CSJ. Decizia nr. 1710/2001. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia Nr.1710DOSAR Nr.5699/2001

Şedinţa publică din 20 martie 2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC "T. W." SRL Timişoara, împotriva deciziei nr.404/A din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal nu s-au prezentat părţile: recurenta pârâtă SC "T.W."SRL Timişoara şi intimatul reclamant CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Timişoara.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că recursul este insuficient timbrat şi că intimata-reclamantă a solicitat, în scris, judecara cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată a reţinut-o spre soluţionare.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă la 13 octombrie 2ooo, reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Timişoara a solicitat rezilierea contractului de colaborare nr.2/1997 încheiat cu pârâta SC "T. W" SRL Timişoara şi obligarea acesteia la plata sumei de 126.338.962 lei penalităţi de întârziere.

Tribunalul Timiş, prin sentinţa nr.1853 PI din 14 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.

Apelul reclamantului declarat împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia nr.404/A din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, iar sentinţa a fost schimbată în sensul că s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 23.920 lei USD în echivalent lei şi suma de 126.338.962 lei penalităţi de întârziere. Prin aceeaşi decizie , a fost respins capătul de cerere privind rezilierea de drept a contractului de colaborare nr.2/1997, ca rămas fără obiect.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând în esenţă că nu a achiesat la pretenţiile reclamantului aşa cum greşit s-a reţinut şi că acesta a modificat unilateral cauzele contractului în cauză.

Deoarece recurenta a timbrat parţial recursul, pentru diferenţa de 14.036.250 lei taxă judiciară de timbru şi 47.000 lei timbru judiciar neachitată, a fost citată cu menţiunea de a plăti diferenţa taxei de timbru, obligaţie căreia însă nu s-a conformat.

Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art.9 din Ordonanţa nr.32/1995 a Guvernului României, art.20, alin.3 din Legea nr.146/1996 privind taxele judiciare de timbru şi normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achitătaxa de timbru şi/sautimbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz,canetimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia transmisă pentru termenul de judecată din 20 martie 2003 când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligaţia timbrării, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art.20, pct.1 şi 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.30 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ şi să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI.

DECIDE :

Anulează recursul declarat de pârâta SC T. W"SRL Timişoara împotriva deciziei nr.404/A din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Timişooara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca insuficient timbrat.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 20 martie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1710/2001. Comercial