ICCJ. Decizia nr. 137/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.137
Dosar nr.9189/2001
Şedinţa publică din20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. M.I." SRL Iaşi a chemat în judecată pe pârâta S.C. "M.C." SA Iaşi pentru a fi obligată la plata sumei de 560.677.324 lei cu titlu de daune în temeiul art.7 din contractul de asociere în pariticipaţiune nr.3947/11994 reprezentând cheltuieli cauzate de rezilierea unilaterală şi evacuarea forţată din spaţiul deţinut în asociere.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa nr.185/E din 5 februarie 2001 a respins acţiunea formulată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că pârâtul a reziliat contractul de asociere exercitându-şi un drept recunoscut de art.1021 C. civ., Decizia sa nefiind deci abuzivă situaţie în care, nu există răspundere delictuală şi în consecinţă „va respinge acţiunea în răspundere civilă delictuală formulată cu o culpabilă întârziere de reclamantă".
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr.385 din 1 octombrie 2001 a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei prin care aceasta a criticat-o pentru nepronunţarea asupra obiectului litigiului, reţinând că în raport de prevederile art.6 alin.5 din contract a operat rezilierea.
Mai reţine instanţa de apel că expertiza efectuată a făcut dovada culpei reclamantei în neexecutarea contractului de asociere situaţie în care nu se mai impune cercetarea pe fond a pretenţiilor formulate.
În conntra deciziei menţionate societatea reclamantă a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 şi 11 C. proc. civ. în raport de data pronunţării sentinţei şi prevederilor art.725 alin.2 C. proc. civ.
În esenţă se invocă greşita interpretare a contractului de asociere, contract ce poate fi modificat numai prin act adiţional, precum şi greşita confirmare a raportului expertului consultant în dovedirea culpei sale contractuale.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, procesul verbal de renegociere a cotei de beneficiu fiind dovada nerentabilităţii activităţii comune.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează.
1.Soluţia de respingere a acţiunii, practic ca inadmisibilă, (din dispozitivul sentinţei nu rezultă cum anume) s-a justificat de către instanţe prin confirmarea rezilierii unilaterale de către pârâtă a contractului de asociere în speţă, invocându-se prevederile art.6 alin.5 din contract.
Numai că, potrivit art.1021 C. civ. rezoluţiunea după caz, rezilierea, nu operează de drept. Ea are caracter judiciar, cu excepţia acelor clauze contractuale exprese, numite pacte comisorii care pot să reducă sau să înlăture rolul instanţei de judecată în pronunţarea rezoluţiunii.
Clauza cuprinsă în art.6 alin.5 din contractul de asociere în sensul că neonorarea obligaţiilor este o cauză care duce la rezilierea contractului nu reprezintă un pact comisoriu de gradul IV, singurul apt să înlăture rolul instanţei, ci reproduce prevederile art.1020 C. civ.
În atare situaţie, când instanţa nu a fost investită cu o acţiune în rezilierea contractului, proba cu expertiza administrată în dovedirea culpei contractuale a reclamantei (expertul substituindu-se de altfel, judecătorului în stabilirea ei) este inutilă.
Prin urmare, cum instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra obiectului pricinii în raport de temeiul invocat de reclamantă: art.7 alin.3 din contract iar soluţia a fost confirmată de instanţa de apel, Înalta Curtea va admite recursul, în baza art.304 pct.9 şi 312 C. proc. civ., va casa Decizia, va admite apelul declarat şi anulând sentinţa va trimite cauza la instanţa de apel pentru a se pronunţa pe fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. „M.I." SRL Iaşi, împotriva deciziei nr.385/A din 1 octombrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia recurată, admite apelul aceleiaşi reclamante şi trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru a se pronunţa asupra fondului acţiunii, ca urmare a anulării sentinţei nr.185/E din 5 februarie 2001 a Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 139/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 136/2001. Comercial → |
|---|
