Schimbare de încadrare juridică conform art.334 Cod procedură penală din infracţiunile prevăzute de art.8 şi 9 lit.c din Legea nr.241/2005 în infracţiunea prevăzută de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005; Inadmisibilitatea recursurilor declarate de Parchet

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 1612 din data de 06.12.2013

Nefiind exercitată calea de atac a apelului de către Parchet împotriva sentinței penale nr. 96 din 6.05.2010 a Judecătoriei Adjud, nu mai este admisibilă exercitarea căii de atac a recursului de către Parchet împotriva deciziei penale nr. 2 din 20.03.2013 a Tribunalului Vrancea prin care s-a menținut sentința penală a Judecătoriei Adjud prin respingerea apelurilor declarate în cauză.

De asemenea, partea civilă nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva deciziei penale nr. 146 din 23.11.2011 a Tribunalului Vrancea, prin care au fost menținute despăgubirile din sentința penală nr. 96 din 6.05.2010 a Judecătoriei Adjud.

În consecință, partea civilă nu mai are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei penale nr. 2 din 20.03.2013 a Tribunalului Vrancea prin care s-au menținut despăgubirile din sentința penală nr. 96/2010 a Judecătoriei Adjud și din decizia penală nr. 146/2011 a Tribunalului Vrancea.

Inculpatul a evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni juridice, situație care se încadrează doar în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Operațiunea ilicită nu este consecința stabilirii cu rea credință de către inculpat a impozitelor, taxelor, contribuțiilor, având ca rezultat obținerea fără drept de sume de bani cu titlu de compensări, rambursări sau restituiri.

În cazul infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, obiectul material lipsește, pe când în situația faptei prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, obiectul material constă în actele contabile sau în alte documente legale în care se evidențiază cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, ori alte operațiuni fictive.

Decizia penală nr.1612/R/6.12.2013 a Curții de Apel Galați

Prin sentința penală nr. 96 din 6.05.2010 a Judecătoriei Adjud, în baza art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul P.I. la 3 (trei) ani inchisoare pentru săvârșirea infractiunii de stabilire cu rea credinta de catre contribuabil a taxelor sau contributiilor având rezultat obtinerea fără drept a unor compensări datorate bugetului general consolidat.

În baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la 2 (doi) ani inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea din cele aplicate si anume 3 (trei) ani inchisoare.

Conform art. 86 ind. 1 și art.86 ind. 2 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de șapte ani.

Conform art. 863 ind. 3 al. 1 din Cod penal inculpatul va avea următoarele obligații:

- să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Toate aceste date se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 și art. 83 din Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori a neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor stabilite de lege și de instanță.

Conform art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b si c Cod penal și s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 65 Cod penal si art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, pe o perioada de 2 ani, pedeapsa care se va executa dupa executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 Cod pr.penală raportat la art. 998-999 cod civil a obligat inculpatul să plăteasca părții civile Ministerul Economiei si Finantelor Publice prin A.N.A.F. Bucuresti suma de 69.844 lei cu titlu de despagubiri civile.

Au fost respinse celelalte pretentii ale părții civile ca nefondate.

În baza art. 191 alin. 1 Cod pr.penală a obligat inculpatul să plăteasca statului cheltuieli judiciare in suma de 1.500 lei, din care onorariul pentru aparare din oficiu in suma de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei.

S-a reținut, printre altele, că la data de 24.03.2008, ca urmare a unei solicitări a Poliției mun. Adjud, inspectori din cadrul ANAF - DGFP Vrancea au efectuat o inspecție fiscală la S.C. M. S.R.L. Adjud, ocazie cu care au constatat următoarele:

În perioada ianuarie 2006 - februarie 2007, societatea comercială nu a desfășurat activitate economică din comerț cu carne sau produse din carne. Începând cu data de 05.03.2007 și până la data de 31.12.2007 societatea comercială înregistrează intrări de carne tineret bovin și ovin in cantitate de 97.300 kg pe baza unor facturi fiscale emise de așa ziși furnizori. In urma verificărilor certificatelor de sănătate publică veterinară emise de DSV Vrancea, la abatorul SC M SRL Adjud pentru prestările de servicii privind tăierile de animale pentru SC M. SRL a rezultat că societatea a sacrificat in abatorul Adjud, un număr de 172 bovine și 15 ovine, rezultând in total 36.315 kg carne in carcasă.

Conform documentelor financiar-contabile, s-a constatat că intrările de carne tineret bovin și ovin nu sunt inregistrate ca fiind obținute din sacrificarea animalelor achiziționate de SC M. SRL, ci sunt inregistrate ca fiind aprovizionate de la diverse societăți comerciale, respectiv SC R. SRL B, SC D.V. SRL B, SC C.T.I. SRL I, SC N.M.P. SRL N, SC R SRL H, SC M. SRL H și SC R. SRL H.

În legătură cu SC R. SRL B, SC D.V. SRL B, SC C.T.I. SRL C, jud. I și SC N.M.P. SRL N, s-au transmis adrese la DGFP aparținătoare, prin care s-a solicitat efectuarea de inspecții fiscale la societățile de mai sus, urmărindu-se stabilirea faptului dacă societățile funcționează la sediile declarate, dacă in perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007 au efectuat și inregistrat in evidența contabilă livrări de carne carcasă bovină și dacă au fost depuse la organul fiscal, pe raza căruia activează declarațiile fiscale.

DGFP B a comunicat că SC R. SRL B nu funcționează la sediul social declarat și că in anul fiscal 2007, societatea comercială nu a depus la organul fiscal teritorial declarațiile fiscale și deconturile de TVA totodată s-a comunicat faptul că SC R. SRL este o societate de tip fantomă.

DGFP B a comunicat că SC D.V. SRL B nu funcționează la sediul social declarat și este in dizolvare incepând cu data de 10.04.2006.

DGFP I a comunicat că la controlul efectuat la SC C.T.I. SRL obligațiile au fost stabilite prin estimare iar administratorul societății nu a putut fi contactat și nu a dat curs invitațiilor (în număr de 3), transmise de organul fiscal, motiv pentru care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

DGFP N a transmis că SC N.M.P. SRL S. are ca obiect de activitate recuperarea deșeurilor metalice și confecții metalice.

În urma verificărilor efectuate la SC M. SRL H s-a stabilit că societatea comercială prin administratorul T.I. a emis facturi fiscale către SC M. SRL Adjud.

În urma verificărilor efectuate la SC G. SRL H., a rezultat faptul că facturile emise au fost inregistrate in evidența contabilă și aprovizionările efectuate de la aceasta de SC M. SRL îndeplinesc condițiile legale pentru a fi inregistrate în contabilitate.

Având in vedere verificările efectuate, cu excepția aprovizionărilor făcute de la SC M. SRL și SC G. SRL, celelalte operațiuni menționate mai sus, nu s-au derulat in realitate fiind fictive.

Înregistrarea de la așa zisele societăți comerciale R. SRL, D.V. SRL, C.T.I. SRL, N.M.P. SRL și R. SRL care au figurat sau figurează ca fiind plătitoare de TVA, a avut ca scop atât crearea de proveniență pentru carnea obținută în viu de la animalele sacrificate în abatorul din Adjud, cât și introducerea in procedura de determinare a taxei pe valoare adăugată de plată pe care societatea o datora, a unei TVA deductibile care se dovedește că nu are corespondent in TVA colectată, declarată și achitată de furnizori, dar care are ca efect diminuarea TVA de plată la SC M. SRL, urmărindu-se așadar sustragerea de la plata TVA.

Așa zisele documente de aprovizionare prezentate de SC M. SRL, presupuse a fi emise de cele cinci societăți comerciale menționate, s-au dovedit a fi intocmite in mod fictiv, nu consemnează operațiuni reale nederulându-se in realitate, iar scopul a fost acela de a acoperi sacrificările de animale vii și in concluzie, organele de inspecție fiscală apreciază că proveniența reală a cantității de 92.520 kg carne tineret bovin și ovin in valoare totală de 571.098 lei, din care TVA 91.165 lei, provine din sacrificarea de animale vii in abatorul din Adjud. De aici rezultă că SC M. SRL in perioada martie - decembrie 2007, prin reprezentantul său a introdus in circuitul economic cantitatea totală de 92.520 kg de carne tineret bovin și pentru care nu s-a confirmat proveniența legală.

În cazul inregistrării intrării de carne tineret bovin și ovin pe baza documentelor a căror emitenți sunt de negăsit sau in procedura de dizolvare, SC M. SRL a inregistrat și taxa pe valoare adăugată deductibilă in sumă totală de 91.165 lei, care s-a compensat cu taxa pe valoare adăugată colectată de societate, având ca efect diminuarea taxei pe valoare adăugată cu aceeași sumă, fără ca pe circuitul economic să se respecte regula de bază și anume aceea că alte societăți să colecteze taxa pe valoare adăugată dedusă de SC M. SRL, prevăzută in art. 146 al. 1 lit. b pct. 2 din Legea 571/2003 cu toate modificările și completările ulterioare privind Codul Fiscal, bugetul statului fiind prejudiciat cu suma de 91.165 lei.

Prin neconfirmarea inregistrării livrărilor către SC M. SRL, la așa zișii furnizori ai acesteia, dar prin confirmarea inregistrării intrărilor de mărfuri la beneficiarii societății SC M. SRL, a introdus in circuitul economic o marfă fără proveniență legală a cărei valoare plătită in realitate nu este consemnată in documente.

Diferența intre adevărata valoare plătită și valoarea de inregistrare la intrări de mărfuri, la SC M. SRL a fost insușită de diverși participanți la operațiunile economice ilicite descrise.

Valoarea de inregistrare la intrări, la SC M. SRL la produsul carne tineret bovin și ovin este de 479.933 lei.

În cursul urmaririi penale, inculpatul P.I., față de procesul verbal de control intocmit de către lucrătorii ANAF Vrancea din data de 24.03.2008, a declarat că cele constatate și consemnate in procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea. Toate societățile comerciale sus menționate au furnizat carcasă de bovină și ovină către societatea sa, iar operațiunile comerciale s-au derulat in realitate. La solicitarea acestuia s-a efectuat o expertiză contabilă.

La solicitarea inculpatului a fost desemnat expert contabil P.M.L. din cadrul B.L.E.T.C. de pe lângă Tribunalul Vrancea. Inculpatul a solicitat și un expert consilier desemnându-l pe numitul N.I. din cadrul aceleiași instituții.

Astfel, nu este reală susținerea inculpatului din instanță, că nu a fost avută în vedere solicitarea sa privind desemnarea expertului, inculpatul semnând procesul verbal in care arată că este de acord cu expertul și prin care iși alege și un expert consilier.

Totodată, nu inculpatul desemnează expertul care urmează să efectueze expertiza, acesta având doar dreptul, exceptând cazurile de incompatibilitate ale expertului, de a solicita si un expert consilier, așa cum de altfel a și procedat.

Cu ocazia efectuării expertizei, experții au concluzionat următoarele:

La obiectivul nr. 1 - " Dacă operațiunile comerciale desfășurate de SC M. SRL Adjud, jud. Vrancea in perioada martie 2007 - decembrie 2007, sunt operațiuni reale având la bază documente justificative emise de către furnizorii menționați in procesul verbal de control nr. …/S2/24.03.2008 intocmit de inspectorii fiscali din cadrul D.G.F.P. V"; - răspunsul este:

SC M. SRL, prin administratorul P.I. a înregistrat in contabilitate în perioada martie 2007 - decembrie 2007, achiziții de la societatea D.V. SRL B materializate intr-un număr de 34 facturi fiscale. SC D.V. SRL B este in dizolvare incepând cu data de 10.04.2006, prin sentința publicată in Monitorul Oficial al României nr. 2230/18.07.2006. Ulterior, prin incheierea nr. 7184/15.12.2006, a fost numit lichidator A.Gh. In această situație singurul reprezentant al societății era lichidatorul numit, A.Gh. Din documentele existente rezultă faptul că firma nu a desfășurat activitate sub conducerea reprezentantului legal, lichidatorul numit.

În consecință, facturile emise de către SC D.V. SRL, în perioada martie 2007 - decembrie 2007, nu au fost emise de către reprezentantul legal al societății și nu pot fi considerate documente justificative ale tranzacțiilor, iar TVA-ul dedus in contabilitate devine nedeductibil, in conformitate cu dispozițiile art. 146 al. 1 lit. b din Legea 571/2003.

SC M. SRL a inregistrat in contabilitate in perioada mai sus amintită achiziții de la SC C.T.I. SRL, concretizate printr-un număr de 9 facturi fiscale. In legătură cu această societate obligațiile fiscale au fost stabilite prin estimare, iar data inregistrării ultimei declarații fiscale este 21.12.2004, rezultând in aceste condiții nedeclararea acestor operațiuni desfășurate in perioada martie 2007 - decembrie 2007. Pe cale de consecință, taxa pe valoare adăugată dedusă la inregistrarea in contabilitate devine nedeductibilă in conformitate cu dispozițiile art. 146 al. 1 pct. 2 din Legea 571/2003.

SC M. SRL a înregistrat prin reprezentantul său legal în perioada mai sus amintită un număr de 51 facturi fiscale, ce reprezintă achiziții de carcasă bovină furnizată de SC R. SRL B. În urma verificărilor efectuate de DGFP B s-a constatat că societatea furnizoare este de tip fantomă și pe cale de consecință taxa pe valoare adăugată dedusă la inregistrarea in contabilitate devine nedeductibilă.

În legătură cu operațiunile derulate cu SC N.M.P. SRL S și SC R. SRL A, din informațiile existente nu rezultă cu certitudine neinregistrarea acestor operațiuni, respectiv nelegalitatea acestora.

La obiectivul nr. 2 "Care este prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului prin înregistrarea in contabilitate SC M. SRL A a unor facturi fiscale având la bază operațiuni nereale";, răspunsul este:

În cazul achizițiilor de bunuri de la societăți care nu au respectat prevederile Codului penal, prin înregistrarea acestora, SC M. SRL a dedus TVA in cuantum de 69.844 lei, taxă ce ulterior inregistrării s-a compensat cu taxa pe valoare adăugată de plată.

Având în vedere că operațiunile înregistrate nu respectă condițiile de exercitare a dreptului de deducere prevăzute de art. 146 al. 1 lit. b pct. 2 din Legea 571/2003, bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 69.844 lei.

Fiindu-i prezentate concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat in cursul urmăririi penale, inculpatul a negat în continuare fapta comisă și a cerut efectuarea unei noi expertize in cauză susținând netemeinicia celor consemnate de către expert, dar fără a invoca obiecțiuni din care să reiasă acest fapt. S-a reținut că și expertul consilier desemnat de către inculpat nu a formulat obiecțiuni și a achiesat in totalitate la concluziile expertului desemnat de organele de urmărire penală. Inculpatul a susținut in continuare că facturile emise de către societățile furnizoare au fost emise și inregistrate in mod legal.

Referitor la apărarea inculpatului, s-au efectuat verificări in baza de date a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei V pentru a se stabili identitatea persoanelor menționate in facturile fiscale emise către SC M. SRL. In răspunsul comunicat de către S.P.C.J. de Evidență a Persoanelor Vrancea se stipulează că numiții N.G., C.V. , M.I. și P.I., persoane menționate ca delegați in facturi, nu figurează in evidențe și in concluzie datele de identitate sunt fictive, cu datele actelor de identitate mentionate in facturi figurand alte persoane.

Totodată, la cererea inculpatului, s-a dispus audierea in instanță a administratorilor societăților SC D.V. SRL B, SC C.T.I. SRL I si SC R. SRL B, sens in care au fost solicitate datele acestora de la Oficiile Registrului Comertului de pe langa Tribunalele Bacau, Iasi si Botosani.

Pentru SC C.T.I. S.R.L. I, s-a comunicat că pentru această societate nu s-a depus bilanțul anual la registrul comertului pe anii 2004-2007, fiind indicate datele administratorului, care in urma citării și cu mandate de aducere nu a fost găsit.

Pentru SC R. SRL. B s-a comunicat de asemenea că această societate nu a depus bilanțul anual pe anii 2006-2007, certificat de inmatriculare preschimbat, sediul este expirat, fiind indicați ca administratori B.M.I. si P.M.V.

P.M.V. nu a fost găsit de organele de politie, fiind audiat însă în cauza B.M.I., cu datele trecute in comunicarea ORC Botosani, care a declarat că nu îl cunoaște pe inculpat si nici societatea acestuia, că nu a fost niciodată asociat sau administrator în vreo societate, nu cunoaste firma R. SRL si nu cunoaște cum au ajuns ca datele lui sa fie folosite in cadrul acestei firme, martorul fiind domiciliat in jud. B.

Pentru SC D.V. SRL B, s-a comunicat că certificatul de inmatriculare este preschimbat, bilanțul anual nedepus la Registrul Comerțului pe anii 2004-2007, comunicându-se că administrator figurează N.L.M., societatea fiind in lichidare.

Fiind audiat in calitate de martor, N.M. a declarat că a fost administrator din 2004, când a preluat de la fostul administrator documentele societății, că nu il cunoaste pe inculpatul P.I., nu cunoaste S.C. M. S.R.L. A și că nu l-a împuternicit pe fostul administrator să efectueze activitate de comerț in cadrul societății în 2007.

Față de cele arătate, rezultă clar că operațiunile comerciale cu societățile arătate nu sunt reale.

Deși inculpatul a solicitat si i-a fost admisă proba cu expertiza si în instanță, acesta nu a făcut nici un demers pentru a prezenta documentația expertului desemnat in cauza si expertului consilier ales de inculpat, astfel că expertiza contabilă nu a putut fi efectuată decât cu privire la un singur obiectiv, după cum rezultă din raportul depus de aceștia la dosar.

Astfel, s-a arătat tot cu privire la operațiunile efectuate de SC M. SRL A. cu SC D.V. SRL B, SC C.T.I. SRL I si SC R. SRL B, că nu sunt reale față de informațiile obținute de la ONRC.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută, rezultă din procesul verbal de sesizare din oficiu, adresa nr. …/27.03.2008 - ANAF V și procesul verbal de control și anexe, procesul verbal de ridicare - restituiri de inscrisuri, facturi fiscale, notă explicativă, raport de expertiză contabilă judiciară P.L.M., proces verbal de predare documente financiar-contabile, acte ONRC - SC M. SRL A, adrese S.P.C.J.E.P. V. …/677/18.06.2008, adresa nr. …/17.12.2008 a Directiei Judetene de Evidenta a Persoanelor Vrancea, adresa nr. …/17.12.2008 a SPCEP Botosani, declarațiile martorilor T.I., L.I., N.M. și B.M.I., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Faptele inculpatului P. I. care, in calitate de administrator al S.C. M. S.R.L. Adjud in perioada martie 2007 - decembrie 2007 a inregistrat in evidența contabilă intrări de carne tineret bovin și ovin in valoare de 368.506 lei pe bază de documente de proveniență intocmite in mod fictiv, fapt pentru care a inregistrat TVA deductibilă in sumă de 69.844 lei care s-a compensat cu TVA colectată de societate având ca efect diminuarea TVA de plată la bugetul statului in valoare de 69.844 lei, constituie elementele infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită și de art. 8 al. 1 și 9 al. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

Prin decizia penală nr. 2 din 20.03.2013 a Tribunalului Vrancea au fost respinse apelurile declarate de inculpatul P.I. și partea civilă MFP - prin ANAF, împotriva sentinței penale nr. 96/ 6 mai 2010, pronunțată de Judecătoria Adjud, în dosarul nr., 1592/173/2008, ca nefondate.

Au fost obligați apelanții la plata sumei de 500 lei partea civilă MFP - prin ANAF, respectiv a sumei de 12.550 lei inculpatul P.I., reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

S-a reținut, printre altele, că în perioada ianuarie 2006 - februarie 2007, societatea comercială nu a desfășurat activitate economică din comerț cu carne sau produse din carne. Începând cu data de 05.03.2007 și până la data de 31.12.2007 societatea comercială înregistrează intrări de carne tineret bovin și ovin in cantitate de 97.300 kg pe baza unor facturi fiscale emise de așa ziși furnizori. In urma verificărilor certificatelor de sănătate publică veterinară emise de DSV Vrancea, la abatorul S.C. M. S.R.L. Adjud pentru prestările de servicii privind tăierile de animale pentru S.C. M. S.R.L. a rezultat că societatea a sacrificat in abatorul Adjud, un număr de 172 bovine și 15 ovine, rezultând in total 36.315 kg carne in carcasă.

Pentru SC R. SRL Botoșani s-a comunicat de asemenea că această societate nu a depus bilanțul anual pe anii 2006-2007, certificat de înmatriculare preschimbat, sediul este expirat, fiind indicați ca administratori B.M.I. si P.M.V.

P.M.V. nu a fost găsit de organele de politie, fiind audiat insa in cauza B.M.I., cu datele trecute in comunicarea ORC Botosani, care a declarat ca nu il cunoaste pe inculpat si nici societatea acestuia, ca nu a fost niciodata asociat sau administrator in vreo societate, nu cunoaste firma R. SRL si nu cunoaste cum au ajuns ca datele lui sa fie folosite in cadrul acestei firme, martorul fiind domiciliat in jud. B.

Pentru SC D.V. SRL B, s-a comunicat că certificatul de înmatriculare este preschimbat, bilanțul anual nedepus la registrul comertului pe anii 2004-2007, comunicându-se că administrator figurează N.L.M., societatea fiind in lichidare.

În apărare, inculpatul P.I., prin avocat a susținut două teze:

a. Prima în care susține că faptele imputate inculpatului P.I. nu există, întrucât operațiunile comerciale justificate prin cele 94 de facturi fiscale sunt reale și nu fictive cum susține acuzarea, întrucât cantitățile de carcasă bovină și ovină achiziționate sunt egale cu cele livrate și mai mult, aceste operațiuni îndeplinesc condițiile prev.de art. 155 ind.1 din codul fiscal.

b. Teza a II-a a apărării susține ideea că faptele imputate inculpatului nu întrunesc elementele constitutive pentru a fi reținute ca infracțiuni și anume ,,intenția";, întrucât nu s-a probat reaua-credință a inculpatului P.I. deoarece operațiunile comerciale au fost reale, în sensul că marfa a fost primită- predată și plătită efectiv, iar facturile fiscale îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de lege fiind înregistrate în contabilitatea firmei.

S-a solicitat în apel, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev.de art.8 alin.1 respectiv art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005 într-o singură infracțiune prev.de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005.

Tribunalul a constatat că în cauză inculpatului P.I. îi sunt imputabile două infracțiuni: înregistrarea în evidențele contabile ale firmei al cărei administrator era în perioada martie 2007- decembrie 2007 a operațiunilor comerciale reclamate de acuzare ca fictive, având ca documente justificative "facturile fiscale ( 96 buc)"; menționate în actul de inculpare.

- întocmirea deconturilor de TVA pentru recuperarea de la bugetul de stat a sumelor reprezentând aparentul- excedent de TVA deductibil.

În aceste condiții apare ca evident faptul că activitatea inculpatului P.I. cu relevanță penală, în calitate de administrator la SC M. SRL Adjud, are o conotație duală; ambele componente prezintă relevanță penală din perspectiva Legii 241/2005, context în care cererea de schimbare a încadrării juridice apare ca nefondată, sens în care Tribunalul, o va respinge ca atare.

Cu privire la criticile formulate de apelantul-inculpat P.I., Tribunalul a constatat că nu pot fi primite favorabil pentru considerentele următoare:

S-a susținut de apărare că operațiunile comerciale justificate în evidențele contabile ale firmei administrată de inculpatul P.I., prin facturile fiscale ( 94 buc) emise de SC D. SRL B, SC C.T.I. SRL, SC R. SRL B sunt reale întrucât cantitățile de carne bovină și ovină achiziționate sunt egale cu cele livrate.

Este adevărat că intrările și ieșirile din firma administrată de inculpatul P.I. sunt egale prin raportare la evidențele contabile, însă acest lucru nu probează decât că din punct de vedere tehnico-contabil, contabilitatea firmei menționate este condusă corect, dar nu și faptul că operațiunile comerciale justificate prin documentele înregistrate sunt reale. Cu alte cuvinte, existența documentului justificativ prevăzut de legea fiscală permite analiza din perspectiva tehnico-contabilă a modului de ținere a evidențelor contabile.

Dovada realității sau fictivității unei operațiuni comerciale se face dat fiind calitatea acesteia de act juridic civil prin mijloace de probă, pe care legea civilă le reglementează.

Administratorul SC D.V. SRL B - N.M. audiat ca martor a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul P.I. și nici firma administrată de acesta.

Datele obținute de la ORC privind activitatea firmelor emitente a facturilor fiscale arată că în perioada ianuarie 2006 - februarie 2007, societatea comercială nu a desfășurat activitate economică din comerț cu carne sau produse din carne.

Începând cu data de 05.03.2007 și până la data de 31.12.2007 societatea comercială înregistrează intrări de carne tineret bovin și ovin in cantitate de 97.300 kg pe baza unor facturi fiscale emise de așa ziși furnizori. In urma verificărilor certificatelor de sănătate publică veterinară emise de DSV Vrancea, la abatorul S.C. M S.R.L. A pentru prestările de servicii privind tăierile de animale pentru S.C. M. S.R.L. a rezultat că societatea a sacrificat in abatorul A, un număr de 172 bovine și 15 ovine, rezultând in total 36.315 kg carne in carcasă.

Pentru SC R. SRL B s-a comunicat de asemenea, că această societate nu a depus bilanțul anual pe anii 2006-2007, certificate de înmatriculare preschimbat, sediul este expirat, fiind indicați ca administratori B.M.I. și P.M.V.

P.M.V. nu a fost găsit de organele de politie, fiind audiat insa in cauza B.M.I., cu datele trecute in comunicarea ORC B, care a declarat că nu il cunoaște pe inculpat și nici societatea acestuia, că nu a fost niciodată asociat sau administrator in vreo societate, nu cunoaște firma R. SRL și nu cunoaște cum au ajuns ca datele lui să fie folosite in cadrul acestei firme, martorul fiind domiciliat in jud. B.

Pentru SC D.V. SRL B, s-a comunicat că certificatul de înmatriculare este preschimbat, bilanțul anual nedepus la registrul comerțului pe anii 2004-2007, comunicându-se că administrator figurează N.L.M., societatea fiind in lichidare.

Toate aceste elemente probatorii induc concluzia că operațiunile comerciale înregistrate în evidențele contabile ale firmei administrată de inculpatul P.I. nu sunt reale; aprovizionarea la nivelul intrărilor înregistrate provenind ca urmare a altor operațiuni comerciale efectuate de inculpatul P.I., ca administrator al SC M. SRL A, al căror caracter licit sau ilicit excede sesizării acestei instanțe. Cu certitudine, înscriindu-se pe linia sesizării, Tribunalul a reținut caracterul fictiv al operațiunilor comerciale înregistrate în contabilitate probat pe deplin de acuzare și în mod just reținut de prima instanță. Expertizele contabile nefiind în măsură decât să explice din punct de vedere tehnico-contabil dacă contabilitatea SC M. SRL administrată de inculpatul P.I. a fost ținută regulat potrivit Legii contabilității, și nu realitatea sau fictivitatea operațiunilor cum apărarea susține.

Linia celui de al doilea capăt de acuzare, privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin.1 din Legea nr.241/2005, Tribunalul reține justețea soluției primei instanțe dedusă din faptul că inculpatul P. I. a solicitat și obținut deduceri de TVA în condițiile în care nu a probat plata în excedent a acestei taxe. Astfel spus, câtă vreme operațiunile comerciale evidențiate contabil prin cele 94 facturi fiscale s-au găsit a fi nereale, plata TVA la cumpărare apare ca fiind pusă sub semnul îndoielii rezonabile, ceea ce probează reaua-credință a inculpatului P.I. în obținerea de rambursări la care nu avea dreptul.

În aceste condiții, Tribunalul a considerat temeinică soluția primei instanțe și pe linia acestui capăt de acuzare.

De asemenea, inculpatul P.I. a avansat și a doua teză a apărării pe linia lipsei intenției în săvârșirea celor două fapte cu relevanță penală imputate, întrucât nu avea obligația să identifice partenerii de afaceri care i-au livrat marfa.

Susținerea critică a inculpatului P. I. nu a putut fi primită favorabil câtă vreme nu problema de identitate a reprezentanților firmelor partenere este pusă în cauză, ci realitatea operațiunilor comerciale de achiziție efectuate.

Tribunalul a reținut că fictivitatea operațiunilor comerciale a fost probată de acuzare prin mijloacele de dovadă reglementate de legea civilă, context în care inculpatul P.I. nu a făcut dovada contrară, ceea ce face ca apărarea sa să fie reținută ca fiind o încercare de deplasare a problemei. Cu alte cuvinte, nu se impută inculpatului cu cine a încheiat contractele de vânzare-cumpărare a cărnii pe care a vândut-o ulterior, ci faptul că, contractele pe care le-a înregistrat în contabilitate nu au existat. Posibilitatea ca proveniența cărnii vândută ulterior să fie licită excede cadrului procesual de față.

În aceste condiții, Tribunalul a găsit criticile inculpatului-apelant P.I. neîntemeiate, drept pentru care apelul acestuia a fost respins.

Cu privire la apelul părții civile, MF- ANAF, Tribunalul a reținut că prima instanță în mod just a reținut nivelul prejudiciului stabilit prin expertiză contabilă. Câtă vreme, partea civilă nu a avut obiecțiuni cu privire la modul de determinare a prejudiciului, prima instanță nu a avut la îndemână alt mijloc de dovadă de valoare științifică egală, care să permită o altă concluzie.

Procesul-verbal de control al angajaților proprii nu constituie mijloc de probă, partea civilă având posibilitatea să releve existența unor greșeli tehnice ale expertului în limitele cadrului procedural, astfel că nu a putut fi reținută critica la adresa primei instanțe privind nemotivarea reținerii ca mijloc de probă a raportului de expertiză contabilă, întrucât orice mijloc de probă se administrează pentru a fi reținut în contextul probator al cauzei.

Necomunicarea "Raportului de expertiză contabilă"; nu constituie un fine de reformare a sentinței penale apelată, întrucât nu există o atare obligație legală pentru prima instanță și mai mult partea civilă fiind regulat citată a avut posibilitatea de a lua cunoștință de actul de procedură în discuție, astfel că nu sunt realizate cerințele de text prev.de art. 97 alin.1 Cod pr.penală.

Împotriva deciziei penale menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, partea civilă MFP prin ANAF și inculpatul P.I.

În motivele de recurs, Parchetul a arătat printre altele, că în mod greșit în cauză s-a reținut și infracțiunea prev. de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005, încălcându-se principiul "non bis in idem", instanțele trebuind să aplice pedepse complementare și pentru infracțiunea prev. de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005, acestea fiind și cele prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a , ip. a-II-a și lit. b Cod penal.

Partea civilă, MFP - ANAF a cerut în motivele de recurs, obligarea inculpatului la plata sumei de 107.335 lei cu titlu de despăgubiri civile către bugetul general consolidat.

Inculpatul P.I., în motivele de recurs, a arătat, printre altele că solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a și art. 10 lit. c Cod pr.penală, precum și în baza art. 11 pct. 2 lit.a și art. 10 lit. d Cod pr. penală.

Operațiunile comerciale au fost reale și nu se poate reține elementul material al infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv intenția.

S-a cerut respingerea pretențiilor civile ale părții civile.

Recursul inculpatului P.I. este întemeiat, însă recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de partea civilă MFP, prin ANAF, sunt inadmisibile.

Împotriva sentinței penale nr. 96 din 6.05.2010 a Judecătoriei Adjud au formulat apeluri, într-un prim ciclu procesual, inculpatul P.I. și partea civilă MFP - A.N.A.F.

Prin sentința menționată inculpatul era condamnat pentru ambele infracțiuni și obligat la plata sumei de 69.844 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva acelei hotărâri, ci doar recursul împotriva deciziei penale nr. 146 din 23.11.2011 a Tribunalului Vrancea prin care inculpatul P.I. a fost achitat pentru ambele infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 618/R din 25.04.2012 a Curții de Apel Galați au fost admise recursurile declarate de Parchet și de inculpat, a fost casată în tot decizia penală nr. 146/2011 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Vrancea.

În rejudecare, la Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 2/20.03.2013, au fost respinse apelurile declarate de inculpat și de partea civilă.

Prin urmare, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de partea civilă MFP prin ANAF sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare.

Referitor la recursul inculpatul P.I.:

Situația de fapt reținută de ambele instanțe, cu precizările făcute, corespunde probelor administrate în cauză.

Inculpatul P.I., în calitate de administrator al SC M. SRL Adjud, a derulat în perioada 5.03.2007 și până la 31.12.2007, activități comerciale ce au avut ca obiect achiziționarea de carne în carcasă, în cantitate de 36.315 kg., produs obținut prin sacrificarea unui număr de 172 bovine și 15 ovine la abatorul SC M. SRL A., societate prestatoare de servicii.

Conform documentelor financiar-contabile s-a constatat că intrările de carne tineret bovin și ovin nu au fost înregistrate ca fiind obținute din sacrificarea animalelor achiziționate de societatea inculpatului, ci sunt înregistrate ca fiind aprovizionate de la diverse societăți comerciale.

În urma verificărilor au rezultat operațiuni comerciale nereale în raport cu societățile comerciale SC D.V. SRL B., SC C.T.I. SRL I. și SC R. SRL B.

Aceste operațiuni au produs un prejudiciu cert de 69.844 lei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 Cod civil - în vigoare la momentul faptelor (faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate).

Facturile emise de cele trei societăți partenere reținute în cauză nu au fost emise de reprezentantul legal al societății și nu pot fi considerate documente justificative ale tranzacțiilor, iar TVA-ul dedus în contabilitate devine în aceste condiții nedeductibil în conformitate cu art. 146 alin.1 lit. b din Legea nr. 571/2003.

Relevante în acest sens sunt: înscrisurile contabile, procesul-verbal de inspecție fiscală din 24.03.2008 încheiat de A.N.A.F. - D.G.F.P. V., raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil P.M.L., declarația martorului B.M.I., raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil B.C., raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil L.T., raportul de expertiză criminalistică nr. … din 22.02.2013 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

Hotărârea instanței de apel este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, conform cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 Cod pr. penală, întrucât situația de fapt din cauză întrunește elementele constitutive doar ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, nu și pe cea a infracțiunii prev. de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Sub acest aspect, Tribunalul Vrancea trebuia să admită apelul inculpatului P.I. și, în baza art. 334 Cod pr. penală, să dispună schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni într-una singură prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Inculpatul a evidențiat în actele contabile cheltuieli care au avut la bază operațiuni juridice, situație care se încadrează doar în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal este corect individualizată în raport cu criteriile generale stabilite de art. 72 Cod penal, însă fiind doar o singură infracțiune, luând în considerare cuantumul pedepsei, situația juridică a inculpatului, valoarea prejudiciului, Curtea apreciază că modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei în locul cele sub supraveghere, este în măsură să asigure atingerea scopului educativ preventiv al sancțiunii.

Susținerile din recurs ale inculpatului, de achitare conform art. 10 lit. c Cod pr. penală, pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nu sunt întemeiate.

După cum s-a arătat, materialul probator stabilește în mod cert existența acestei infracțiuni și vinovăția inculpatului sub forma intenției, neexistând elemente de fapt probatorii care să se coroboreze și să infirme această acuzație.

Față de cele arătate și de art. 3859 pct. 172, art. 38514, art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr. penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.I. și va casa decizia penală nr. 2 din 20.03.2013 a Tribunalului Vrancea.

În rejudecare, Curtea a admis apelul declarat de inculpatul P.I., a desființat în parte sentința penală nr.96/06.05.2010 a Judecătoriei Adjud și, în rejudecare:

Au fost înlăturate dispozițiile privind condamnarea inculpatul P.I.

În baza disp. art.334 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.I. din infracțiunile prev. de art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, și de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

L-a condamnat pe inculpatul P.I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit.c Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

În baza art.71 al.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a teza a-II-a , lit.b și lit.c Cod penal.

În baza art. 81, 82, 71 al.5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penală nr. 96/06.05.2010 a Judecătoriei Adjud.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă MFP, prin ANAF, împotriva sentinței penale nr.96/06.05.2010 a Judecătoriei Adjud și a fost obligată partea civilă MFP, prin ANAF, la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat, în apel.

Ținând cont de cele prezentate și de disp.art. 38515 pct. 1 lit.a Cod pr. penală, Curtea a respins ca inadmisibile recursurile declarate de Parchet și de partea civilă MFP prin ANAF.

← Anulare act de deces. înregistrarea persoanei la care se...		Interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, caz de... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Schimbare de încadrare juridică conform art.334 Cod procedură penală din infracţiunile prevăzute de art.8 şi 9 lit.c din Legea nr.241/2005 în infracţiunea prevăzută de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005; Inadmisibilitatea recursurilor declarate de Parchet