Refuz nejustificat al comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 de punere în posesie asupra unei suprafeţe de teren
| Comentarii |
|
Refuzul nejustificat de a pune în posesie o persoană asupra unui teren dobândit în condiţiile Legii nr. 18/1991 îndeplineşte cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990.
(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 301/1995)
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr. 103/6.02.1995, reclamantul Ş.T. solicită obligarea Comisiei Locale de fond funciar de pe lângă Consiliul Local al comunei Bărcăneşti, judeţul Ialomiţa şi a preşedintelui acesteia, N.V.M, de a-1 pune în posesie asupra 0,46 ha teren intravilan, 6 ha teren extravilan, plus un hectar pădure. Mai solicită daune de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere până la predarea terenurilor.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin sentinţa civilă nr. 1.218/11.10.1991, definitivă, a Judecătoriei Urziceni, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha pădure, iar prin sentinţa civilă definitivă nr. 1.876/2.12.1991, pentru 0,46 ha teren intravilan şi 6 ha extravilan pe raza comunei Bărcăneşti, judeţul Ialomiţa.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că, deşi i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentinţele civile arătate, totuşi, pârâţii refuză să îl pună în posesie.
Reclamantul face dovada reclamaţiei administrative prealabile, cu cererile trimise prin poştă, cu confirmările de primire din data de 20.05.1994 şi, respectiv, 23.12.1994.
De asemenea, reclamantul s-a mai adresat Guvernului României, la data de 25.04.1994 şi Parlamentului României, la data de 30.05.1995.
Prin sentinţa civilă nr. 1.876/2.12.1991 a Judecătoriei Urziceni, definitivă, i s-a reconstituit reclamantului un drept de proprietate pentru suprafaţa de 0,46 ha intravilan şi 6 ha extravilan, pe raza comunei Bărcăneşti.
Potrivit sentinţei civile nr. 1.218/11.10.1991, definitivă, a Judecătoriei Urziceni, i s-a reconstituit un drept de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha pădure.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acţiunii, întrucât nu există refuzul nejustificat de a-1 pune în posesie pe reclamant, arătând că încă nu s-a primit teren de la Romsilva.
Cu privire la terenul intravilan, s-a efectuat o punere în posesie pe asociaţie, din care face parte şi reclamantul, iar în privinţa celui extravilan, petentul poate dispune de aceeaşi suprafaţă.
Pârâta mai precizează faptul că punerea în posesie nu s-a putut efectua din cauza numărului restrâns de specialişti cadastrali, insuficienţi pentru măsurarea terenului, delimitarea acestuia etc. Astfel, numai unui număr mic de cetăţeni li s-a efectuat punerea în posesie.
Tribunalul reţine, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, că prin tergiversarea punerii în posesie a reclamantului, acestuia i s-au adus vătămări cu privire la drepturile sale, prevăzute în Legea nr. 18/1991, motivele invocate de pârâtă fiind neîntemeiate.
Aşa fiind, tribunalul urmează a obliga pârâta, conform art. 27 şi 36 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, să îl pună în posesie pe reclamant asupra 1 ha pădure, 0,46 ha intravilan şi 6 ha extravilan, conform celor două sentinţe civile menţionate, pe vechiul amplasament, dacă mai este liber, iar dacă nu, pe un altul similar calitativ şi să îi emită procesul verbal în acest sens.
Cu privire la cererea reclamantului referitoare la 10.000 lei daune pe fiecare zi de întârziere, tribunalul o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 16 din Legea nr. 29/1990, există posibilitatea executării prezentei sentinţe, prin aplicarea de amenzi cominatorii pe fiecare zi de întârziere, până la data punerii efective în posesie.
| ← Refuz nejustificat al comisiei locale de aplicare a Legii nr.... | Refuz nejustificat al comisiei locale de aplicare a Legii nr.... → |
|---|
