ICCJ. Decizia nr. 451/2000. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 451/20008
Dosar nr. 16053/3/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 aprilie 2005, reclamanta SC F. SA a solicitat obligarea pârâtei SC T. SRL la plata sumei de 3.726.582.144 lei reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere pentru neplata la termen a contravalorii activelor contractate, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 1972 din 17 aprilie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la 290.508,92 Ron cu titlu de penalităţi de întârziere şi 5.916,28 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia comercială nr. 244 din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă şi s-a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei ambele formulate împotriva sentinţei instanţei de fond; s-a schimbat în parte această hotărâre în sensul că s-a admis în tot acţiunea reclamantei şi pârâta a fost obligată la 82.149,29 lei (821.492.944 Rol) în plus faţă de suma de 290.508,92 lei acordată de instanţa de fond reprezentând restul penalităţilor datorate de pârâtă, în baza contractului nr. 83/2002; pârâta a fost obligată la suma de 816,72 lei cheltuieli de judecată neacordate de instanţa de fond şi la 4.403 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
S-a reţinut în considerentele deciziei că operaţiunea de compensare semnalată de pârâtă la data de 5 august 2003 nu operează retroactiv pentru suma datorată reciproc de părţi la data încheierii contractului nr. 83, respectiv 2 septembrie 2002, deoarece la acel moment nu s-a făcut dovada existenţei unei obligaţii a reclamantei către pârâtă pentru a se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 1144 C. civ.
Instanţa de fond în mod greşit nu a acordat reclamantei în totalitate penalităţile de întârziere şi a ignorat astfel voinţa şi înţelegerea părţilor cu privire la întinderea despăgubirilor în situaţia în care cumpărătorul nu-şi îndeplineşte la termenul stabilit obligaţia legală de plată a bunului cumpărat.
Împotriva acestei decizii pârâta SC T. SRL cu sediul în Bucureşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A susţinut recurenta, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că prin Decizia atacată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
S-a precizat că nu a fost legal citată pentru termenul din 23 aprilie 2007 când litigiul a fost soluţionat şi s-a amânat pronunţarea la 3 termene consecutive, deoarece pe dovada de îndeplinire a procedurii s-a aplicat o altă ştampilă ce aparţine Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi astfel s-au încălcat dispoziţiile art. 85, 87 pct. 2, art. 89 alin. (1) şi art. 91 C. proc. civ.
Recurenta a invocat motive de modificare a deciziei conform art. 304 pct. 9 şi 8 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale privind compensarea în sensul că a caracterizat greşit înţelesul ordinelor de compensare şi astfel a stabilit că datorează întreaga sumă pretinsă de reclamantă în acţiune cu titlu de penalităţi de întârziere.
Prin întâmpinare intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, întrucât la termenul din 6 noiembrie 2006 recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să depună la dosar o notă privind sumele contestate şi să timbreze la valoarea acestora.
La termenul de azi recurenta a depus o cerere pe care a susţinut-o prin apărătorul său în sensul că renunţă la judecată în ceea ce priveşte motivul de recurs prin care a solicitat modificarea deciziei privind aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor legale referitoare la compensare.
A solicitat numai analizarea motivului de casare privind judecarea apelului, în condiţiile în care procedura de citare nu era legal îndeplinită cu aceasta.
Înalta Curte, examinând aceste critici de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., constată că recursul pârâtei nu este fondat.
La termenul din 6 noiembrie 2006 instanţa de apel a pus în vedere apelantei pârâte prezentă în instanţă prin apărător să depună o notă privind sumele contestate şi să timbreze la valoarea acestora, sub sancţiunea anulării apelului, ca netimbrat, şi deşi s-au mai acordat 3 termene pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Este adevărat că ulterior s-a dispus citarea pârâtei cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, iar pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a aplicat o altă ştampilă, respectiv a Oficiului Registrului Comerţului.
Cu toate acestea se constată că pârâta la termenul din 6 noiembrie 2006 a fost prezentă, prin apărătorul său căruia i s-a pus în vedere să depună o notă privind sumele contestate şi să timbreze la valoarea acestora, obligaţie legală conform dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, dar pe care nu şi-a îndeplinit-o.
Este fără relevanţă că pentru termenul din 5 martie 2007 instanţa a dispus citarea pârâtei în vederea achitării taxei judiciare de timbru, cât timp aceasta avea termen în cunoştinţă fiind prezentă la 6 noiembrie 2006 prin apărător când i s-a pus în vedere să-şi îndeplinească obligaţia legală.
În raport de considerentele reţinute critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la îndeplinirea procedurii de citare prevăzută de art. 87, 89 şi 91 C. proc. civ., va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.
Aşa fiind, în mod corect instanţa a dispus anularea apelului declarat de pârâtă, ca netimbrat, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995.
Faţă de cele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 244 din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 8 februarie 2008.
| ← Prescripţia extinctivă. Acţiune în anulare pentru doi.... | CSJ. Decizia nr. 983/2000. Comercial → |
|---|
