CSJ. Decizia nr. 5946/2000. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5946Dosar nr. 6885/2000
Şedinţa publică din 16 octombrie 200.
Deliberând asupra recursului de faţă;
La data de 26 august 1998 reclamanta S.C. A. S.A., Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. SRL Drobeta Turnu Severin, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumelor de 34.545.878 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi 18.072.684 lei penalităţi de întârziere, potrivit contractului nr. 408 din 11 aprilie 1994 şi actelor adiţionale la acest contract, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta S.C. E. SRL a formulat întâmpinare la data de 9 octombrie 1998, solicitând respingerea acţiunii motivat de împrejurarea că obligaţiile contractuale nu au fost respectate tocmai de către reclamantă, astfel încât a fost necesară acţionarea sa în judecată şi obligarea sa la penalităţi de întârziere în cuantum de 29.145.859 lei prin sentinţa nr. 421 din 13 septembrie 1996 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 4032/1994.
Pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat, excepţie respinsă prin încheierea din 4 noiembrie 1998.
La data de 29 martie 1999 pârâta S.C. E.SRL Drobeta Turnu Severin a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 14.300.000 lei reprezentând daune rezultate din devalorizarea monedei naţionale referitoare la suma de 29.145.859 lei cât a fost obligată să-i plătească reclamanta prin sentinţa civilă nr. 421 din 13 septembrie 1996.
Ca urmare a concluziilor raportului de expertiză, reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor la suma de 96.787.019 lei, compusă din 33.895.128 lei facturi neachitate şi 62.841.891 lei penalităţi.
În acelaşi mod, s-au majorat pretenţiile pârâtei la 95.915.626 lei, compusă din 28.003.451 lei penalităţi de întârziere, 21.700.000 lei beneficiu nerealizat şi 46.212.175 lei reactualizarea obligaţiei stabilite prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1998.
Prin sentinţa nr. 929/C din 22 decembrie 1999 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 4995/1998 s-au admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională, s-au compensat obligaţiile reciproce ale părţilor şi ca urmare, pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei suma de 821.393 lei. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este în culpă în ceea ce priveşte punerea în funcţiune şi terminarea complexului comercial, iar pârâta prin aceea că nu a respectat clauze contractuale. Se impune compensarea debitelor şi obligarea pârâtei doar la diferenţă.
Nemulţumită de această soluţie reclamanta a declarat apel, care a fost admis prin Decizia nr. 736 din 21 iunie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, şi pe cale de consecinţă, în sensul că a timbrat în parte sentinţa a fost respins capătul de cerere privind beneficiul nerealizat din cererea reconvenţională formulată de pârâtă, a menţinut restul sentinţei, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate la fond şi a obligat pârâta la 22.521.393 lei cheltuieli de judecată şi la 920.500 lei cu acelaşi titlu către reclamantă.
Soluţia pronunţată prin sentinţa nr. 421 din 13 septembrie 1996 a Tribunalului Mehedinţi, menţinută prin Decizia nr. 56 din 15 ianuarie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie nu împiedică examinarea nici unuia din capetele de cerere ale acţiunilor promovate în prezentul litigiu, pentru că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
În speţă, S.C. E. SRL nu a solicitat încă o dată obligarea S.C. A. S.A. la plata sumei de 29.145.859 lei reprezentând penalităţi pentru întârzierea în executarea lucrărilor, ci a formulat o cerere nouă, de despăgubiri pentru întârzierea în executarea hotărârii judecătoreşti, conform devalorizării monedei naţionale.
Cererea există la dosarul de fond şi a investit instanţa, astfel încât nu se pune problema unei pronunţări plus petita.
Ca urmare, stabilind că reclamanta datorează pârâtei suma de 46.212.175 lei reprezentând valoarea actualizată a sumei de 29.145.859 lei acordate prin sentinţa nr. 421 din 13 septembrie 1996 instanţa de fond a încălcat puterea lucrului judecat.
Penalităţile solicitate prin cererea reconvenţională justifică, de asemenea, potrivit art. 9.4 din contractul nr. 408/1994 întârzierile în decontare sunt, de altfel necontestate. Apărările apelantei referitoare la reciprocitatea întârzierii obligaţiilor contractuale nu o exonerează de răspundere. De altfel şi intimata a fost sancţionată (prin obligarea la plata penalităţilor) pentru întârzierea în executarea obligaţiilor sale contractuale.
În scris, despăgubirile acordate pentru beneficiul nerealizat în temeiul art. 1084 C. civ., nu au suport probatoriu. Intimata-reclamantă nu a dovedit nici împrejurarea că penalităţile de întârziere nu au acoperit prejudiciul său şi nici care este întinderea acestui prejudiciu, astfel încât nu se justifică acordarea cumulativă a penalităţilor contractuale şi a despăgubirilor pentru beneficiul nerealizat.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că cererea reconvenţională a fost greşit admisă şi pentru daunele rezultând din beneficiul nerealizat.
Ca urmare, se va admite apelul şi, potrivit art. 296 C. proc. civ., se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va respinge capătul de acţiune privind beneficiul nerealizat – din cererea reconvenţională.
În contra celei din urmă hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta.
Prin recursul formulat de reclamantă, se critică hotărârea pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că:
- suma de 46.212.175 lei la care a fost obligată către pârâtă nu a format obiectul acţiunii formulată de pârâtă şi nu se justifică, deoarece nu a fost legal timbrată şi nu poate fi decât o cerere reconvenţională ce trebuia depusă până la prima zi de înfăţişare însă pârâta a depus-o după 10 termene.
- suma de 29.145.859 lei în opinia reclamantei (ce reprezintă suma de 14,3 milioane lei fiind majorări pentru neexecutarea la termen a sumei de 29.145.859 lei), constituie o cerere nouă ce trebuie să urmeze dispoziţiile procedurale privind taxa de timbru. Această sumă fiind datorată în baza unei hotărâri judecătoreşti, pârâta avea la dispoziţie executarea silită, ori prin pasivitatea sa, nu i se poate atrage răspunderea civilă sub forma obligării la aceste majorări;
- penalităţile de întârziere solicitate de pârâtă şi beneficiul nerealizat pentru nepredarea în termen a obiectivului nu le datorează, deoarece neexecutarea în termen a lucrărilor contractate s-au datorat culpei exclusive a investitorului S.C. E. SRL care nu a decontat lucrările executate conform dispoziţiilor art. 9 şi art. 11 din contractul de antrepriză în opinia sa motivarea deciziei este neconvingătoare cu privire la culpa pârâtei.
- potrivit art. 9.4 şi art. 11 din contractul de antrepriză privea că nedecontarea lunar a lucrărilor executate duc la neconsiderarea termenului de executare şi la plata unor penalităţi, culpa exclusivă fiind a pârâtei prin executarea cu întârziere a lucrărilor contractate. În ce priveşte calculul penalităţilor, reclamanta susţine că în cazul în care le-ar datora, acestea au fost greşit calculate conform art. 5 din actul adiţional nr. 1 din 26 iulie 1995 şi anume penalităţi de întârziere şi raportate la valoarea restului de executat de 6.325.435 lei (din valoarea lucrărilor programate pentru anul 1995 în sumă de 28.417.266 lei au fost executate la termenul stabilit, lucrări în valoare de 22.091.831 lei, rămânând un rest de 6.325.435 lei) şi nu de 26.619.263 lei cum greşit au calculat experţii S. şi C. De asemenea, reclamanta susţine că expertiza expertului P.E. este obiectivă şi judicioasă iar pârâta a realizat un obiectiv comercial pentru care a plătit doar 23.376.575 lei iar prin hotărârea nr. 421/1996 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a încasat 74.215.626 lei şi în consecinţă, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Prin recursul său pârâta critică soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că greşit i s-a respins capătul de cerere din reconveţională formulată cu privire la valoarea beneficiului nerealizat ca urmare a nepunerii în funcţiune la termenul fixat a spaţiului comercial Baia de Aramă, deşi în raportul de expertiză expertul a luat în calcul şi valoarea acestuia şi în consecinţă recurenta pârâtă solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Examinând global motivele de recurs formulate de reclamantă în raport de actele şi lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul nr. 408 din 11 aprilie 1994, S.C. A. S.A. Drobeta Turnu Severin a actelor adiţionale 11 aprilie 1994 şi 22 iulie 1995 s-a angajat să execute pentru beneficiarul S.C. E. SRL Drobeta Turnu Severin, să construiască o clădire pentru comerţ producţie în localitatea Baia de Aramă.
Pentru nerespectarea termenelor de execuţie S.C. E. SRL a chemat în judecată pe S.C. A. S.A., instanţa de judecată soluţionând litigiul prin sentinţa civilă nr. 421 din 13 septembrie 1996 şi prin care constructorul a fost obligat la 29.145.859 lei, reprezentând penalităţi conform contractului pentru neexecutare în termen a lucrărilor.
Recursul formulat de pârâtă este timbrat insuficient, motiv faţă de care Curtea va anula recursul pârâtei ca insuficient timbrat făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 republicată având în vedere că pârâta a fost legal citată pentru termenul de astăzi cu menţiunea timbrării recursului obligaţie ce nu a fost îndeplinită.
Aşa fiind, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta S.C. E. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 736 din 21 iunie 2000 a Curţii de Apel Craiova.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Drobeta Turnu Severin împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2002.
| ← CSJ. Decizia nr. 983/2000. Comercial | CSJ. Decizia nr. 506/2000. Comercial → |
|---|
