ICCJ. Decizia nr. 139/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 139
Dosar nr. 9228/2001
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 noiembrie 1999 reclamanţii B.I.M., P.G., O.I., O.A. şi C.S. au chemat în judecată pârâta S.C. „B." S.A. - Sucursala G. pentru a se constata nulitatea absolută a contractelor de ipotecă încheiate de sus-numiţii şi pârâte autentificate sub nr.4937/1995, 4938/1995 şi nr.1731/1995.
În motivarea pretenţiilor reclamanţii au susţinut că aceste contracte de ipotecă asupra imobilelor proprietatea lor au fost încheiate de către numita B.N.M. pentru garantarea unor credite acordate de bancă, S.C. „B.C." S.R.L., pe baza unor mandate (procuri speciale) care au fost constatate ca nule absolut potrivit sentinţei civile nr.7112 din 22 septembrie 1998 a Judecătoriei Tg. Jiu încât, fiind acte subsecvente urmează soarta juridică a acestora şi deci şi ele sunt nule absolut.
Având în vedere că în cursul soluţionării litigiului reclamanta O.A. a decedat, au fost citaţi pentru aceasta moştenitorii C.S., B.N.M. şi I.A.G..
În urma probelor administrate Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.600 din 8 decembrie 2000 a respins acţiunea.
În motivarea soluţiei date instanţa de fond a reţinut că sentinţa civilă nr.7112/1998 a Judecătoriei Tg. Jiu, invocată ca temei pentru constatarea nulităţii ipotecilor, nu este opozabilă băncii, procurile speciale fiind date în scopul încheierii contractelor de ipotecă, iar mandatara B.N.M. a semnat în numele şi pentru reclamanţi.
Reclamanţii au formulat apel împotriva hotărârii instanţei de fond invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia întrucât nu cuprinde motivele pe care se bazează şi s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că mandatele sunt nule absolut încât instanţa era obligată să constate şi nulitatea actelor emise în baza acestora.
Prin Decizia civilă nr.970 din 18 octombrie 2001 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de control judiciar a reţinut că deşi reclamanţii în acţiunea iniţială s-au referit la 3 contracte de ipotecă, prin concluziile scrise depuse cu ocazia judecăţii pe fond s-au limitat doar la contractele de ipotecă nr.4937 şi 4938 în condiţiile în care cel de-al treilea contract nr.1731 a fost desfiinţat printr-o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte s-a reţinut că ipoteca nr.4937/1995 încheiată de pârâta intimată cu procurator B.N.M. în numele şi pentru reclamanţii P.G. şi B.I.M. a avut la bază procura specială nr.7688 din 9 octombrie 1995 şi nu procura 7688 din 28 iunie 1995 desfiinţată prin hotărâre judecătorească, astfel că în lipsa altor motive de nulitate absolută s-a apreciat legală hotărârea instanţei de fond.
Referitor la contractul de ipotecă nr.4938/1995 încheiat între pârâte şi reclamanţii O.I. şi O.A. are la bază, în adevăr procura nr.1722 din 15 noiembrie 1995, desfiinţată prin hotărâre judecătorească, dar faţă de principiile aplicabile în materia garanţiilor reale imobiliare, instanţa de apel a reţinut că la momentul introducerii acţiunii ipoteca era deja stinsă, pe cale principală ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat între reclamanţii mai sus arătaţi şi reclamanta C.S..
S-a înlăturat şi motivul de apel privind încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1201 C. civ. primul litigiu neavând aceleaşi părţi.
Împotriva deciziei pronunţate, reclamanţii au declarat recurs, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art.304 pct.8 şi 9 C. proc. civ..
Se susţine că pentru primul contract nr.4937/1995 instanţa de apel a considerat ca procură reală cea datată din 9 octombrie 1995 deşi lipseşte consimţământul la încheierea contractului de fidejusiune fiind încălcat principiul dublei specializări prevăzut în art.1774 şi urm. C. civ..
S-a făcut referire şi la similitudinea numărului de autentificare a celor două procuri din 28 iunie şi 9 octombrie 1995.
În ce priveşte contractul de ipotecă nr.4938/1995 se susţine că soluţia pronunţată de Judecătoria Tg. Cărbuneşti este contrazisă de Decizia nr.1679 din 17 iulie 1997 care reţine exact contrariul.
Recursul este nefondat.
Probele dosarului relevă faptul că recurenţii reclamanţi au dat procură numitei B.N.M. o dată la 28 iunie 1995 pentru încheierea contractului de ipotecă nr.3341/1995 desfiinţat prin judecată şi o alta la data de 9 octombrie 1995 pentru încheierea contractului de ipotecă nr.4937/1995.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, fiecare mandat a produs efecte juridice de sine stătătoare cu privire la contracte de ipotecă diferite încât, contractul de ipotecă nr.4937/1995 nu este un act juridic subsecvent mandatului nr.7688 din 28 iunie 1995, desfiinţat pentru a putea atrage nulitatea acestuia.
Faptul că cele două procuri, poartă acelaşi număr de autentificare nu prezintă relevanţă, existând posibilitatea legală a înscrierii în fals.
Nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art.1774 şi urm. C. civ., având în vedere că procura din 9 octombrie 1995 face referire la încheierea contractului de ipotecă, cu descrierea imobilului fiind respectat principiul dublei specializări.
Cu privire la contractul de ipotecă nr.4938/1995 aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, prin sentinţa civilă nr.2524 din 29 mai 1996 pronunţată de Judecătoria Tg. Cărbuneşti s-a dispus rezilierea contractului de vânzare cumpărare pentru înstrăinarea imobilului ce a făcut obiectul ipotecii ulterioare, situaţie existentă la data introducerii acţiunii când ipoteca era stinsă.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei cu privire la contradicţiile existente între această sentinţă şi Decizia civilă nr.1679 din 17 iulie 1997, întrucât aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă.
În considerarea dispoziţiilor art.312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de B.I.M., P.G., O.I., O.A. şi C.S. împotriva deciziei nr.970 din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1150/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 137/2001. Comercial → |
|---|
