Taxe vamale. Control a posteriori. Momentul de la care încep să curgă sancţiunile pentru neachitarea în termen a taxei vamale suplimentare
| Comentarii |
|
Sancţiunile pentru neachitarea în termen a sumelor stabilite în urma unui control vamal a posteriori se calculează în raport de data la care s-a comunicat titularului operaţiunii vamale obligaţia de plată a diferenţei de taxă vamală.
Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 535 din 8 septembrie 2006
Notă: Codul vamal al Românei adoptat prin Legea nr. 141/1997 a fost abrogat de Codul vamal al României adoptat prin Legea nr. 86/2006 (M. Of. nr. 350 din 19 aprilie 2006).
Prin acțiunea înregistrată la 15 martie 2006, reclamanta SC A.C.91 SRL Pitești a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeș și A.N.V. - D.R.V. Craiova anularea deciziei nr. 8 din februarie 2006 și suspendarea actului administrativ până la soluționarea pricinii.
în motivare s-a susținut, pe de o parte, că reclamanta beneficiază de taxe vamale preferențiale întrucât produsele importate sunt de origine comunitară, iar pe de altă parte, că nu datorează dobânzi și penalități de întârziere decât după expirarea unui termen de 7 zile de la data când i s-a comunicat obligația de plată.
Prin sentința nr. 143/CF/2006, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea, a anulat tot astfel actul administrativ și procesul-verbal întocmit de D.R.V. Craiova, în sensul că a exonerat o pe reclamantă de plata sumei stabilite cu titlu de dobândă, menținând însă obligația de plată pentru taxele vamale suplimentare.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, susținând în principal că datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale și, din ziua întâi a lunii următoare, se datorează dobânzi, penalități sau majorări de întârziere. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 115 și art. 116 din O.G. nr. 92/2003, neachitarea la scadență a obligațiilor de plată dă naștere la sancțiuni de întârziere, iar prevederile art. 109 din același act normativ nu cuprind un moment de la care să înceapă calculul pentru accesoriile drepturilor vamale.
Soluționând căile de atac, Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 535/R-C/2006 a respins ambele recursuri.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut mai întâi aplicarea principiului tempus regit actum, observând că operațiunile de import realizate de reclamantă s-au derulat în perioada 31 mai 2001 - 3 iunie 2003.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 61 alin. (3) C.vam., aprobat prin Legea nr. 141/1997 (text ulterior modificat), atunci când, printr-un control vamal ulterior, se constată diferențe în minus la plata taxelor vamale, autoritatea ia măsuri pentru încasarea acestora - comunicând titularului operațiunii obligația de plată - în termen de 7 zile de la data înștiințării, iar neconformarea acestui termen atrage suportarea unor sancțiuni de întârziere.
Legea stabilește, așadar, obligația de a achita taxele vamale suplimentare în 7 zile de la data comunicării către debitori a datoriei și a întinderii acesteia.
în lumina dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării controlului a posteriori, trebuie avute în vedere prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. fisc., potrivit cărora diferența de obligații fiscale, principale sau accesorii, se achită tot în funcție de data comunicării, respectiv până la data de cinci a lunii următoare, dacă a avut loc comunicarea în intervalul 1-15 din lună și până la 20 ale lunii următoare, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună.
Așadar, și normele fiscale în vigoare la momentul efectuării controlului stabilesc ca regulă generală obligativitatea comunicării diferențelor de taxă vamală și consecința firească este aceea că, acest moment marchează începutul pentru calculul accesoriilor aferente drepturilor vamale determinate ulterior declarației. Prevederile art. 141 alin. (1) și art. 148 alin. (1) din cod, nu sunt incidente în cauză întrucât se referă exclusiv la datoria vamală raportată la data înregistrării declarației vamale de import definitiv. La această dată ia naștere obligația de plată pentru sumele stabilite prin declarația vamală. Nu se poate naște la acest moment datoria de plată a unei sume ce nu a fost stabilită, care nu este, deci, lichidă la întocmirea declarației vamale și existența sa nu a fost comunicată ca obligație de plată titularului operațiunii de import.
în concluzie, aceste accesorii ale taxei vamale suplimentare nu pot fi calculate decât în raport de art. 61 alin. (3) C.vam., respectiv art. 109 alin. (2) C. proc. fisc. și de data la care reclamantei i s-a comunicat că datorează o sumă de bani cu acest titlu, în măsura în care, printr-o atitudine culpabilă, nu se conformează obligației de plată.
Eventuala faptă ilicită, constând în întocmirea deliberată a unei declarații vamale neconforme cu realitatea, poate da naștere altor sancțiuni, dar nu marchează momentul de la care pot fi calculate dobânzi, penalități sau majorări de întârziere la o sumă ce nu face obiectul declarației.
| ← Dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere aferente... | Obligaţii accesorii. Majorări şi penalităţi de întârziere... → |
|---|
