CSJ. Decizia nr. 601/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 601Dosar nr. 8764/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamantul F.P.S. Bucureşti a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta S.C. M. S.A. Braşov la plata sumei de 51.644.244 lei, reprezentând daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor practicate de B.R.D., la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, făcându-se aplicabilitatea art. 43 C. com. pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1996.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 182 din 19 februarie 2000 a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Prin Decizia nr. 439 din 4 iulie 2001, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul reclamantului declarat împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304, pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precizat ulterior, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului său astfel cum a fost precizat, casarea ambelor hotărâri şi obligarea pârâtei la plata daunelor interese.
În criticile formulate recurenta susţine în esenţă următoarele:
- Decizia instanţei de apel se întemeiază pe aplicarea greşită a legii, deoarece dobânzile solicitate de A.P.A.P.S. dunt daune interese ce au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor prin întârziereaexecutării obligaţiei;
- în mod nelegal s-a respins cererea sa pentru dobânzi întrucât s-au invocat dispoziţiile art. 43 C. com., text care particularizează regula cuprinsă în art. 1088 Cod civil.
- dreptul său de a pretinde dobânzi este întemeiat şi pe dispoziţiile art. 370 C. com. care stabileşte că toate datoriile comerciale lichide şi exigibile sunt purtătoare de dobânzi din ziua când devin exigibile.
Recursul reclamantei este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile referitoare la dobânzi pe dispoziţiile art. 43 C. com., potrivit cărora datoriile lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Dividendele fiind sume de bani datorate la sfârşitul anulu.
contabil, calculate pe baza bilanţului anual când devin exigibile, este îndreptăţită pretenţia reclamantei de a solicita daune interese potrivit art. 43 C. com., soluţia instanţelor fiind greşită sub acest aspect.
Dobânzile acordate în baza art. 43 C. com. sunt daune interese moratorii care curg de drept, dacă obligaţia debitorului întruneşte următoarele condiţii: constă în plata unei sume de bani, este lichidă şi este exigibilă, nemai fiind necesară dovada ca prejudiciul să fie consecinţa directă a culpei debitorului, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Dreptul la dividende este un drept de creanţă, având ca izvor legea şi contractul de societate, iar acţionarul este creditorul societăţii pentru dividendele pe care trebuia să le încaseze şi care sunt scadente la data distribuirii lor prin hotărârea adunării generale de bilanţ.
Este de reţinut, însă, că cererea reclamantei recurente de a fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-şi are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit.
Cum recurenta şi-a precizat acţiunea şi cum daunele interese sunt solicitate de reclamantă pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a OG nr. 9/2000, recurentei i se cuvine dobânda băncii cu care reclamanta a desfăşurat operaţiuni financiare, deci dobânda la vedere.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, a se modifica Decizia instanţei de apel în sensul admiterii apelului reclamantei, a schimbării în fapt a sentinţei de la fond şi a obligării pârâtei la plata daunelor interese moratorii în sumă de 13.594.028 lei.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 439 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul reclamantei declarat împotriva sentinţei nr. 182 din 19 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti pe care o schimbă în tot în sensul că admite acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti şi obligă pârâta S.C. M. S.A. Braşov la plata sumei de 13.594.028 lei daune interese moratorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 621/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 594/2001. Comercial → |
|---|
