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC B. SRL împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta SC B. SRL prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate și în ce privește acordarea despăgubirilor solicitate în cuantumul cerut precum și obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată, instanța, raportat la considerentele expuse mai sus în analizarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. și la soluția adoptată, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat acest recurs, apreciind, totodată, că nu se mai impune analizarea argumentelor din cererea de recurs.

Decizia nr. 2790/CA/29.09.2014 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Dosar 4784/111/CA/2008

Prin sentința nr. 2349 /CA/7.03.2014 Tribunalul B. a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC B. SRL O. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. - INSTITUȚIA PRIMARULUI și în consecință:

- a dispus anularea Dispoziției nr.xxxxx/xx.09.2008 și a actului administrativ nr.xxxxxxxx.10.2008;

- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.177,80 lei, cu titlu de despăgubiri.

A respins celelalte pretenții solicitate.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Dispoziția nr. xxxxx/xx.09.2008, emisă de Primarul Municipiului O. (fila 5), s-a dispus suspendarea activității comerciale a Braseriei "B.";, aparținând reclamantei, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 septembrie 2008. Considerentele care au stat la baza emiterii acestei dispoziții le-a constituit încălcarea în mod repetat a dispozițiilor legale privind ordinea și liniștea publică, aspecte constatate și sancționate contravențional prin Procesele verbale de contravenție seria XX nr.xxxxxxx și respectiv seria XX nr.xxxxxxx din 17 iulie 2008.

Temeiul de drept invocat pentru emiterea dispoziției atacate l-a constituit art.78 și 79 din OG nr.99/2000 și respectiv art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991.

Împotriva acestei dispoziții, reclamanta a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă prin actul administrativ nr.183512/ 30.10.2008.

Potrivit art.78 din OG nr.99/2000, … în cazul în care se încalcă în mod repetat dispozițiile legale privind liniștea și ordinea publică, primăriile vor suspenda activitatea comercială pe o perioadă de până la 30 de zile pentru structura de vânzare respectivă, iar conform art.2 pct.29 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00 - 8,00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinația de locuințe sau în imediată vecinătate a acestora.

Pe considerentul că au fost încheiate 2 procese verbale de constatare a contravențiilor, prin care s-au semnalat încălcări ale dispozițiilor legale privind liniștea și ordinea publică, pârâta a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art.78 din OG nr.99/2000, emițând dispoziția de suspendare a activității localului aparținând reclamantei.

Prin sentința nr.4633/22.04.2010 a Judecătoriei O., s-a admis plângerea contravențională formulată de reclamantă și, în consecință, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria XX nr.xxxxxxx din 17 iulie 2008, apreciindu-se că petenta reclamantă nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr.1042/R/CA/29.11.2010 a Tribunalului B.. De asemenea, prin sentința nr.2224/24.03.2009, pronunțată de Judecătoria O., s-a respins plângerea contravențională formulată de reprezentantul reclamantei împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AZ nr.xxxxxxx/xx.xx.xxxx, reținându-se că petenta reclamantă se face vinovată de contravenția privind tulburarea liniștii și ordinii publice, sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr.1268/R/CA/19.10.2009 a Tribunalului B. (fila 17 dosar).

Celelalte hotărâri judecătorești depuse în probațiune la dosar vizează alte procese verbale de contravenție, emise pe seama unor persoane distincte și care nu au constituit fundamentul emiterii dispoziției atacate.

Din examinarea art.78 din OG 99/2000, Tribunalul B. a reținut că, pentru a se putea dispune suspendarea activității comerciale pe o perioadă de până la 30 de zile, este imperios necesar să fie încălcate în mod repetat dispozițiile legale privind liniștea și ordinea publică. Ori, în urma anulării irevocabile a unuia dintre cele 2 procese verbale de contravenție care au stat la baza emiterii dispoziției atacate, în cauză nu mai este îndeplinită condiția repetabilității cerută imperios de textul de lege pe care s-a fundamentat pârâta la emiterea dispoziției atacate. Prin urmare, instanța a constatat temeinicia acțiunii reclamantei privind anularea Dispoziției nr.xxxxx/xx.09.2008 și respectiv a actului administrativ prin care a fost soluționată plângerea administrativă formulată împotriva acestuia.

Referitor la capetele de cerere privind plata de despăgubiri materiale și morale, instanța a administrat proba cu martori, expertiza contabilă și contraexpertiză contabilă.

Din examinarea întregului material probator, prin raportare și la cele 2 raporturi de expertiză depuse la dosar, instanța a constatat că valoarea medie a vânzărilor realizate de către societatea reclamantă pe o lună calendaristică a fost de 4.177,80 lei, sumă care a rezultat din împărțirea valorii vânzărilor în cele 131 de zile de funcționare a localului, respectiv 18.243,20 lei împărțit la 131 de zile, rezultând suma de 139,26 lei/zi x 30 de zile (în care a fost suspendată activitatea localului în baza dispoziției atacate) = 4.177,80 lei.

Referitor la diferența de despăgubire solicitată de către reclamantă, între suma mai sus menționată și cea consemnată în acțiunea introductivă, Tribunalul B. a constatat neîndeplinirea condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale. Astfel, pentru admisibilitatea acțiunii în despăgubiri, este imperios necesar ca reclamanta să facă dovada existenței unui prejudiciu care să fie cert, precum și existența raportului de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta ilicită, condiții neîndeplinite în cauză. Sub acest aspect, instanța a reținut că pretențiile formulate de către reclamantă nu au nici un suport probator, axându-se exclusiv pe aspecte incerte și supoziții conform cărora activitatea localului ar fi prosperat și ar fi produs venituri semnificative în situația în care activitatea nu ar fi fost suspendată. Ori, din examinarea rapoartelor de expertiză întocmite în cauză rezultă că localul reclamantei nu a avut niciodată profit de la momentul deschiderii acestuia, fiind greu de presupus că, în cazul continuării activității și în luna în care a fost suspendată activitatea, ar fi avut un trend ascendent aducător de profit. De asemenea, instanța reține că investițiile aduse localului, dovedite prin proba testimonială administrată în cauză, nu constituie o pierdere pe seama reclamantei care să se afla în directă raportare cu suspendarea activității localului în baza dispoziției atacate. Prin urmare, instanța reține că prejudiciul solicitat a fi recuperat este incert și nu se află în raport de cauzalitate cu măsura suspendării activității localului.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a constatat că, prin probatoriul administrat în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral suferit de reclamantă ca urmare a suspendării activității localului care să justifice acordarea de despăgubiri morale, considerente pentru care va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.

Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile art.78 din OG nr.99/2000 și ale art.1 și 8 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantă și în consecință a dispus anularea Dispoziției nr. xxxxx/ xx.09.2008 și a actului administrativ nr.xxxxxxxx.10.2008. Totodată, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.177,80 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și va respinge celelalte pretenții solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă SC "B." SRL O. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Arată că, prima instanța a considerat in mod injust si cu greșita apreciere a probelor administrate in cauza, că prejudiciul este limitat strict la suma pe care ar fi realizat-o parata din vânzări in cele 30 zile de suspendare a activității, aproximata pe baza cifrei medii de vânzări anterioare.

Considerentele primei instanțe in sensul ca nu se poate retine ca afacerea ar fi adus profit nu sunt relevante in speța fata de împrejurarea ca activitatea firmei a fost stopata ilegal si de faptul notoriu ca asemenea afaceri se bazează pe crearea unui vad in câteva luni in care inițial se lucrează in pierdere. Or,întreruperea nelegala a activității s-a făcut tocmai in acesta perioada iar crearea vadului si clientelei a devenit imposibila in condițiile unei întreruperi de 1 luna si a afectării imaginii si firmei prin catalogarea nedreapta ca o afacere de turbulenți unde politia intervine frecvent iar comunitatea trebuie sa se apere cu masuri de suspendare ce s-au dovedit nejustificate in aplicare.

Respingerea tuturor pretențiilor înafara profitului nerealizat strict pe 30 zile,a prejudiciului efectiv si a sumelor solicitate ca daune pentru afectarea imaginii firmei si mărcii, este nejustificata in condițiile dovedirii acestora, a cuantumului stabilit prin lucrări de expertiza si a legăturii clare de cauzalitate intre includerea nelegala pentru 30 zile a unei unități de alimentație publica in perioada lansării acesteia si includerea definitiva a acesteia din pricina acestei masuri.

Nu este nevoie de expertize care sa certifice ca un local de alimentație publica cu specific de nisa amplasat intr-o zona nerezidențiala a orașului se bazează pe fidelizarea volatila a unei clientele stabile, ceea ce a fost imposibil de realizat in condițiile suspendării activității in perioada de lansare a afacerii.

Faptul ca o asemenea afacere este greu de construit/volatila - insa ușor de distrus prin perturbarea funcționarii - este notoriu si este un fapt pe care parata ar fi trebuit sa îl cântărească mai bine înainte de a se grăbi cu măsura nelegala.

Daunele solicitate reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul material si moral suferit in urma acestui act administrativ. In ce privește legătura de cauzalitate, urmare directa a emiterii si aplicării executorii a actului, activitatea reclamantei in domeniul alimentației publice - abia începută și aflată în stadiul de creare a vadului - a fost întreruptă.

Datorita investițiilor masive efectuate pentru inițierea activității (peste 80.000 lei conform expertizelor) a rezultat o lipsa de disponibilități bănești in acesta conjunctura, care pe fondul întreruperii forțate a activității a dus la imposibilitatea plaților curente îndeosebi chiria de 2.500 euro/luna precum si a menținerii stocurilor ce trebuiau achitate in condițiile in care nu existau încasări.

Este si o chestiune de notorietate ca planul de afaceri in legătura cu locația respectiva a fost compromis prin dispoziția atacata,in condițiile in care in acest domeniu volatil includerile imediat după începerea activității distrug vadul comercial - fiind vorba despre o afacere ce se bazează pe fidelizarea unei clientele.

În ce privește daunele materiale, acestea includ: daunele efective in suma de 67.484 lei ele sunt stabilite prin expertiza;

- profitul nerealizat este de 135.000 lei și așa cum a arătat in acțiune reprezintă o proiecție a acestui profit pe un termen de 27 luni - cate 5000 lei/luna, raportat la marjele de profit ale afacerii,in condițiile in care nu era întreruptă.

- suma de 100.000 lei reprezentând prejudiciu nepatrimonial solicitat cu titlul de daune morale reprezintă repararea prejudiciului adus prin afectarea imaginii societarii si a mărcii comerciale " B. Braserie".

In condițiile in care prin actul administrativ s-a luat in mod netemeinic si nelegal o asemenea măsura punitiva,a publicității închiderii localului pentru tulburări repetate ale liniștii publice,este evident ca o asemenea afacere pe acest nume, specific si locație este compromisa prin afectarea imaginii, a denumirii comerciale si a specificului activității. O alta braserie B. ar fi evident sortita eșecului in condițiile asocierii cu fapte antisociale repetate sancționate administrativ.

In drept a invocat disp.art.304/l Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. - INSTITUȚIA PRIMARULUI solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

In fapt, prin Dispoziția Primarului Municipiului O. nr. xxxxx/xx.09.2008 s-a dispus suspendarea activității comerciale a braseriei "B.", aparținând SC B. SRL pe o perioada de 30 de zile începând cu data de 18.09.2008.

In ceea ce privește împrejurarea ca dispoziția a fost emisa deși procesele verbale de contravenție întocmite de Inspectoratul Județean de Politie B. erau contestate arată ca aplicarea măsurii suspendării activității după finalizarea plângerilor contravenționale nu si-ar mai fi atins scopul urmărit.

Măsura suspendării a fost luată având in vedere reclamațiile repetate ale vecinilor cu privire la deranjul provocat de la braseria "B.", precum si procesele verbale de constatare si sancționare a contravențiilor întocmite de către Politia Municipiului O. pentru tulburarea liniștii si ordinii publice.

Rezultă ca a existat un motiv întemeiat pentru luarea acestei măsuri, coroborat cu prezumția de legalitate de care se bucura procesele verbale, recunoscuta întotdeauna si de instanțele de judecata.

Luarea masurilor pentru restabilirea ordinii si liniștii publice nu poate fi considerata o fapta ilicita. Emiterea dispoziției primarului nr. xxxx/2008 a fost menita sa înlăture o acțiune, care, punea in pericol un interes, general, situație care exonerează de răspundere chiar si in materie penala.

Singurele elemente credibile la data emiterii dispoziției erau numeroasele reclamații ale vecinilor, aspectele sesizate fiind confirmate si de procesele verbale de sancționare a contravențiilor întocmite pentru reclamantă. De asemenea condiția încălcării repetate a legii era îndeplinită in momentul emiterii dispoziției, unul dintre procesele verbale de constatare si sancționare a contravențiilor fiind anulat doar in timpul desfășurării prezentului litigiu.

In drept a invocat disp. art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991, art.78 și 79 din Ordonanța nr.99/2000.

Primăria municipiului O. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.

Arată că instanța reține in mod corect ca prejudiciul solicitat a fi recuperat este incert și nu se afla in raport de cauzalitate cu măsura suspendării activității localului.

Reclamanta încearcă sa se folosească de suspendarea activității localului pentru a-si acoperi pierderile rezultate dintr-o afacere care nu genera profit. Acțiunea este bazata exclusiv pe premisa ca orice afacere ar trebui sa fie de succes si sa aducă profit, ceea ce insa in realitate este departe de adevăr. Chiar si in ipoteza in care măsura suspendării ar fi adus un prejudiciu, acesta consta strict in valoarea vânzărilor neefectuate in luna in care activitatea societății a fost suspendata, așa cum in mod just a stabilit instanța.

Tribunalul a constatat neîndeplinirea condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale. Pentru admisibilitatea acțiunii în despăgubiri era necesar ca reclamanta sa facă dovada unui prejudiciu care sa fie cert, precum și existenta raportului de cauzalitate dintre acest prejudiciu si fapta ilicita, condiții neîndeplinite în cauză.

Instanța a reținut că: "pretențiile formulate de către reclamanta nu au niciun suport probator, axându-se exclusiv pe aspecte incerte si supoziții conform cărora activitatea localului ar fi prosperat si ar fi produs venituri semnificative in situația in care activitatea nu ar fi fost suspendata. Din examinarea raporturilor de expertiza întocmite in cauza rezulta ca localul reclamantei nu a avut niciodată profit, de la momentul deschiderii acestuia, fiind greu de presupus ca, in cazul continuării activității si in luna in care a fost suspendata activitatea, ar fi avut un trend ascendent aducător de profit."

De asemenea, instanța a reținut ca investițiile aduse localului nu constituie o pierdere pe seama reclamantei care sa se afle in directa raportare cu suspendarea activității localului in baza dispoziției atacate. Prin urmare, instanța retine ca: "prejudiciul solicitat a fi recuperat este incert si nu se afla in raport de cauzalitate cu măsura suspendării activității localului".

Cheltuielile de judecata au fost acordate ținând cont de faptul ca acțiunea a fost admisa doar in parte, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.

Ipoteza in care autoritățile publice nu pot lua masuri pentru restabilirea ordinii si liniștii publice decât la perioade îndelungate de la apariția cauzelor care impun luarea acestora nu se poate accepta. Interesul public primează întotdeauna celui privat iar autoritățile abilitate sa îl apere trebuie sa poată acționa cu celeritate și eficacitate.

Măsura suspendării a fost luată având în vedere reclamațiile repetate ale vecinilor cu privire la deranjul provocat de la braseria "B.", precum si procesele verbale de constatare si sancționare a contravențiilor întocmite reclamantei de către Politia Municipiului O. pentru tulburarea liniștii si ordinii publice.

Rezultă că a existat un motiv întemeiat pentru luarea acestei masuri, coroborat cu prezumția de legalitate de care se bucură procesele verbale, recunoscută întotdeauna și de instanțele de judecată.

Luarea masurilor pentru restabilirea ordinii si liniștii publice nu poate fi considerată o faptă ilicită. Emiterea dispoziției primarului nr. xxxx/2008 a fost menita sa înlăture o acțiune care punea in pericol un interes general, situație care exonerează de răspundere chiar si in materie penala.

În drept a invocat disp. art.115 Cod de procedură civilă, art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991, art.78 si 79 din Ordonanța nr.99/2000.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul declarat de recurenta Primăria Municipiului O. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

De asemenea, interesul public primează întotdeauna celui privat iar autoritățile abilitate să îl apere trebuie să poată acționa cu celeritate și eficacitate.

← Acte ale autoritatilor publice. Jurisprudență Acte ale...		RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Achiziţie publică →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare dispoziţie emisă de primar prin care s-a dispus suspendarea activităţii unei societăţi comerciale