CSJ. Decizia nr. 103/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.103/2002DOSAR Nr.6815/2001
Şedinţa publică din 16 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „A" SA Craiova împotriva deciziei nr.672 din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia Comercială şi contencios Administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta pârâtă SC „A." SA Slatina, intimaţii P. T., SC „A. I.Ţ." SA Reşiţa.
Preocedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul nu se timbrează, după care, cauza fiind în stare de judecată, a rămas în pronunţare.
CURTE.
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr.98/2001 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC „A. I. Ţ." SA, împotriva pârâţilor P. T. şi A. Sucursala Dolj Craiova şi au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 113.796.096 lei sumă reactualizată şi cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că la 23 mai 1999 a fost avariat autoturismul cu numărul de înmatriculare D.–20-A., proprietatea numitei E.E., ca urmare a accidentului produs din culpa pârâtului P. T..
Suma la care a fost obligat a reprezentat contravaloarea reparaţiilor reactualizată, precum şi suma de 4.936.494 lei cheltuieli de judecată.
Sentinţa a fost schimbată de Curtea de Apel care a admis apelul pârâtei A.Sucursala Dolj şi a redus obligaţia la 110.000.000 lei.
A fost anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtul P. T..
Împotriva deciziei nr.672A din 18 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara pârâta A. Dolj a declarat recurs, criticând-o cafiind nelegală şi netemeinică, întrucât greşit au fost menţinute dispoziţiile din sentinţa apelată referitoare la plata sumei de 4.936.494 lei cheltuieli de judecată, sumă care adăugată la valoarea despăgubirilor acordate depăşeşte suma de 110.000.000 lei, la care poate fi obligată societatea de asigurare.
Se mai critică Decizia şi pentru faptul că nu le-au fost acordate cheltuieli de judecată, deşi apelul a fost admis, respectiv taxa de timbru şi timbru judiciar.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport cu criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi probelor aflate la dosar rezultă:
La 23 mai 1999 pârâtul P. T. conducând autoturismul Miţubishi Pajero D-20-A, aparţinând numitei E. E., a avariat grav din culpa sa autoturismul Volswagen Pasat C..02G. aparţinând societăţii R.I. SRL C. condus de R. C. D..
Societatea R. I. SRL avea o poliţă de asigurare facultativă pentru avarii şi furt a autoturismului VW P, încheiată la A. – Agenţia Caransebeş, în baza căreia i s-a plătit suma de 71.524.886 lei, ce reprezintă costul reparaţiilor efectuate la maşina asigurată, în urma accidentului.
Pârâta „A." a eliberat tichete de asigurare civilă auto pentru pagubele produse terţilor pentru asiguratul E. E., care este o asigurare obligatorie prin efectul legii şi acoperă pagubele pe care titularul său le produce altor persoane din culpa sa.
În momentul comiterii accidentului pârâtul P. T. avea asupra sa atât tichetul RCA, cât şi certificatul de înmatriculare a autoturismului. Instanţa de apel corect a constatat că pârâta a fost obligată la plata sumei actualizate, ca urmare a asigurării pentru răspundere civilă, cu încălcarea art.9 din HG 906/1998 dată în aplicarea art.53 din Legea 136/1995 care limitează asiguratului despăgubirile la valoarea maximă de 110.000.000 lei, sumă ce i-a şi fost acordată în apel.
Dispoziţiile arătate mai sus se referă exclusiv la despăgubirile acordate ca urmare a accidentului nu la cheltuieli de judecată pe care părţile trebuie să le plătească în raport de culpa procesuală raportată la art.274 şi urm. Cod procedură civilă, şi care se acordă separat de cuantumul despăgubirilor .
Cheltuielile de judecată nu au fost acordate de instanţa de apel întrucât recurenta pârâtă nu le-a solicitat prin cererea de declarare şi motivare a apelului şi nici pe parcursul soluţionării acestuia.
Astfel fiind recursul declarat a fost respins ca nefondat, hotărârile pronunţate privindu-se ca legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC „A" SA Craiova împotriva deciziei nr.672 din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 103/2002. Comercial → |
|---|
