Prescripţia extinctivă. Acţiune în anulare pentru doi. întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului de către debitor
| Comentarii |
|
Dreptul instanţei de a substitui temeiul de drept, greşit indicat de partea interesată, în privinţa întreruperii prescripţiei.
Din analiza probelor administrate în cauza de faţă, Curtea reţine că prin adresa nr. 116502/28.09.1999, emisă de către intimata-pârâtă către recurenta-reclamantă, intimata a recunoscut expres atât dreptul la acţiunea în anulare a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, drept aparţinând reclamantelor, cât şi dreptul acestora la despăgubiri, constând în restituirea preţului şi a despăgubirilor decurgând din creşterea nivelului inflaţiei.
Ca atare, faţă de această recunoaştere expresă a intimatei-pârâte, Curtea apreciază că, în speţă, termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani al acţiunii în anulare pentru do! a fost întrerupt, de la data de28.09.1999 începând să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă, termen ce s-a împlinit la data de 29.09.2002, deci după data introducerii acţiunii în justiţie-29.07.2002.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia aVI-a comercială, decizia nr. 1811 din21 noiembrie 2003)
CURTEA,
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti -secţia a Vl-a comercială sub nr. 14091/
1.08.2002, reclamantele C.E. şi B.V., în calitate de asociate ale SC “L.” SRL au chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea actului juridic intitulat contract de vânzare-cumpărare
acţiuni nr. 759/12.07.1996, încheiat între F.P.S. şi SC “L.” SRL, în cuantum de 74.528.000 lei, actualizat cu rata inflaţiei până la plata efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 15531/12.12.2003, Tribunalul Bucureşti - secţia a Vl-a comercială a admis excepţia prescripţiunii extinctive, a dreptului la acţiune, respingând acţiunea ca prescrisă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că fiind sesizat cu o acţiune în anulare întemeiată pe doi şi eroare simplă, faţă de dispoziţiile art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, cursul prescripţiei extinctive de 3 ani s-a împlinit la data de
12.01.2002, acţiunea a fost expediată prin postă la data de 29.07.2002.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termenul legal, reclamantele, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a Vl-a comercială sub nr. 1011/14.05.2003.
în motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, conform art. 304 pct. 9 C. pr. civ., reţinând că dreptul la acţiune s-a prescris, fără să ţină cont de apărarea reclamantelor conform căreia cursul prescripţiei a fost întrerupt.
Recurenta a mai arătat că, în speţă, instanţa de fond nu a luat în considerare nici probele administrate de recurentă, respectiv, procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc, care probează întreruperea prescripţiei, conform art. 1867 Cod civil.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând şi dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., Curtea reţine că recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/ 1958 privind prescripţia extinctivă “Prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia".
Din analiza probelor administrate în cauza de faţă, Curtea reţine că prin adresa nr. 116502/
28.09.1999, emisă de către intimata-pârâtă către recurenta-reclamantă, intimata a recunoscut expres atât dreptul la acţiunea în anulare a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, drept aparţinând reclamantelor, cât şi dreptul acestora la despăgubiri, constând în restituirea preţului şi a despăgubirilor decurgând din creşterea nivelului inflaţiei.
Ca atare, faţă de această recunoaştere expresă a intimatei-pârâte, Curtea apreciază că, în speţă, termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani al acţiunii în anulare pentru doi a fost întrerupt, de la data de
28.09.1999 începând să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă, termen ce s-a împlinit la data de 29.09.2002, deci după data introducerii acţiunii în justiţie-29.07.2002.
Curtea reţine că indicarea de către recurentă a art. 1867 cod civil nu poate fi luată în considerare, având în vedere că obiectul litigiului nu se raportează direct la un drept real, însă temeiul de drept indicat de parte nu este obligatoriu pentru instanţă, aceasta dând calificarea în drept a cererii, în speţă, întreruperea termenului de prescripţie intervenind în baza art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 alin. 4 coroborat cu art. 304 pct. 10 C. pr. civ., văzând şi dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
| ← CONTRACT DE ASOCIERE. CLAUZĂ DE EVALUARE A COTEI UNUI ASOCIAT... | ICCJ. Decizia nr. 451/2000. Comercial → |
|---|
