Restituire sumă plătită cu titlu de TVA. Plată nedatorată.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 729 din data de 25.09.2014
Restituire sumă plătită cu titlu de TVA. Plată nedatorată.
Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aprecia regimul de taxare și nici dreptul de deducere exercitat de beneficiar în condițiile articolelor 145 - 147 Cod fiscal.
Astfel, prin facturarea și încasarea TVA la vânzarea spațiului comercial, s-a optat pentru ca această operațiune să fie taxabilă, dar a omis să notifice acest lucru beneficiarului, care totuși a luat cunoștință de acest lucru prin factură și a acceptat efectuând plata cu tot cu TVA.
- Articolul 992 Cod civil
- Articolul 127 alin. 5 Cod Fiscal
- Articolul 141 alin. 3 Cod Fiscal
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.729 din 25.09.2014)
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.430/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr.54835/3/2011, instanța de fond a dispus următoarele: A respins cererea formulată de reclamanta SC P.S.N. P. S. N. SRL, în contradictoriu cu pârâții C.G.M. B., M.B. și A. F. P. S. 3 B., ca nefondată. A respins cererea formulată de reclamanta SC P.S.N. P. S. N. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.L.S.3B., ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.B., în contradictoriu cu P S.3 B., D.I. și T.L.S.3, C.L.S. 3, A.F.P.S. 3 și M. F. P., ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, reclamanta a achitat suma de 436 827,10 lei cu titlu de plată, respectiv pentru a stinge obligația de plată a prețului ce îi revenea în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.
Prin raportul de inspecție fiscală depus în susținerea cererii nu s-a stabilit că PSN nu datora TVA pentru achiziționarea imobilului ci s-a indicat doar că în ipoteza în care susținerile reclamantei referitoare la inexistența obligației de plata a TVA ar fi întemeiate, aceasta trebuie să solicite vânzătorului "stornarea facturii cu taxă și emiterea unei facturi fără taxă";, nefiind îndreptățită la rambursarea TVA de către autoritățile fiscale.
Este incontestabil că, potrivit art. 141 alin. 2 lit. f) din Codul fiscal operațiunea de vânzare a unei construcții care nu reprezintă o construcție nouă, cum este și imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 689 din 29.05.2008 de notarul public I. P. - T. din București, este o operațiune scutită de plata TVA.
Cu toate acestea, în raport de dispozițiile art. 127 alin. 5 din Codul fiscal, atunci când o astfel de vânzare este realizată de o instituție publică, cum a fost cazul în prezentul litigiu, TVA este datorată.
Față de aceste considerente, condiția ca datoria pentru stingerea căreia a fost făcută plata să nu existe între raporturile dintre persoana care a făcut plata și persoana care a primit plata nu este îndeplinită.
A fortiori nu este îndeplinită nici condiția efectuării plății TVA din eroare de către PSN, aceasta întocmind ordinul de plată pentru a stinge atât obligația de plată a prețului propriu-zis, cât și obligația de achitare a TVA.
În plus, în conformitate cu dispozițiile art. 992 C.civ. și cele ale pct. 40, Titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003, restituirea plății nedatorate trebuie cerută celui ce a primit-o.
PSN nu a depus ordinul de plată nr. 3 din 06.03.2008 cu care a achitat prețul imobilului achiziționat (inclusiv TVA). La acest ordin de plată se face însă referire la art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 689 din 29.05.2008 de notarul public Iuliana Popa - T. din București. Conform mențiunilor din contract, plata a fost făcută în contul de trezorerie al sectorului 3.
Sectorul 3 nu a fost însă chemat în judecată iar printr-o încheiere interlocutorie s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a emitentului facturii fiscale nr. 00036 din 05.06.2008, respectiv a C.L.S. 3.
Față de aceste considerente, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii în restituire întemeiată pe plata nedatorată iar obligația de restituire nu poate fi stabilită în sarcina unei alte persoane decât accipiensul, instanța apreciază nefondată și această cerere a PSN.
Întrucât, în raport de prevederile cuprinse la pct. 40, Titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003, AFP nu poate fi obligată la rambursarea TVA către PSN iar față de prevederile art. 127 alin. 5 din Codul fiscal, PSN datora TVA aferentă tranzacției realizate prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală autentificat sub nr. 689 din 29.05.2008 de notarul public I. P. - T. din București, nici cererea subsidiară formulată de PSN de obligare a AFP la acceptarea rambursării TVA în cuantum de 436 827,10 lei nu este întemeiată.
Ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. L. S. 3 B. cu privire la cererea principală prin încheierea de ședință de la termenul din 14.06.2013, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestuia ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cererea incidentală (de chemare în garanție) formulată de pârâtul Municipiul București va fi respinsă ca rămasă fără obiect, ca urmare a respingerii cererii principale în parte ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate, în parte ca nefondată.
Apelanta reclamantă a atacat și încheierea din data de 4.06.2013, prin care s-a respins excepția lipsei capacitații de folosința formulată de pârâtul C.L.S. 3 și de chemata în garanție P.S. 3 prin P. S.3. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul C.L.S.3 și de chemata în garanție P. S. 3 prin P. S. 3. S-a luat act că reclamanta la termenul din data de 19.04.2013 și-a modificat cererea înțelegând să solicite obligarea pârâtelor la plata sumei indicate în cererea de chemare în judecată și a dobânzilor legale, doar în temeiul plății lucrului nedatorat și nu pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză cum a fost inițial indicat în cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței și a încheierii din 14.06.2013, a declarat apel reclamantă SC P.S.N P. S. N. SRL care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în motivele de apel, în esență, că este adevărat că potrivit art. 127 alin. 5 Cod fiscal reprezintă o excepție de la regula instituita de art. 141 alin. 2, insa instanța nu a avut in vedere dispozițiile pct. 40 din HG nr. 44/2004 ce reprezintă Normele de aplicare a Codului fiscal care prevăd: "Cu excepția celor prevăzute la art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele impozabile nu pot aplica taxarea pentru operațiunile scutite prevăzute de art.141 din Codul fiscal. Instituțiile publice sunt tratate ca persoane impozabile pentru activitățile scutite conform art. 141 din Codul fiscal. Scutirile se aplică livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă a facturat în mod eronat cu taxă livrări de bunuri și sau prestări de servicii scutite conform art.141 din Codul fiscal, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere sau de rambursare a taxei aplicate în mod eronat pentru o astfel de operațiune scutită. Aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxă și emiterea unei noi facturi fără taxă. "
S-a mai invocat că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate contestate, acestea fiind detaliate în apel.
În ceea ce privește Încheierea atacată din data de 14.06.2013, apelanta nu a invocat și motivele de apel.
În apel, s-a formulat întâmpinare de către C.L.S. 3 B.și P. S. 3 B. .
Examinând apelul declarat de către apelanta reclamantă SC P.S.N P. S. N. SRL în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 294, articolului 295 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: în ceea ce privește încheierea apelată, pronunțată la data de 14.06.2013, apelanta a precizat că prin această încheiere, instanța de fond a admis, "excepțiile lipsei capacității de folosință a C.L. și a P. S. 3 B."; fără a se invoca și motivele de apel, relativ la încheiere.
Curtea constată că prin această încheiere, instanța de fond a respins excepția lipsei capacitații de folosința formulată de pârâtul C.L.S. 3 și de chemata în garanție P.S.3 prin P. S. 3. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul C.L.S. 3 și de chemata în garanție P.S.3 prin P.S.3. S-a luat act că reclamanta la termenul din data de 19.04.2013 și-a modificat cererea înțelegând să solicite obligarea pârâtelor la plata sumei indicate în cererea de chemare în judecată și a dobânzilor legale, doar în temeiul plății lucrului nedatorat și nu pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză cum a fost inițial indicat în cererea de chemare în judecată.
În mod corect s-a reținut astfel, de către prima instanță că, sub aspect procesual, capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
În speță, s-a solicitat chemarea în judecată a C.L.S. 3 și chemarea în garanție a P.S.3 B. prin P., în virtutea calității sale de reprezentant în justiție al unității administrativ teritoriale, astfel cum această calitate este conferită primarilor de sector în baza art. 83 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
Potrivit art. 83 alin.1, susmenționat, primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București funcționează în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru primarii și viceprimari" comunelor și orașelor și îndeplinesc atribuțiile stabilite de lege pentru aceștia, iar la art. 21 alin. 2 se prevede că în justiție unității administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/200: primăria comunei, orașului sau municipiului duce la îndeplinii hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, ea reprezentând o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul specialitate al primarului.
Față și de dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/ care prevăd că unitățile administrativ teritoriale au personalitate juridică și deci capacitate procesuală de folosință, tribunalul a apreciat corect că în cauză este îndeplinită condiția capacității necesare exercitării acțiunii civile.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, aceasta este o condiție esențială pentru formularea acțiuni în justiție ce presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și persoana care are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății.
Întrucât la încheierea contractului de vânzare - cumpărare C.L.S.3 și chemata în garanție P.S. 3 prin P. au participat în calitate de mandatar, în numele și pentru C. G.M.B., aceste instituții nu pot avea calitate de accipiens în raportul juridic născut ca urmare a plății pretins nedatorate efectuată de reclamantă.
În ceea ce privește sentința apelată, Curtea apreciază că aceasta este nefondată.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta SC P.S.N P.S.N. SRL a cerut restituirea sumei plătite cu titlu de TVA în baza facturii fiscale nr. 00036 din 05.06.2008 emisă de CL și printr-o acțiune întemeiată pe plata nedatorată.
Întrucât prin încheierea interlocutorie din 14.06.2013, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a CL, cererea de restituire întemeiată pe plata nedatorată a fost analizată sub aspectul temeiniciei numai față de ceilalți trei pârâți, respectiv CGMB, MB și AFP.
Curtea reține că instanța de fond în mod corect a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile art. 992 Cod Civil, prevederi ce instituie în sarcina persoanei care a primit o plată ce nu îi era datorată (accipiens), obligația de a restitui plătitorului (solvens), prestația astfel primită.
Pentru ca obligația de restituire să existe, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv ca prestația a cărei restituire se solicită să fi fost făcută cu titlu de plată, ca datoria pentru stingerea căreia a fost făcută plata să nu existe între raporturile dintre persoana care a făcut plata și persoana care a primit plata și ca plata să fi fost făcută din eroare.
Întrunirea condițiilor enumerate ar fi trebuit probate de apelantă, în conformitate cu prevederile art.1169 Cod Civil, cu mijloacele de probă prevăzute de art. 46 Cod Comercial, având în vedere că plata a cărei restituire se solicită, a fost efectuată în executarea unor acte juridice supuse legii comerciale.
Față de dispozițiile art. 992 Cod Civil, instanța de fond a constatat în mod corect că apelanta nu a depus ordinul de plată nr.3/06.03.2008 cu care a achitat prețul imobilului achiziționat (inclusiv T.V.A).
Față și de celelalte aspecte invocate în apel, Curtea mai reține și următoarele:
- dispozițiile art.127 alin. 5 din Codul Fiscal, conform cărora instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art.141 din același act normativ;
- dispozițiile art.141 alin. 3 din Codul Fiscal, potrivit cărora orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. 2 lit.e) și f) în condițiile stabilite prin Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal respectiv: Opțiunea prevăzută la alin.1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr.1 la prezentele norme metodologice și se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisă clientului. Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare și nici dreptul de deducere exercitat de beneficiar în condițiile art.145-1471 din Codul fiscal. Dreptul de deducere la beneficiar ia naștere și poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, și nu la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător;
- Potrivit dispozițiilor art. 38 pct. 12 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, organele de inspecție fiscală vor permite, în timpul desfășurării controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, dacă persoana impozabilă a aplicat regimul de taxare, dar nu a depus notificare, indiferent dacă inspecția fiscală are loc la persoana impozabilă care a realizat operațiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal sau la beneficiarul acestor operațiuni.
Astfel, prin facturarea și încasarea TVA Ia vânzarea spațiului comercial situat în București, str.Romulus nr.55, sector 3, s-a optat pentru ca această operațiune să fie taxabilă, dar a omis să notifice acest lucru beneficiarului, care totuși a luat la cunoștință de acest lucru prin factura și a și acceptai efectuând plata cu tot cu TVA.
Deși A. F. S. 3, prin întocmirea Raportului de Inspecție Fiscală încheiat în data de 27.11.2008, efectuat în vederea soluționării decontului de TVA a reținut prevederile pct. 40. titlul VI din HG 44/2004 privind Normele de Aplicare a Legii 571/2003 în sensul că : "beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au drept de deducere....", Curtea reține și prevederile de la alin. 1 pct. 40 din același act normativ, potrivit cărora "cu excepția situațiilor prevăzute la art. 141 alin. 3 din Codul fiscal, persoanele impozabile nu pot aplica taxarea pentru operațiunile scutite prevăzute de art.141 din Codul fiscal", excepție ce constituie dreptul de a opta pentru taxare, ceea ce instituția pârâtă a făcut, astfel încât nu se poale face referire la existența unei operațiuni scutite de taxă prin efectul legii atât timp cât legea dă dreptul de a alege ca o operațiune să fie sau nu scutită de taxă.
Pentru considerentele expuse, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motive pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta reclamantă SC P.S.N P. S. N. SRL.
| ← Solicitarea de obligare a pârâtei să procedeze la... | Cerere privind anularea unui act administrativ. Decizie a... → |
|---|
