Venituri ale persoanelor fizice provenite din contracte adiacente contractelor finanţate din fonduri europene. Caracter impozabil
| Comentarii |
|
Nici prevederile art. 13 alin. (4) din Memorandumul de finanţare ratificat prin O.G. nr. 51/2001, nici ale art. 20 lit. e) C. fisc. nu prevăd o scutire a impozitului pe veniturile realizate din executarea unor contracte de finanţare internaţională de către persoanele fizice cetăţeni români, în 2004, scutirile fiind acordate cetăţenilor Uniunii Europene şi persoanelor juridice române.
Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1322 din 23 octombrie 2006
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba, reclamantul N.P. în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
- anularea deciziei nr. 1 din 5 ianuarie 2006 emisă de D.G.F.P. Alba și a deciziei de impunere anuală nr. 1400700085132 din 15 octombrie 2005 emisă de A.F.P.Z.
în motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în mod greșit i a fost calculat impozitul pentru venitul obținut ca urmare a prestării unor servicii de consultare în cadrul unui Proiect PHARE RO - 0104 deoarece,fiind vorba de fonduri acordate de Comunitatea Economică Europeană acestea nu trebuie să se facă nici direct, nici indirect venituri la bugetul Statului Român, care este de fapt beneficiarul programelor finanțate de C.E.
Prin sentința civilă nr. 503/CA din 16 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. 2340/2006 s-a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată, anulându-se cele două decizii atacate.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pârâtele au stabilit greșit în sarcina reclamantului impozit pe venit aferent veniturilor realizate din contractul civil încheiat cu beneficiarul contractului de finanțare din fonduri nerambursabile europene, întrucât chiar dacă acesta nu este parte în contractul de finanțare,a contribuit la realizarea proiectului pentru care au fost alocate fondurile, iar pentru activitatea prestată a fost remunerat din aceste fonduri, fiind incidente prevederile art. 13 alin. (4) din Memorandumul de finanțare ratificat prin O.G. nr. 51/2001 și O.G. nr. 51/2002.
împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Alba solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului și a menținerii deciziei de impunere și a celei de soluționare a contestației.
în expunerea motivelor de recurs pârâta susține că instanța de fond a aplicat greșit legea, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în speță nefiind incidente prevederile art. 20 lit. e) C. fisc., potrivit cărora sunt neimpozabile veniturile prevăzute expres în acorduri și memorandumuri internaționale. în speță, impozitul pe venit al persoanelor fizice este reglementat de art. 42 lit. a)-x) C. fisc., fără să existe prevedere similară în ce privește veniturile din contractele finanțate gratuit de Comisia Economică Europeană, iar prevederile Memorandumului de finanțare ratificat prin O.G. nr. 51/2001, O.G. nr. 51/2002 nu pot fi extinse persoanelor fizice care colaborează sau prestează servicii în favoarea beneficiarului direct al acestor fonduri. Persoanele fizice care realizează venituri,în speță,reclamantul nu este parte în contract,nu are drepturi izvorâte din contractul de finanțare.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Prin întâmpinare reclamantul N.P. solicită a se dispune respingerea recursului,întrucât instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea, în speță fiind aplicabile prevederile art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 51/2001 aprobată prin Legea nr. 581/2002.
Recursul este fondat.
în speță, reclamantul a prestat servicii de consultanță în temeiul unui contract civil,în cadrul unui proiect PHARE RO-0104, obținând în anul 2004 suma de 13.096.000 lei vechi.
Contractul de finanțare gratuită a fost încheiat între C.E., T.M.A. și Comisia Europeană, prin autoritatea de implementare, acesta fiind într-adevăr reglementat de prevederile O.G. nr. 51/2002 aprobată prin Legea nr. 581/2002.
în art. 13 Anexa IA a Acordului Cadru din Memorandumul de finanțare între Guvernul României și Comisia Europeană, ratificat prin O.G. nr. 51/2002 aprobată prin Legea nr. 581/2002, se reglementează impozitarea și vama aplicabilă, printre alte facilități acordate personalului care participă la măsurile finanțate de Comunitate, cetățeni ai Comunităților Economice, cărora li se vor acorda facilități nu mai puțin favorabile decât cele acordate în mod obișnuit altor străini angajați în statul beneficiarului (România).
Deci art. 13, susmenționat, nu conferă scutiri de impozit pe veniturile persoanelor fizice române, ci doar cetățenilor UE care participă la proiecte în România. O atare interpretare se obține din raportarea art. 13 la Titlul III - „Acordarea de facilități” al Acordului și la art. 9 care consacră regula generală a garantării de Statul Român a unor drepturi pentru cetățenii UE, egale cu cele acordate altor străini în temeiul acordurilor internaționale de finanțare pe care România le-a încheiat.
în consecință, art. 13 alin. (4) din Anexa 9 a Acordului Cadru nu îi este aplicabil reclamantului.
Nici legislația fiscală internă nu prevede o scutire de impozitul pe veniturile persoanelor fizice, de natură a-l exonera pe reclamant de plata impozitului pentru suma în discuție, în art. 42 C. fisc. neregăsindu-se situația persoanelor fizice ce execută contracte în temeiul unor acorduri de finanțare,reglementare aplicabilă anului fiscal 2004; prevederile art. 20 C. fisc. se referă doar la scutirea de impozit pe profitul persoanelor juridice, astfel că nu poate fi operată o extindere a acestui text asupra veniturilor persoanelor fizice.
într-adevăr, așa cum susține pârâta, singura prevedere legală care stipula o scutire de impozit pentru veniturile realizate de persoane fizice române din executarea unor programe de finanțare internațională a fost O.U.G. nr. 9/2000 cu aplicabilitate pe perioada 1 martie 2000 - 20 iulie 2001 când actul normativ a fost respins prin Legea nr. 421/2001.
în concluzie, nici acordul internațional, nici legea fiscală internă nu prevăd o scutire a impozitului pe veniturile realizate din executarea unor contracte de finanțare internațională de persoanele fizice,altele decât cetățenii UE.
Instanța de fond a aplicat și interpretat greșit legea, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în baza art. 312 alin. (2), (3) C. proc. civ. s-a admis recursul, s-a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată, păstrându-se actele administrativ-fiscale atacate.
| ← Neefectuarea procedurii prealabile. Acţiune pentru anularea... | Contestaţie împotriva actului fiscal. Caracterul administrativ... → |
|---|
