ICCJ. Decizia nr. 236/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.236
Dosar nr.2508/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.156, pronunţată de Tribunalul Giurgiu la data de 1 aprilie 1999 în dosarul nr.300/1007, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta BANCA D.F. S.A. – sucursala Municipiului Bucureşti, împotriva pârâtei S.C. M. & C.P.C. S.R.L., astfel cum a fost modificată, cu consecinţa obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 1.909.301.000 lei, cu titlu de credit restant; suma de 4.435.518.988 lei, cu titlu de dobânzi aferente creditului, respingându-se cererea de obligare a pârâtei laplata penalităţilor de întârziere şi anulându-se, ca netimbrate, cererile reclamantei de majorare a câtimii pretenţiilor.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost anulat, ca netimbrat, de Secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr.1927, pronunţată la data de 17 septembrie 1999, în dosarul nr.2320/1999, casată de Secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie, prin Decizia nr.3609, pronunţată la data de 29 iunie 2000, în dosarul nr.225/2000, urmare a admiterii recursului pe care apelanta pârâtă l-a formulat împotriva hotărârii instanţei de apel, cu consecinţa trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
După rejudecare, instanţa de apel, prin Decizia civilă nr.77, pronunţată la data de 23 ianuarie 2001, în dosarul nr.4012/2000, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs apelanta pârâtă S.C. M. & C.P.C. S.R.L., fără a indica şi dezvolta nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., arătând că îşi menţine „motivele dezvoltate în scris pentru apel", cu completarea că, faţă de data şi scopul întocmirii contractului de credit nr.248-1-/21 august 1996, se impune a fi reţinută dobânda la vedere de 12%.
Este de observat că invocarea susţinerilor şi apărărilor din apel ca şi afirmaţiile „făcute în completarea" acestora – ce vizează fondul cauzei – nestructurate din punct de vedere juridic, nu permit analiza deciziei pronunţată în apel conform cerinţelor art. 304 raportat la art. 299 C. proc. civ., ştiut fiind că recursul nu este devolutiv şi că în această cale de atac nu se judecă procesul ci hotărârea atacată.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 303 alin. 3 C. proc. civ. fiecare motiv de recurs trebuie arătat şi dezvoltat separat şi cum recurenta nu s-a conformat acestei exigenţe legale, urmează ca, în cauză, Curtea - interpretând „per a contrario" dispoziţiile art. 306 alin. 3 C. proc. civ. , având în vedere, deopotrivă, inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea alin. 2 al acestui text legal – să constate nulitatea cererii de recurs formulată de apelanta-pârâtă S.C. M. & C.P.C. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâta S.C. M. & C.P.C. S.R.L., împotriva deciziei nr.77 din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 240/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 234/2001. Comercial → |
|---|
