Refuzul organelor fiscale de a o înregistra pe reclamantă în scopuri de tva. incidența cauzei cjue c-527/11 – ablessio privind existența unor indicii serioase din care să rezulte utilizarea numărului de identificare în scop fraudulos.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 548 din data de 04.04.2016
Refuzul organelor fiscale de a o înregistra pe reclamantă în scopuri de TVA. Incidența cauzei CJUE C-527/11 - Ablessio privind existența unor indicii serioase din care să rezulte utilizarea numărului de identificare în scop fraudulos.
Instanța de recurs reține că, în mod corect, pentru rezolvarea speței instanța de fond a avut în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-527/11 - Ablessio) referitoare la refuzul autorităților fiscale de a atribui un număr de identificare în scopuri de TVA.
Curtea a arătat că un stat nu poate refuza atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA unui solicitant pentru simplul motiv că acesta nu este în măsură să demonstreze că dispune de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita activitatea economică declarată la momentul formulării cererii sale de înscriere în registrul persoanelor impozabile.
Pentru a fi considerat proporțional cu obiectivul prevenirii evaziunii, acest refuz trebuie să se bazeze pe indicii serioase care permit în mod obiectiv să se considere că este probabil ca numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile să fie utilizat în mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie să se întemeieze pe o apreciere globală a tuturor împrejurărilor speței și a probelor care au fost strânse în cadrul verificării informațiilor furnizate de întreprinderea în cauză.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 548/04 aprilie 2016
Prin sentința administrativă nr…/CAF/2015 a Tribunalului Alba - secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC W.M. SRL în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A.
A fost anulată Decizia nr…/08.09.2015, emisă de AJFP A.
A fost anulată Decizia nr…/06.08.2015, emisă de AJFP A.
S-a dispus admiterea cererii reclamantei de înregistrare în scop de TVA și obligarea pârâtelor să procedeze la înscrierea reclamantei în acest sens.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că textele de lege invocate de Tribunal în motivarea soluției se referă la cu totul alte situații decât cea avută în vedere de organele fiscale atunci când au refuzat înregistrarea societății reclamante în scopuri de TVA.
Astfel, Directiva Europeană se referă la faptul ca administrația fiscală trebuie să aibă în vedere criterii obiective atunci când respinge o solicitare de înregistrare în scopuri de TVA și nu simple presupuneri, ori suspiciuni, adică, la baza respectivului refuz trebuie să stea elemente obiective și serioase care să permită ori să determine o anumită suspiciune din partea organelor fiscale că numărul de identificare atribuit în scopuri de TVA va fi utilizat în mod fraudulos.
Instanța de fond a considerat că argumentele aduse de pârâtele din acest dosar în sprijinul refuzului de a atribui reclamantei număr de identificare în scopuri de TVA sunt simple prezumții, care chiar dacă justifică o rezervă în ceea ce privește performanțele economice ale acesteia, nu pot justifica existenta unui risc de evaziune în ceea ce o privește pe aceasta. Or, aceasta a făcut o greșită interpretare și a Ordinului nr.17/2015 referitoare la procedura ce trebuie urmată de către organele fiscale la solicitările contribuabililor de înregistrare în scopuri de TVA.
Potrivit acestei proceduri, organele fiscale trebuie să țină seama de anumite criterii de evaluare, stabilite de lege, în funcție de care este condiționată înregistrarea în scopuri de TVA.
Consideră ca administrația fiscală a furnizat indicii serioase cu privire la existența unui risc de evaziune în cauza principală, iar aceste indicii constau în constatări concrete efectuate de către inspectorii antifraudă în urma unui control operativ la societatea reclamantă, constatări materializate în Procesul-verbal încheiat în prezența administratorului firmei verificate la data de 31.07.2015, care a semnat respectivul act.
În baza acestor constatări s-a luat decizia ca societatea verificată nu îndeplinește criteriile prevăzute expres în OANAF nr. 17/2015, în funcție de care este condiționată înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile prevăzute la art. 1 din acest ordin. Or, tocmai acest lucru a fost omis de către instanța fondului, dându-se astfel o greșită interpretare legii, fiindcă, dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de respectivul ordin în baza unor constatări obiective, verificate, probate, nu se poate susține că respectiva persoană impozabilă nu prezintă un grad de risc evazionist.
Se mai arată că prudența administrației fiscale în a nu acorda societății cod de identificare în scopuri de TVA este pe deplin justificată având în vedere comportamentul fiscal al administratorilor și asociaților societății în întreaga activitate desfășurată anterior de către aceștia la societățile la care au activat în calitate de administratori și/sau asociați unici.
În opinia recurentei interpretarea greșită a legii de către instanța fondului rezidă în faptul că aceasta impune administrației fiscale înregistrarea în scopuri de TVA a unui contribuabil în toate situațiile în care acesta nu poate demonstra și/sau garanta pentru viitor un comportament fiscal contrar legii.
Directiva Europeană impune doar justificarea concretă a suspiciunii, aspect ce a fost demonstrat de către autoritatea fiscală în cauza principală, astfel că hotărârea instanței de fond este nelegală.
În drept, se invocă dispozițiile art. 488, pct. 8 C.pr.civ..
Intimata SC W.M. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în ceea ce privește solicitarea de anulare a Deciziei privind înregistrarea în scopuri de TVA nr. …/06.08.2015, care a fost emisă de AJFP A.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare, atât a dreptului intern, cât și a dreptului comunitar și nu există absolut nici un temei legal care să justifice reformarea acestei sentințe, în sensul celor cerute de recurentă.
Se mai arată că potrivit unei interpretări corecte, conformă cu Directiva TVA, a Ordinului nr.17/2015, reclamanta îndeplinea toate cerințele pentru admiterea cererii de înregistrare în scopuri de TVA.
Organele fiscale sunt cele care au dat o interpretare greșită acestor dispoziții și au adăugat la lege, contravenind în acest fel în mod flagrant dispozițiilor Directivei 2006/112/CE.
În ceea ce privește intenția și capacitatea de a desfășura activități economice, pe lângă faptul că o asemenea motivare contravine dispozițiilor Directivei TVA, neputând fi luată în considerare, aceasta este și nejustificată deoarece societatea dispune de toate condițiile pentru a desfășura activitatea, aspect care de altfel rezultă din chiar înscrisurile depuse la dosar de către pârâte. Deși nu prezintă importanță în cauză, au fost atașate la dosarul instanței de fond dovezi cu privire la sumele pe care plătite până acum la bugetul de stat, aferente activității desfășurate.
Ambii asociații ai societății au curat atât cazierul fiscal cât și cel judiciar, neexistând deci, cu raportare la persoana acestora, absolut nici un motiv de respingere a cererii, aspect de care de asemenea instanța de fond nu putea să facă abstracție.
În drept, se invocă dispozițiile legale la care s-a făcut referire în motivarea întâmpinării.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
În ceea ce privește excepția invocată prin întâmpinare:
Excepția invocată de reclamantă prin întâmpinare este neîntemeiată având în vedere că obiectul acțiunii în contencios administrativ în situația actelor administrative fiscale îl constituie decizia emisă în soluționarea contestației, iar această decizie a fost emisă de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.
Mai trebuie reținut că prin decizia de soluționare a contestației a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr…/06.08.2015 prin care s-a respins cererea reclamantei de înregistrare în scopuri de TVA, ceea ce înseamnă o validare, atât a soluției, cât și a motivelor cuprinse în decizia contestată, astfel că nu se poate susține că organul de soluționare a contestației nu poate declara recurs împotriva sentinței prin care au fost anulate ambele decizii.
Recursul pârâtei a fost respins datorită următoarelor considerente:
Prin Decizia nr…/06.08.2015 s-a dispus respingerea cererii reclamantei de înregistrare în scopuri de TVA.
În motivarea deciziei s-a arătat că reclamanta nu a furnizat corect și complet datele și informațiile solicitate și nu a clarificat intenția și capacitatea de a desfășura activități economice.
Decizia nr…/08.09.2015 prin care a fost respinsă contestația societății reclamante nu dezvoltă motivele inserate în cuprinsul deciziei atacate și nici nu cuprinde motive suplimentare care să justifice respingerea cererii de înregistrare în scopuri de TVA.
Motivele care au determinat respingerea cererii reclamantei au fost dezvoltate în întâmpinarea depusă la instanța de fond. De asemenea, la același moment procesual au fost depuse și referatul cu propunerea de respingere a înregistrării în scopuri de TVA și procesul-verbal de constatare încheiat la data de 31.07.2015.
Analizând aceste înscrisuri rezultă că motivele care au determinat organul fiscal să refuze atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA reclamantei sunt, în esență, următoarele: societatea are sediul într-un imobil în care își mai au sediul încă 15 societăți, societatea nu are un plan de afaceri, singurele resurse alocate afacerii sunt economiile asociaților și producția în curs, unul dintre asociați are/a avut calitatea de asociat în alte societăți care înregistrează datorii la buget, iar unei societăți i-a fost anulat codul de TVA întrucât a depus decont de TVA fără a declara venituri în perioada respectivă
S-a apreciat, astfel, de către organul fiscală că societatea nu îndeplinește criteriile în funcție de care se condiționează înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile prevăzute la art. 3 din Ordinul nr.17/2015.
Instanța de recurs reține că, în mod corect, pentru rezolvarea speței instanța de fond a avut în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-527/11 - Ablessio) referitoare la refuzul autorităților fiscale de a atribui un număr de identificare în scopuri de TVA.
Astfel, în considerentele deciziei menționate anterior Curtea a statuat că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere atunci când adoptă măsuri pentru a asigura identificarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA.
Aceasta a mai adăugat, însă, că această marjă nu poate fi nelimitată și că dreptul statului de a refuza să atribuie unei persoane impozabile un număr individual nu poate fi exercitat fără motiv legitim.
Curtea a mai arătat că noțiunii de "persoană impozabilă"; trebuie să i se confere o interpretare largă. Astfel, orice persoană care are intenția, confirmată de elemente obiective, să înceapă în mod independent o activitate economică și care efectuează primele cheltuieli de investiții în acest scop trebuie considerată o persoană impozabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2000, Breitsohl, C 400/98, Rec., p. I 4321, punctul 34, și Hotărârea din 1 martie 2012, Polski Trawertyn, C 280/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 30).
Curtea a arătat că un stat nu poate refuza atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA unui solicitant pentru simplul motiv că acesta nu este în măsură să demonstreze că dispune de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita activitatea economică declarată la momentul formulării cererii sale de înscriere în registrul persoanelor impozabile.
Aceasta a reiterat, însă, dreptul statelor membre de a prevedea măsuri apte să împiedice utilizarea abuzivă a numerelor de identificare, în special de către întreprinderi a căror activitate și, în consecință, a căror calitate de persoană impozabilă ar fi pur fictivă.
Pentru a fi considerat proporțional cu obiectivul prevenirii evaziunii, acest refuz trebuie să se bazeze pe indicii serioase care permit în mod obiectiv să se considere că este probabil ca numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile să fie utilizat în mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie să se întemeieze pe o apreciere globală a tuturor împrejurărilor speței și a probelor care au fost strânse în cadrul verificării informațiilor furnizate de întreprinderea în cauză.
De asemenea, Curtea a mai arătat că Directiva 2006/112 nu prevede nicio limitare a numărului de cereri de atribuire a unor numere de identificare individuale în scopuri de TVA care pot fi formulate de aceeași persoană care acționează pe seama diferitor persoane juridice. Directiva nu permite nici să se considere că încetarea controlului respectivelor persoane juridice ca urmare a identificării în scopuri de TVA a acestora din urmă constituie o activitate nelegală. Cu toate acestea, asemenea împrejurări pot fi luate în considerare de asemenea în cadrul unei aprecieri globale a riscului de evaziune.
În speță, în acord cu instanța de fond, Curtea constată că motivele invocate de organul fiscal (redate anterior) nu constituie indicii serioase care permit să se considere că cererea de înscriere în registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA formulată de societatea reclamantă riscă să dea naștere unei utilizări abuzive a numărului de identificare sau a altor fraude ale TVA-ului. De asemenea, acestea nu pot constitui motive serioase cu privire la existența unui risc de evaziune.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr. C- 106/77.
În consecință, motivul de recurs prevăzut de art. 488, pct. 8 NCPC nefiind întemeiat, în temeiul art. 496, alin.1 C.pr.civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâtă.
Având în vedere că recursul a fost respins, în temeiul art. 453, alin. 1 NCPC a fost obligată recurenta să plătească intimatei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
| ← Servicii prestate care nu sunt în legătură cu bunurile... | Anulare. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice → |
|---|
