Sancţiuni pecuniare pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti. Atitudinea abuzivă a reclamantului
| Comentarii |
|
Este nefondată acţiunea prin care se solicită aplicarea unei amenzi pe fiecare zi de întârziere, pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a dispus eliberarea unei autorizaţii de construire, atâta timp cât reclamantul nu a îndeplinit obligaţiile impuse prin certificatul de urbanism ulterior.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 154 din 29 ianuarie 2009
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 1988/86/2008 din 9.04.2008, reclamantul Z.V., în contradictoriu cu Primarul comunei M., județul Suceava, a solicitat amendarea acestuia cu 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în executare a sentinței nr. 405/22.02.2007 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1409/11.10.2007 a Curții de Apel Suceava, cât și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale, daune morale și cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin sentința nr. 405/22.02.2007 a Tribunalului Suceava, pârâta Primăria comunei M. - prin primar, a fost obligată să-i elibereze autorizația de construire, hotărârea fiind rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtă prin decizia nr. 1409/11.10.2007 a Curții de Apel Suceava, dar, cu toate acestea, nici până în prezent nu i s-a eliberat autorizația de construcție, motiv pentru care a suferit prejudicii materiale și morale.
Prin sentința nr. 184/03.07.2008 a Tribunalului Suceava s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus aplicarea pârâtului a amenzii de 20% din salariul minim brut pe fiecare zi de întârziere până la executarea sentinței nr. 405/22.02.2007 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă. Totodată pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului 700 lei despăgubiri și 344 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei soluții au formulat recurs ambele părți, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Suceava sub nr. 1988/86/2008 din 11.12.2008.
în motivarea recursului, reclamantul Z.V. a arătat că cererea sa a fost admisă doar în parte, fiind respinsă nejustificat cererea de acordare de daune morale, daune cuvenite datorită sentimentelor de frustrare și neputință față de autoritățile locale pe care le-a sesizat.
în motivarea recursului promovat de primarul comunei M. s-a arătat că nu sunt întemeiate susținerile reclamantului privind refuzul nejustificat de a-i elibera autorizația de construire, aceasta fiind făcută conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 154/29.01.2009, a respins ca nefondat recursul reclamantului, a admis recursul pârâtului, a modificat sentința și în rejudecare a respins acțiunea ca nefondată, reținând următoarele:
Reclamantul a solicitat daune datorită refuzului nejustificat al Primarului comunei M. de a-i elibera autorizație de construcție.
Din înscrisurile prezentate la dosar nu rezultă un astfel de refuz.
în fond, reclamantului i s-a eliberat un certificat de urbanism în care au fost menționate anumite condiții pentru obținerea autorizației de construcție.
Unele dintre aceste cerințe au fost considerate nejustificate de către reclamant.
în aceste condiții, însă, calea de urmat de către reclamant nu era aceasta, ci demonstrarea nelegalității obligării la emiterea acelui aviz.
Pe de altă parte, nu trebuie omisă nici atitudinea reclamantului care a edificat în parte locuința fără a deține autorizație de construire obligatorie, conform Legii nr. 50/1991.
Concluzionând, în cauză nu este vorba de refuzul eliberării unei autorizații de construire, câtă vreme reclamantul nu a depus cererea și înscrisurile cerute în acest sens, dar fie nu i s-a răspuns, fie acest răspuns a fost negativ în mod justificat.
în aceste condiții, Curtea apreciază că recursul promovat de pârâtul L.D., primarul comunei, este întemeiat conform dispozițiilor art. 3041C.proc.civ., motiv pentru care l-a admis, urmând a modifica hotărârea instanței de fond în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată.
în ceea ce privește recursul reclamantului privind daunele morale, acesta a fost respins ca și consecință a respingerii cererii sale.
| ← Contract administrativ. Ajungere la termen. Natura drepturilor... | Control financiar-fiscal. Termen de prescripţie. Scutire de... → |
|---|
