ICCJ. Decizia nr. 594/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.594
Dosar nr.8093/2001
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Deliberând asuprarecursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr.1058/20 decembrie 2000, Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. D.T.S.R.L.împotriva pârâtei S.C. V. S.R.L., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 21.345.625 lei despăgubiri civile, precum şi la 1.282.648 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, în raport de probele administrate, prima instanţă a reţinut că, reclamanta a efectuat pentru pârâtă servicii reprezentând transport de balast în cantitate de 513 mc, pe care pârâta refuză să le plătească, astfel că în temeiul art.969, 1073 C. civ., pârâta trebuie ţinută să răspundă faţă de reclamantă cu plata contravalorii transporturilor efectuate.
Capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere a fost respins, cu motivarea că, raporturile contractuale între cele două părţis-au derulat în formă simplificată şi că de asemenea, reclamanta nu a dovedit întinderea penalităţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, motivat şi timbrat pârâta, criticând soluţia dată de tribunal nelegalitate şinetemeinicie, solicitând schimbarea acesteia, însensul respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de apel a susţinut că, în mod greşit primă instanţă a admis acţiunea reclamantei şi obligat pe pârâtă să plătească contravaloarea transporturilor pretinse, atâta timp cât între părţi nu s-a perfectat vreo relaţie contractuală nici cel puţin în formă simplificată.
Înţelegerea perfectată între cele două părţi a fost în sensul ca reclamanta a efectuat transporturi într-operioadă de probă, dar pe cheltuiala sa, fără implicarea răspunderii pârâtei.
Soluţia primei instanţe este nelegală şi pentru aceea că, instanţa a obligat pe pârâtă la un anumit preţ, justificând soluţia prin modalitatea practicată de alte societăţi, ceea ce este incorect, impunându-se desfiinţarea soluţiei şi pe fond respingerea acţiunii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ prin Decizia nr. 356/A din 04mai 2001 a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că între părţi, raporturile contractuale s-au derulat în formă simplificată, reclamanta efectuând transporturi pentru pârâtă, împrejurare dovedită, astfel încât soluţia tribunalului este legală şi temeinică.
În contra celei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, criticând soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând în esenţă că în cauză prestaţiile efectuate nu întrunesc condiţiile existenţei unui raport contractual în formă simplificată aceste prestaţii fiind de probă iar în final, părţile nu au mai perfectat un contract de colaborare.
A mai susţinut recurenta că adresa prin care a răspuns la notificare, a fost interpretată greşit, în sensul că nu a propus o modalitate de plată, ci, şi-a exprimat părerea privind disponibilitatea de a acoperi carburantul folosit pentru perioada de probă – şi, pe cale de consecinţă recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi, în fond respingerea acţiunii reclamantei, precizând că în cauzănu există contract şi nici răspundere contractuală, cu consecinţa obligării pârâtei la plata transporturilor.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor de la dosar, Curtea constată că între părţi au existat raporturi comerciale, reclamanta efectuând transporturi cu autobasculante de 16 tone, proprietatea acesteia, în beneficiul pârâtei, aşa cum rezultă din avizele de însoţire a mărfii, avize ce sunt semnate şi însuşite de societatea pârâtă.
Este adevărat că factura nr.0385697/30 iunie 2000 emisă de reclamantă, reprezentând contravaloarea transportului exectuat, este refuzată la plată, însă această împrejurare nu echivaleazăcu susţinerea recurentei că nu s-ar fi executat transporturile de către reclamantă, ci, mai degrabă atestă reaua-credinţă a pârâtei prin neplata debitului datorat, ca urmarea transporturilor efectuate de reclamantă.
În cauză, reclamanta a făcut dovada prestării serviciilor precum şi dovada serviciilor efectuate în baza raporturilor comerciale existente, cu consecinţa suportării de către pârâtă a contravalorii transporturilor în modalităţile de plată convenite.
Faţă de considerentele expuse, susţinerea recurentei referitoare la răspunsul dat la notificarea reclamantei, apare nerelevantăîntrucât art. 1073 din C. civ., prevede expres că „creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are drept la dezdăunări", aşa cum legal şi temeinic a reţinut instanţa de apel.
În consecinţă, Curtea constatărecursul pârâtei nefondat şi se va da o decizie în acest sens.
Aşa fiind, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. V. S.R.L. împotriva deciziei nr.356 din 4mai 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi17 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 601/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 58/2001. Comercial → |
|---|
